1,976 matches
-
Debbie, încărcată de sacoșe. Îi arăt cărțile pe care mi le-am luat și își dă ochii peste cap. Crede că tot visul de a scrie un scenariu e o prostie. Ca majoritatea oamenilor. Debbie nu vrea să-și care sacoșele până acasă, așa că luăm un taxi. Când ajung în camera mea de hotel, îmi clipocește luminița roșie de la robot. Inima îmi tresare. Se poate ca... se poate ca Adam să fi aflat numărul camerei mele și să-mi fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de la nouă la cinci s-ar putea să nu fi fost atât de rea până la urmă. Hai că-ncepem. Pasagerii care au întârziat intră fără nici o grijă. Să-și ceară scuze? Cred că glumești. Și ei sunt irlandezi. Încărcați cu sacoșe de cumpărături (ce bine le merge unora), par enervați că nu găsesc loc în compartimentele de bagaje. Ai crede că niște oameni care tocmai au ținut pe loc un avion și pe pasagerii săi ar avea bunul-simț să pară foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se așază, aruncă o privire ecusonului meu. Tot Redden, din câte văd. Zâmbește glacial. — Da, sunt prea ocupată pentru dragoste. —Vai, așa spun toate. Doamne, voi, femeile de carieră, nu vă înțeleg deloc. Acum poți să faci ceva cu toate sacoșele astea? Le iau și le pun într-un scaun gol. Mi-ar plăcea să le deschid și să văd ce a cumpărat. Doar ca să văd cum trăiește cealaltă jumătate, dar nu o fac. Sunt și așa destul de nefericită. În loc să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scuze? vrea Lydia să știe. E furioasă că zborul a fost întârziat. După cum stau acum lucrurile, ne-am ratat momentul prevăzut pentru decolare. —Cine? întreb eu absentă, pentru că de-abia o ascult. —Posh și Becks. —Poftim? —Cei doi cu toate sacoșele alea. —A, ei? Sigur că nu și-au cerut scuze. De fapt, nici nu le-a trecut prin cap că au deranjat pe toată lumea. Cel puțin ei nu i-a trecut prin cap. O cunosc de fapt. Bine, o cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Crăciun de la ea de la cabinet, nefiind sigură ce Înseamnă exact „ținută de gală“, dacă se referă la rochii lungi sau doar la bluze cu sclipici, m-a făcut să vin cu ea și să stau pe hol În fața ușii, cu sacoșe În care aveam șase ținute diferite, ca, la nevoie, să se poată schimba. Evident că rochia pe care o avea pe ea era absolut perfectă. Îi spusesem că e perfectă.) — N-o să vină nimeni cu pulover gros și lălâu, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? Mâna Îmi zăbovește nehotărâtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gândeam că s-ar putea să-ți placă. Mie mi-e puțin cam mic, dar e foarte drăguț. Și ar trebui să-ți vină, fiindcă - se oprește și se uită spre Caroline - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
despre sine, atunci și cealaltă persoană trebuie să facă la fel. Vreau să spun că nu mi-ai spus nici măcar că o să fii la televizor. — Of, pentru numele lui Dumnezeum, a fost o prostie de interviu ! O fată cu șase sacoșe de cumpărături mai dărâmă alte câteva legături din coșul lui Jack și, superenervat, Jack trântește coșul pe portbagajul unei motociclete care trece pe lângă noi. Emma, exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățânată. Și tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întâmplat. Mă simt cu totul alt om. Și ce dacă i-am spart cana lui Paul ? Cui Îi pasă ? Și ce dacă știe toată lumea câte kile am ? Cui Îi pasă ? La revedere, Emma cea veche și fraieră, care-și ascundea sacoșele Oxfam sub birou. Bine ai venit, Emma cea nouă și Încrezătoare, care Își atârnă mândră sacoșele de spătarul scaunului. Îi sun pe mama și pe tata să le spun că am fost promovată, și ei sunt extrem de impresionați ! Și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cui Îi pasă ? Și ce dacă știe toată lumea câte kile am ? Cui Îi pasă ? La revedere, Emma cea veche și fraieră, care-și ascundea sacoșele Oxfam sub birou. Bine ai venit, Emma cea nouă și Încrezătoare, care Își atârnă mândră sacoșele de spătarul scaunului. Îi sun pe mama și pe tata să le spun că am fost promovată, și ei sunt extrem de impresionați ! Și s-au oferit să vină la Londra imediat să mă ia În oraș, să sărbătorim. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se aude până la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sângele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mâna. — ... și perlele tale sunt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Marche într-o mână. Ea grăbește pe chei, păcănind sonor cu tocurile, urmată cu chinuri vizibile de un puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă o face să tresară sau să cadă în depresie. Putea să fie vecina de la trei, prietena și tovarășa ei de văduvie, prezentă mai tot timpul în casa noastră prin niște sacoșe uriașe de rafie sau prin dosarele cu situații contabile, pe care le lăsa în cel mai mare secret, să i le „ținem puțin“, câteva zile, o săptămână, o lună, pân’ la sărbători... Când mă loveam de pachetele străine, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite o fată care traversează, îmbrăcată în pantaloni foarte drăguți, cred că de la Nicole Farhi și... O, Doamne. Un bărbat între două vârste, cu costum închis la culoare, vine către mine, și îl recunosc. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mă ascund în spatele unui meniu, ori chiar să o iau la fugă. Dar azi, Scumpul de Smeathie și cu mine avem o relație foarte sinceră și amiabilă. Cu toate astea, mă trezesc dându‑mi puțin scaunul mai departe de sacoșa de la LK Bennett, ca și cum n‑aș avea nimic de‑a face cu ea. — Bună ziua, domnule Smeath! zic veselă, în clipa în care se apropie. Ce mai faceți? Foarte bine, zice Derek Smeath zâmbind. Dumneavoastră? — Bine, mulțumesc. Ați vrea... ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Trebuie să faceți efortul de a vă încadra în limita de creditare, îmi spune acum. Sau, și mai bine, s‑o plătiți. — Știu, zic vag. Asta și am de gând. Pe trotuarul opus tocmai am remarcat o fată cu o sacoșă LK Bennett. E o sacoșă imensă - cu două cutii de pantofi în ea. Ea de ce are voie să‑și ia două perechi de pantofi, și eu doar una? Ce regulă zice că nu poți să‑ți cumperi decât o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a vă încadra în limita de creditare, îmi spune acum. Sau, și mai bine, s‑o plătiți. — Știu, zic vag. Asta și am de gând. Pe trotuarul opus tocmai am remarcat o fată cu o sacoșă LK Bennett. E o sacoșă imensă - cu două cutii de pantofi în ea. Ea de ce are voie să‑și ia două perechi de pantofi, și eu doar una? Ce regulă zice că nu poți să‑ți cumperi decât o singură pereche de pantofi o dată? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ta... Of, la naiba. Trebuie să mi le iau. — Domnule Smeath, trebuie să plec, zic brusc, punându‑mi ceașca jos. Trebuie să... fac ceva. Acum că m‑am hotărât, trebuie să mă întorc cât mai repede cu putință. Îmi iau sacoșa și las o bancnotă de cinci lire pe masă. — Îmi pare bine că ne‑am întâlnit. Și mult noroc la pensie. — Și dumneavoastră, domnișoară Bloomwood, toate cele bune, zice Derek Smeath, zâmbindu‑mi cu amabilitate. Dar vă rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să se uzeze și atunci să nu găsesc nimic drăguț în magazine. E o dovadă de simț practic. E ca și cum... mi‑aș întări poziția viitoare pe piața pantofilor. În clipa în care ies din LK Bennett, ținând fericită cele două sacoșe strălucitoare cu pantofi noi, sunt învăluită într‑o senzație plăcută și caldă de fericire. Nu am chef să mă duc acasă, așa că mă hotărăsc să intru puțin vizavi, la Gifts and Goodies. Este unul din magazinele care a luat rame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc acasă. Când ajung la colțul străzii noastre, mă opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc acasă. Când ajung la colțul străzii noastre, mă opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper să mă pot strecura în camera mea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper să mă pot strecura în camera mea fără să fin văzută. Dar, când deschid ușa de la intrare, Suze stă pe jos în hol și face un pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i vedem, atunci! — Să‑i... despachetez, zic în treacăt, și mă îndrept spre camera mea, încercând să arborez un aer relaxat. Dar știu că par vinovată. Chiar merg ca un om vinovat. — Bex, zice ea brusc. Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură pereche de pantofi. — În sacoșă? mă întorc, jucând surpriza. A, în sacoșa asta. Păi... mai multe. Diverse...Știi cum e... tot felul de prostii... Mă îndepărtez vinovată, în timp ce Suze își încrucișează brațele, privindu‑mă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă îndrept spre camera mea, încercând să arborez un aer relaxat. Dar știu că par vinovată. Chiar merg ca un om vinovat. — Bex, zice ea brusc. Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură pereche de pantofi. — În sacoșă? mă întorc, jucând surpriza. A, în sacoșa asta. Păi... mai multe. Diverse...Știi cum e... tot felul de prostii... Mă îndepărtez vinovată, în timp ce Suze își încrucișează brațele, privindu‑mă cât de serios poate. — Arată‑mi. — OK, bine, zic precipitată. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]