4,209 matches
-
în frunze care nu-s Umbra mea, tăcut o poartă în sărutul din apus. Cu îmbrățișări mă plimbă în oglinda ta de lacuri Printre tot atâtea clipe, care curg prin noi ca veacuri Când de doruri și dorințe, ca o salcie se-ndoaie Inima mea nevazută în penumbra din odaie Tu să vii călcând, prozaic, cu conduri de poezie Și să-mi dărui caldă, gura cu speranțe, numai mie. (4) Georgeta RESTEMAN: VIN CU FULGI DE NEA ÎN PLETE Vin cu
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
mă mint Eu nu-i ascult pe tine te voi iubi mereu UMBRA Mă-ntreb acuma cine sunt Nici eu nu știu o umbră pe pământ Atât de trist, atât de singur, plâng Avându-te numai pe tine-n gând SALCIA O salcie plângătoare am învațat să fiu Și cât am plâns de mult, doar eu am încetat să știu Alături de tine vreau să învaț din nou iubirea Să-mpartasim un Sfânt cuvânt ce este Fericirea INIMA Inima-mi pustie e
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
Eu nu-i ascult pe tine te voi iubi mereu UMBRA Mă-ntreb acuma cine sunt Nici eu nu știu o umbră pe pământ Atât de trist, atât de singur, plâng Avându-te numai pe tine-n gând SALCIA O salcie plângătoare am învațat să fiu Și cât am plâns de mult, doar eu am încetat să știu Alături de tine vreau să învaț din nou iubirea Să-mpartasim un Sfânt cuvânt ce este Fericirea INIMA Inima-mi pustie e tristă și
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
Comemorari > FAIMĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Faimă De treci pe la Drăgășani, Să mergi calm și dezinvolt: Oamenii, cam năzdrăvani, Varsă vinul tot...în Olt! Amețit, se-mpleticește Printre sălciile treze, Și spre Dunăre zorește Ca să se mai...dilueze! Oltul binecuvântat Dunărea înnoblilează: Tămâioasă și Muscat- Valurile ei valsează. Podgoreni, vestiți haiduci Trec prin vadul de-a călare, Veseli și deloc uituci Cântă toți în gura mare: „Oltul nostru - Făt
FAIMĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351107_a_352436]
-
floare de nufăr își pleacă petale, ' N oglinda tăcută ce-adoarme dureri, Mai cântă-mi, iubite din rănile tale, Mai dă-mi o albastră-amintire de ieri... Și lasă-mi o noapte pe frunte să-mi ningă Din gândul ascuns printre sălcii și nori, Doar visele tale cu dor să-mi atingă Petale de nufăr, petale de zori... Din palma-ți rănită-n sărutul plecării Mai simt mângâierea tăcerii din noi. Ne plânge-așteptarea în taina-nserării Când norii se-apleacă cu umbre
PETALE DE NUFĂR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351215_a_352544]
-
gândurilor ce au săpat adânc în trecut șuvoaie fără chipuri săritură din cerc torente în picuri de rouă vibrații sonore în noapte umedul privirii retras după ploape în tăcerile mele umbrele sale viori acordează mă oglindesc în răsăritul tău printre sălcii plânse lumină iubire și noi suflete pereche. Referință Bibliografică: Pe vârful clipei / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 792, Anul III, 02 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PE VÂRFUL CLIPEI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345568_a_346897]
-
noastră cu diplome mai aiurită mai rococo roși de gelozie ne dăm bătuți după atâtea jertfe inutile care ne-au sluțit voi nu mai sunteți sensibili la razele lunii nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor deșucheată nici sălciile plângătoare cu frunzișul lor care scuipă în toamnă licur de stele voi trăiți în orașe care se pliază ca armonicile luați moartea cu iarbă bună și iarbă rea cu un ochi care răsare și altul care apune între zori și
GENERAŢIA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345660_a_346989]
-
dar și de otrăvire, încât funcționara asculta fascinată. Altul aduse pe tapet teiul, tot o plantă cu certe calități medicinale, tot cu cinci litere și fără urme de îndoieli otrăvitoare. Însă fu contrazis categoric de alții, care veniră cu salvia, salcia, unul chiar cu coada șoricelului (ce dacă are două cuvinte). Altul, că tătăneasa e mai bună, că a vindecat-o pe soacră-sa de cancer și merită un nume de S.R.L. Dar a fost contrazis de altul, care a spus
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
este poezia ? În irealitate, desigur. „ Comme le saule qui n'echappe — tant s'en faut / Au vent, hirsute par le tourbillon, / La fille reste jusqu'� mi-corps dans l'eau / Et m'induit sans cesse en tentation ... „ ( Pareil au saule ) „ Ca salcia ce nu mai scapă / De vânt, prin vânturi despletită, / Stă fata, până la brâu în apă, / Și mă tot duce în ispită...” Poate că un critic ar găsi alte cărări spre poezia lui Adrian Erbiceanu și chiar mi-ar putea reproșa
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
Mâine pe luntre, purtat de un val, Aduce și cerul și peștii la mal. Pe vâsle de vise cuprinde și largul, Pe steag de speranță să urce catargul... În palme să prinzi cu drag răsăritul, Prin macii aprinși coboară asfințitul Salcii la mal își pleacă genunchii, Prin gânduri de mare trec pescarușii. Iubește-i și iartă-i... pe azi și pe mâine..., Hrănește-i cu sânge, cu apă și pâine Și zboară din tine atâta cât poți Nu crede în zaruri
IUBEŞTE ŞI IARTĂ! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352184_a_353513]
-
rezolvările sui generis ale beligeranților. Ai exclama, ca Dante în Infernul, că Nulla speranza gli conforta mai, dacă ți-aș spune, prietene, povestea săpării unei fîntîni. Istoriile gen vînătorești cu indivizi para-sensibili, para-senzitivi sau para-mălăieți, care umblă cu creanga de salcie în mînă și descoperă izvoare cu apă vie, dătătoare de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, ar mai putea țîșni numai din inspirația lui Petre Ispirescu. Apa noastră cea de toate zilele se scoate din adîncul pămîntului de la vreo
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
construită în colaborare cu firma italiană Pirelli, și cea de genți. Loganul roșu înainta spre centrul orașului. Au trecut, încetinind, pe lângă locul unde a fost casă părinteasca. Emoția îi cuprinsese pe amândoi. Doar tuburile fântânii se mai vedeau și o salcie pletoasa. Nucul de care se legau multe amintiri fusese tăiat de constructorii blocului de alături. Au oprit în parcarea Hotelului „Rusidava”. Au ieși din autoturism. Constantin și-a scuturat picioarele pentru a le dezmorții. Apoi plecară să viziteze orașul. În stânga
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
dimineața întâlnirii noastre, nici nu am apucat să ne cunoaștem suficient de bine, pentru a ne face o părere unul despre celălalt, mai ales că eu am avut impolitețea de a sta în mașină, iar ea, în piciore, la adăpostul salciei. Mi-a răspuns că este de acord să ne întâlnim pe terasa Cazino-ului, la o cafea și a refuzat politicos să vin s-o iau cu mașina, deoarece dorea să meargă pe jos, pe malul mării, să mai facă
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
rugineau pe bolta nopții moartă, Sub cerul sfărâmat de pas adânc de zei ... Un ecou ascult din lumea aialaltă, Sculptând sub osul frunții pe părinții mei . Eu nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
rugineau pe bolta nopții moartă, Sub cerul sfărâmat de pas adânc de zei ... Un ecou ascult din lumea aialaltă, Sculptând sub osul frunții pe părinții mei . Eu nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
de să citești Pisan Cantos, Cațavencu, Urzica sau Ognon la Mako. E un blestem să te naști român. Și e cel mai trist lucru dupe lume să-ți iubești poporul ca pe un plod handicapat, s-ajungi tocmai tu, idealistule, salcia aia plângătoarea pur, ca o sălcioară, la vărsarea Potomacului în Topolog. 9. Este minunat că Balcicul a ajuns la bulgari, fiindcă ei au avut ev mediu și se pricep să facă turism. Noi românii ne-am bătut joc de Litoral
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
tot sunt frunze ude totu-mi pare în zadar. Aș pleca, dar nu știu unde Încă o toamnă Încă o toamnă a mai venit și-mi amintesc mai de demult pe când eram copil la mama. Ce repede, toate au trecut! Eram o salcie plăpânda care se legăna în vânt, acum e atâta toamnă-n mine și-atâta toamnă pe pământ. Brumă s-a așezat în păr și riduri multe am pe fata iar peste ochii mei frumoși s-a așezat un fel de
ÎNCĂ O TOAMNĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355429_a_356758]
-
chiar, cum ar spune prostul deșteptului și deșteptul prostului, citând pe universitarul mormon Morose, postromânismul este cel mai oximoron, este oximoronul absolut în realitatea virtuală dăruită nouă de Moș Gerilă (Diadia Moroz, gonindu-și renii dinspre Vorkuta spre Periprava și Salcia, dar și spre conurbația Giurgiu-Russe). Nechezolii de speța I, semidocți sub totalitarismul bolșevic din lipsă de biblioteci necenzurate și updatate, formați din radioauzite, cam cum își apropria Caragiale lecturi kantiene de la Eminescu, și din cărți/xeroxuri rare, au acumulat nu
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
cel vechi e trezit. ploaie de vară - bețivii intră-n crâșmă cu gâtul uscat P.I. Garda E clar că ploaia nu le umezește gîtul. Le trebuie altă udătură. Ploaia e doar un pretext pentru a se refugia în crîșma primitoare. salcie la mal - mâțișorii mângâind pisica moartă Cezar F. Ciobîcă Chiar fără să fie marcat cu alte caractere, salcie la mal amintește de textul unei vechi melodii și face trimiteri lirice care se continuă în același registru și în versul median
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
că ploaia nu le umezește gîtul. Le trebuie altă udătură. Ploaia e doar un pretext pentru a se refugia în crîșma primitoare. salcie la mal - mâțișorii mângâind pisica moartă Cezar F. Ciobîcă Chiar fără să fie marcat cu alte caractere, salcie la mal amintește de textul unei vechi melodii și face trimiteri lirice care se continuă în același registru și în versul median. Dar mîțișorii sînt ambigui și scena capătă dintr-o dată altă turnură. Neașteptată. tot mai puține de-acum stelele
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
l-am știut niciodată și totuși am ajuns să mă bucur când stelele se înghesuie într-o picătură de rouă cand prunii albesc de singurătate ca să se umple apoi de poame când râul curge lin când izvorul leagănă luna când sălciile se umplu de fluturi mă-ntorc spre mine deseori mă amestec cu mine cea de toate zilele când lumină, când umbră , când noapte învăț mereu să trec mai departe îmi număr umilă bătăturile îmi vindec rănile și râd privindu-mă
PREGĂTIREA DE DRUM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356890_a_358219]
-
mînios și a restabilit armonia primăverii peste pamînt. E cald, bate vîntul, e frig, se adună norii, plouă, ninge ... o luptă pe viață și pe moarte se desfășoară între iarna căreia i s-a dus timpul și primăvara care întîrzie. Sălciile au prins timide să înverzească ... frunzulițe de un verde gălbui strălucesc în bătaia vîntului, merii și-au ițit florile și, cîteodată, cînd bate vîntul, din zarzări ninge cu petale de zăpadă, de nu mai știi, cînd te uiți pe fereastră
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Ascultându-mi eul dectestabil Harfa a tăcut, doar mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
Poeme > Rasfrangere > SUNT ALBASTRU ... PESTE APE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 544 din 27 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Lasă-mă să te cuprind în palme infinire să curgă sângele-mi albastru peste toate să cresc lângă ape salcie sfioasă născută din privirea ta candidă... ... Lasă-mă să te cuprind în suflet ca pe-un cântec și sunetele să-mi devină lacrimă albastră peste ape și din toate să-ți aleg nemărginirea ca loc de odihnă și casă... 30
SUNT ALBASTRU ... PESTE APE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355089_a_356418]
-
buha cu glas de copii se-alungă pe-acoperiș pisicile-n rut soarele cu dinți doar întors de la dentist- e tot un zâmbet din pleoape de plumb își cerne iar tristețea bătrânul Caelum mireasma bălții migrând spre nicăieri vântul prin sălcii trasul sforilor- pentru mulți dintre noi ca mersul pe sfoară trasul sforilor cei mai mulți dintre noi trași pe sfoară trasul sforilor în vogă-nu departe trasul pe roată printre țepi gălbui roșul florii de cactus minune de-o zi mireasma bălții migrând
CORINA ION de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355170_a_356499]