1,025 matches
-
stea prea mult la mine, continuă bătrânul. Nu i-a plăcut că-l țineam mai mult la cămin. A fugit și mai că mi-a lăsat casa goală. Aveam și eu câteva... Nu multe, câteva statuiete, niște piese romane, o salbă turcească. Mărunțișuri, de-astea. L-am iertat, de, ce să-i fac... Fusese și greșeala mea, că nu am avut grijă de el. A ajuns până la urmă profesor aici. Poate ai auzit de el. A fugit mai apoi din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vânt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, sboară Din aripi bătând. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sân; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe fruntea-i de crin; Iar râul suspină de blînda-i durere Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere Fantastic purpur; Și pasărea cântă suspine-imitîndă Un cântec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe câmp
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
semnul crucii pe care-l ridicăm spre cer. Sunt și ispite ce vor să o distrugă; toate acestea, prin post și rugăciune pier. Îți mulțumesc, Doamne, mă simt ca nouă! Curată, trecută prin botezul lui Iisus. Ca un născut, prin salbele de rouă, cu aripile-amândouă, mănalț cât mai sus! Rugăciune Aprind o candelă în fiecare seară; cu mare evlavie mă închin. Gândurile în rugăciune ne separă; eu gânduri bune, tu, numai venin. Stau în genunchi, din buze murmurând, ”Tatăl nostru”, rugăciunea mea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
avut un pui pe lume/ Și n-am știut cum se ține./ Dar acum de l-aș avea,/ Numa-n brațe l-aș ținea... / Cine zice puiu vine/ Are-un galben de la mine./ Cine zice c-a venit/ Îi dau salba de la gât/ Cine-mi zice puiu-n pat/ Are-un galben de-mpărat/ Cine-mi zice puiu-n brață/ Are-un galben de verdeațăăă... Vrei despre bătrânețe: Și-mi pare rău după lume/ Eu mă duc și ea rămâne/ Doamne, câte n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se crăcesc (nu știu cine folosea această expresie...) <vic50>: cea mai proastă afacere în tirg... <maya>: tu nu ai considerat-o pe fătuca destul de bună? <vic50>: bună la ce? avea calitățile ei. De la munte, părinți bogați, ciobani necolectivizați, urda, cas, purcel, miel, salba de aur... <maya>: lol <vic50>: nu avea miere <maya>: grrr <vic50>: cam simpluta. Nu cred că auzise de beethoven pînă atunci nu îmi spunea nici fizic prea multe... Nu mai țin minte cum arata, deși am mai intilnit-o de multe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
imne de mulțumire 12 au fost aduse Maicii Domnului în semn de ofrandă, recunoștință și supravenerare. Călugării mai în vârstă și bătrânii din împrejurimi mărturisesc că la praznicele Maicii Domnului de peste an și la hramul mănăstirii, icoana era împodobită cu salbe pe care erau cusute monede din aur și argint, pietre prețioase, dăruite de binecredincioșii creștini în semn de mulțumire pentru vindecările și minunile săvârșite de „Ceea ce dăruiește bucurie neașteptată” celor credincioși. Cu timpul această tradiție s-a pierdut, însă rugăciunile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
închinăm noi cei de astăzi și se vor închina cu pioșenie urmașii. Profund impresionați, mulțumim celor ce poartă de grijă acestui așezământ. Fam. Pr. C. Marian 4 august 1976 Cât de fericit te simți în mijlocul acestor plaiuri paradisiace, în mijlocul acestor salbe de nestemate. Semnătură indescifrabilă * 13 august 1976 Nu se poate trăi fără a vedea, a cunoaște, a ști, tot ce au făcut strămoșii noștrii, printre care și călugării acestei sfinte mănăstiri. Noi trăim azi și avem cultura și civilizația pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Dar iadul mă așteaptă-acasă. Secvență din prima căsătorie I-am spus frumos, ca la o soață: Să nu-mi pui coarne, că te-omor! Și ea m-a înfruntat semeață: Amantul e...toreador! Consoartei Cu dinți ca un șirag de salbe, Cu ochi de foc mișcări alegre, Pe timpuri îmi făceai nopți albe, Iar azi îmi faci doar zile negre. Confesiune Sunt soțul fericit, la o adică, Am fost deștept, de tânăr să mă-nsor, Și, iată, îmi mărit a treia
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au pe buze lacrimi de iubire, Pe glezna fină câte-o amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-un joc, doar simfonii albastre; Aștept să crești din dragostea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Soarele roșu era imens, parcă ieșea un gigant din mare și se scutura somnoros, aruncând stropii. Lam fotografiat, nu puteam să nu mi-l ,,însușesc” și eu. Nisipul galben era umed, curat. Construcțiile de lângă plajă se înlănțuiau ca-ntr-o salbă. E frumos litoralul nostru! Hotărât, vaporul se îndepărta de țărm. Totul devenea din ce în ce mai mic, iar întinsul apei stăpânea. Așezați pe bănci, în bătaia unui vânticel răcoros, ascultam freamătul valurilor. Aveau și ele un ritm bine știut. Departe, soarele devenea din ce în ce mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și murmurîndu-i "Căpșunica mea!" În dreapta, salba de lacuri, smârcurile, scăldătorile și cotloanele de apă ale Bucureștilor. Apoi ștrandurile populare, cele amenajate, despărțite de cartierele rezidențiale, nomenclaturiste, de o perdea subțire de trăgători ai Ministerului de Interne, sau proteguite de echipele supranumite popular "Capra cu trei iezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca să-ți spun cîte-am visat, M-ai fixa fără de teamă, Ai da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; {EminescuOpIV 52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu jucîndu-mă cu salba De pe sîni-ți, aș vorbi. Și ți-aș spune-a mea iubită Că de mult eu te-am cătat: În cărarea tăinuită, Prin dumbrava înverzită, Ori prin codri cei de brad, Lângă cântul de isvoare, Printre stîncele de fier Ce străbat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
strălucire Și ei râd cu veselie l-a păharelor ciocnire, Iară luna rușinoasă pe sub gene s-uită rar. {EminescuOpIV 131} Haina lungă și albastră e cusută numa-n stele, Iară albii sâni de neauă strălucesc, cu de mărgele Și mărgăritare salbă, pe un fir de aur prins; Păru-i lung de aur galbăn e-mpletit în cozi pe spate, Ochii ei căprii se uită la cerescu-i mândru frate Și de melancolici gânduri al ei suflet e cuprins. Înainte de plecare - ea, doinind din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine-aud un glas ce sună, Un glas adânc, zicînd: "Mi-e sete". Și văd ieșind o umbră albă. Moșneag bătrân, purtând coroană, Pe pieptul lui o sfântă salbă, Pe umeri largi o scumpă blană, Ea mîna-ntinde blînd: - "N-ai grijă, Ce zic nu trece la izvod. "Eu sunt vestitul Domn Dabijă, "Sunt moș Istrate Voevod". - Măria Voastră va să-ndemne "Pe neamul nostru în trecut? " Ci el cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată bun. Când îl cunoscuse, purta șalvari și turban cu fir, în care ascunsese odoarele pe care le păstra pentru ea: o salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l giugiulea. Zăbovea câte o săptămână în Drăgășani. La plecare îi cumpărase, ba o salbă de galbeni de la niște țigani, ba mărgele. I se strângea inima numărând banii, că-l costaseră o mulțime de parale, dar închisese ochii pentru că și unui ticălos nu-i este îngăduit să fie zgârcit când este vorba de iubire. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umezit. Stere s-a dat jos și-a lăsat căruțele. Le-a strigat oamenilor să-I aștepte în marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul a scuipat cu obidă-n țărînă: - Curvă! Să-mi dai salba și cerceii de ți le-am luat! Și până să mai spună muierea ceva i-a tras galbenii de la gât. Voica îl privea prostită. Darurile nu se iau înapoi nici la păgâni. Stere îi aduna din praf și când a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ne în aceeași mocirlă a tristeților, a disperărilor, a prăbușirilor și a deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea ta, așa cum încercam eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea ta, așa cum încercam eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea ta, așa cum încercam eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăsături sugestive. Există în scrierile Lidiei Vrabie credința fermă în forța binelui, în izbânda sufletului cucernic - convingeri pe care le argumentează cu fapte de viață, încât crează impresia că autoarea, așezată la masa de lucru, în timp ce cu o mână așterne salbele cuvintelor pe hârtie, cu cealaltă răsfoiește pagini din Sfânta Sciptură, totul sub lumina candelei de la icoana Domnului Nostru Iisus Hristos. Deloc întâmplător, așadar, și spre cinstea Lidiei Vrabie, „La lumina candelei” duce mai departe, între oameni, izvorul iubirii creștine! Roman
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]