1,600 matches
-
pete, de care simțim o oarecare neplăcere, dezgust, rușine: în mod simplu , căutarea unei conștiințe mai bune. Chiar și așa Sacramentul face bine, dar nu reușim să perseverăm deoarece facem acest lucru cu tristețe, oboseală și apăsare. În schimb, acest Sacrament este o întâlnire personală cu Dumnezeu, este o repetare a ceea ce a spus Ioan, pe lac: „E Domnul!” „E Domnul!” și totul se schimbă. „E Domnul!” și totul strălucește din nou. „E Domnul!” și totul are din nou sens în
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Ioan, pe lac: „E Domnul!” „E Domnul!” și totul se schimbă. „E Domnul!” și totul strălucește din nou. „E Domnul!” și totul are din nou sens în viața mea: e o reconstituire a sensului fiecărei părți a existenței mele. Așadar, sacramentul Penitenței trebuie trăit cu această seninătate, cu această bucurie. Însăși penitența, purificarea, ispășirea devin deschidere a acestui raport. Cum să trăim acest sacrament, mai ales într-o circumstanță ca aceasta care ne permite, în sfârșit, să trăim Reconcilierea nu în
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
din nou sens în viața mea: e o reconstituire a sensului fiecărei părți a existenței mele. Așadar, sacramentul Penitenței trebuie trăit cu această seninătate, cu această bucurie. Însăși penitența, purificarea, ispășirea devin deschidere a acestui raport. Cum să trăim acest sacrament, mai ales într-o circumstanță ca aceasta care ne permite, în sfârșit, să trăim Reconcilierea nu în grabă, dar de a o trăi ca un adevărat moment al unui parcurs în care căutăm să înțelegem cine suntem, ce suntem chemați
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
un adevărat moment al unui parcurs în care căutăm să înțelegem cine suntem, ce suntem chemați să fim, unde am greșit, ce nu am fi dorit să fim, ce să-i cerem Domnului? Acest moment este foarte prețios, deoarece în Sacramentul Reconcilierii atâtea lucruri pe care le-ați gândit și le-ați scris sunt însușite de însăși inima lui Isus în Biserică. 2. Cum să trăim în mod concret Sacramentul Reconcilierii? Eu aș recomanda - așa cum am făcut deja și cu alte
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
să-i cerem Domnului? Acest moment este foarte prețios, deoarece în Sacramentul Reconcilierii atâtea lucruri pe care le-ați gândit și le-ați scris sunt însușite de însăși inima lui Isus în Biserică. 2. Cum să trăim în mod concret Sacramentul Reconcilierii? Eu aș recomanda - așa cum am făcut deja și cu alte ocazii - ca cel puțin cu ocazia Exercițiilor Spirituale, de reculegere, de liniște, de absență a altor urgențe, să se trăiască ca un colocviu penitențial. Colocviul penitențial reprezintă mărturisirea ordonată
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
că apar diferite rădăcini negative în modul nostru de a fi: dorințe dubioase, intenții greșite, sentimente false. La lumina puterii Pascale a lui Cristos, ascultăm vocea: „Ți s-au iertat păcatele... Pace vouă... Pace acestei case... Pace Duhului tău...” În Sacramentul Reconcilierii are loc o adevărată și reală experiență Pascală: capacitatea de a deschide ochii și de a spune: „E Domnul!”
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
de sărbătorile agricole, cele mai importante sunt "tainele" sau "consacrările" (samskărd) legate de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de simple: oblațiuni și ofrande vegetale 2 și, în ce privește "sacramentele", gesturi rituale însoțite de formule murmurate de către stăpânul casei. Dintre toate "sacramentele", upanayana este, desigur, cel mai important. Acest rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana este atestată pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de simple: oblațiuni și ofrande vegetale 2 și, în ce privește "sacramentele", gesturi rituale însoțite de formule murmurate de către stăpânul casei. Dintre toate "sacramentele", upanayana este, desigur, cel mai important. Acest rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana este atestată pentru prima dată, afirmă că preceptorul îl transformă pe băiat într-un embrion și îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea persoanei umane sau a vieții, între timp, tantrismul va elabora o întreagă tehnică având drept scop transmiterea sacramentală a sexualității. În ce privește diversele clase de asceți, de vrăjitori și de extatici care trăiau la periferia societății ariene, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că Misterele din Eleusis erau solidare cu o mistică agricolă și e probabil că sacralitatea operei sexuale, a fertilității vegetale și a hranei a modelat, cel puțin în parte, scenariul inițiatic. În acest caz, trebuie presupus că era vorba de sacramente pe jumătate uitate, care își pierduseră semnificația primordială. Dacă inițierea eleusiniană făcea posibile astfel de experiențe "primordiale", care revelau misterul și sacralitatea hranei, a activității sexuale, a procreației, a morții rituale - Eleusis merita, pe bună dreptate, renumele său de "loc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și sacralitatea hranei, a activității sexuale, a procreației, a morții rituale - Eleusis merita, pe bună dreptate, renumele său de "loc sfânt" și de sursă de "miracole". Totuși, este greu de crezut că inițierea supremă se limita la o anamneză de sacramente arhaice. Eleusis descoperise, cu siguranță, o nouă dimensiune religioasă. Misterele erau vestite mai ales pentru unele "revelații" cu privire ia cele două zeițe. Or, atari "revelații" reclamau "secretul" ca o condiție sine qua non. Nu altfel era în cazul diverselor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atacau comerțul și alte aspecte ale vieții sociale și economice din Germania. Contestațiile lui Luther au dus la studiul minuțios al Bibliei. Reacția Bisericii a făcut ca Luther să facă un pas mai departe, să combată cinci din cele șapte sacramente. Și alți critici ai religiei se manifestau, printre ei Erasmus de Rotterdam, Philipp Melanchthon, un adept al lui Luther. În secolul al XVI-lea, conflictul dintre catolici și protestanți a dus printre altele la Războiul de treizeci de ani. Leonardo
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prinți și seniori feudali, cu aceleași obligații față de autoritatea suzerană ce decurgea din statutul de vasali. Mulți dintre ei și-au însușit plăcerile luxului, opulenței și chiar înclinația războinică, trecând pe planul doi obligațiile sacramentale (sarcinile pastorale, predicația și administrarea sacramentelor) transformându - se în ucigători de oameni. Este evident că cei careși manifestau asemenea înclinații nu mai erau preoții lui Hristos care venise „ să aducă pe pământ pacea’. După Istoria Papalității scrisă de Hergenroether (unul dintre cei mai erudiți cardinali ai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
uvrier ș.a.; d) armată: adjutant, alianță, armistițiu, avangardă, beligerant, coaliza, concentrare, conflict, contingent, incorporat, instrucție, insurgent, misiune, ofensivă, recruta, rezervist, somare ș.a.; e) cultură: anticar, broșură, burlesc, clerical, coloană, comedie, confesional, ecleziastic, farsă, hebdomadar, monitor, mozaic, plagiator, plastograf, piedestal, prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
structurilor demografice vechi, caracterizate prin importanța mortalității pe care abia reușește să o compenseze o puternică natalitate. Aceste structuri sînt astăzi bine cunoscute datorită cercetării sistematice a *registrelor parohiale. În Franța din Ancien Régime, căsătoria este în același timp un sacrament indisolubil, bazat pe liberul consimțămînt al soților, și un contract civil care pune în joc interese materiale, mai mult sau mai puțin importante, după situația viitorilor soți: crearea unui cămin, transmiterea unui patrimoniu. Afacere de interese și care îi privește
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Practicile. Practicile pe care le antrenează aderarea la creștinism se observă pretutindeni. Unele sînt obligatorii, ca messa duminicală, confesiunea și împărtășania pascală, postul și abstinența în unele perioade ale anului, primirea *sacramentelor care jalonează viața individuală (botez, prima împărtășanie, căsătorie, maslu). Celelalte sînt facultative, ca pelerinajele la marile sanctuare sau la vreun loc sfînt. Dar, paralel cu aceste practici oficiale, mai sînt și altele care, în afara calendarului liturgic, exprimă credințe mai mult
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Cartagina...). Evergetism. Totalitatea donațiilor făcute de un notabil bogat unui oraș pentru a-și menține rangul și a-și asigura cariera politică. Excomunicare. Sentință a Bisericii care exclude un creștin din comunitatea credincioșilor. Exomunicarea minoră îl privează de dreptul la sacramente. Excomunicarea majoră îi interzice să fie îngropat în pămînt binecuvîntat și interzice celorlalți credincioși să întrețină relații cu excomunicatul. Familii lărgite. Familii conjugale mărite cu unul sau mai mulți membri înrudiți, alții decît copiii. Familii multiple. Familii formate din două
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fieful pe care i-l acordă. Învestitură canonică. Act prin care Papa îi conceda episcopului sarcina sa. Fără această investitură, episcopul nu poate fi hirotonist și, deci, nu poate avea dreptul de a-și exercita funcțiile ecleziastice (mai ales acordarea sacramentelor). Jurandă. Termenul, sinonim cu "comunitatea profesională", desemnează, sub Vechiul Regim, mulțimea persoanelor alese pentru a conduce un grup corporativ sau o corporație (acest din urmă termen nu apare decît în secolul al XVIII-lea). Justificare prin credință. Pentru Luther, înfăptuirile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prin botez, sînt toți preoți. Ei resping astfel caracterul sacru și superioritatea spirituală a papei, a episcopilor și a preoților în general. Pastorii protestanți, neconstrînși la celibat, sînt simpli credincioși cărora li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toți preoți. Ei resping astfel caracterul sacru și superioritatea spirituală a papei, a episcopilor și a preoților în general. Pastorii protestanți, neconstrînși la celibat, sînt simpli credincioși cărora li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În Euharistia lui Iisus Hristos, iar Hristos este Euharistia noastră - Ființa Euharistică desăvârșită. Noi știm că adevărata viață este „euharistică”, că am fost creați ca slujitori ai sacramentului vieții, ai transformării ei În viață, În Dumnezeu. Dumnezeirea Euharistiei reprezintă forma supremă de manifestare a filantropiei Fiului În Trupul Său Tainic - Biserica și, din acest motiv, față de El, „sufletele pioase ale Bisericii manifestă o liberă, duioasă și harismatică mișcare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
act legislativ care condiționa accesul în posturile publice de îndeplinirea ritului anglican. Consecința directă a fost că ducele de York, fratele regelui, a trebuit să demisioneze din postul de lord amiral, pentru că a refuzat să depună jurământul de renunțare la sacramentele catolice (dar fără a recunoaște în mod public că era catolic). Cum el era și moștenitorul tronului, aceasta a creat un curent de opinie împotriva urmării sale la tron, mai ales după căsătoria lui cu o prințesă italiană catolică. Parlamentul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la Colonia i se ard operele (decembrie 1520). Luther reacționează dînd foc bulei papale și volumelor de drept canonic în piața din Wittenberg. Refuzînd să se supună, el publică mai multe lucrări în care își expune teoria despre mîntuire, critică sacramentele Bisericii romane, îi tăgăduiește papei orice autoritate și revendică drepturile fiecărui creștin să interpreteze Biblia. Chemat de împăratul Carol Quintul (aprilie 1521) în fața Dietei de la Worms, Luther refuză să-și retracteze teoriile. Alungat din Imperiu, el se bucură de protecția
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care doresc să fie îndrumați și să primească sfintele taine. Luther păstrează din catolicism tot ceea ce nu i se pare contrar doctrinei mîntuirii prin credință: biserici, altare, pastori însărcinați să răspîndească cuvîntul Domnului și să explice Scriptura, ca și două sacramente: botezul și euharistia. Mesa este simplificată și tradusă în limba populară. Mélanchton joacă un rol important în această organizare. El prezintă într-o formă mai puțin aspră decît cea a lui Luther temele noii religii și este principalul redactor al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
față de papă. Controlat de papă și de iezuiți, Sinodul de la Tyrol (1545-1563) fixează pentru patru secole (pînă la al II-lea Vatican) bazele ecleziologiei catolice: credința se bazează pe Scripturile interpretate de Biserică, faptele reprezintă un complement necesar al acestora, sacramentele sînt imuabile, iar mesa, care conferă credincioșilor prezența reală a lui Hristos în Euharistie, are un rol principal, în sfîrșit, Biserica și sacerdoțiul se bazează pe instituția divină. În același timp, Sinodul reformează sacerdoțiul: se face un efort deosebit pentru
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]