1,126 matches
-
Tămâioasă. O primește cu zâmbet de satisfacție Întipărit pe chip și o mângâie tandru. Pare În formă, e proaspăt bărbierit, iar Gore și Gicu Îi admiră uniforma de campanie fără nicio reținere. Sandule, parcă mergi la Cântarea României, ai scos salopeta de la naftalină? Te pregătești și de defilare? Sandu nu stă pe gânduri. Bă, de când ați devenit capitaliști făcuți la apelul de seară ați uitat sărbătorile de altădată. Ieșeam la pădure, cu grătarul după mine, puneam berea la rece, mă tăvăleam
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai e valabilă, că ne mor și oile de foame, iar Miorița și-a făcut bagajele și-a emigrat, ca să-și caute fericirea alături de un berbec cu vilă la Nisa. Intră un mușteriu În cârciumă, Îl vede pe Sandu În salopetă și duce mâna la tâmplă, În semn de salut. Noroc bun, tovarășe! Cincinalu-n patru ani jumate! Sandu Șpriț se răsucește către el. Noroc, tovarășe, ia de bea, că plătește partidu’! Gore și Gicu se iau după umeri și cântă amândoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov la postul său de la recepția hotelului TRANZIT. Intra în neagra salopetă ca într-o platoșă sfidătoare, asta era! Atât îi rămăsese, Sfidarea, și nu se plângea că e doar atât, nu, nu se plângea, bineînțeles. Noaptea se spulberase, asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei sale. Cerul, o mică elipsă verzuie marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse nici un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul, Curvoiul! Flama scurtă a șarpelui de-o clipă, în toxinele străzii. Se simțea, brusc, în stare să reîntâlnească vedenia, să vorbească doamnei Ianuli. O văzuse, cândva, întâmplător, într-o librărie. Intr-o salopetă de mătase verde ca la parada modei. Părul strâns într-o coadă pe spate. Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o vadă. A ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe traseul magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eu la cursuri, pentru că nu m-a văzut niciodată acolo. Maureen a venit acasă și a sunat-o pe cunoștința respectivă când m-am întors eu de la lucru - întotdeauna trec pe acasă înainte de întâlnirile noastre, să mă schimb de salopetă, știți, ca să arăt mai respectabil - și ea mă aștepta. N-am mai apucat să scot vreun cuvânt, că m-a și pocnit cu tigaia în frunte. Credea că am pe cineva cu care mă întâlnesc pe ascuns. Da, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
geniale spre clasele Liceului de Artă. Un scriitor local nu putea fi ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos. Cei ce dirijau cu brațele pe macaragiu aveau căști de protecție de sub care pletele slinoase pluteau pe umeri. Salopetele mânjite le trădau proveniența: Combinatul de Prelucrare a Sufletelor. Câțiva îngeri urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a lungul zidurilor cât Chomolungma, buldozere și excavatoare mărșăluind pe lângă cohorte de salopete cu căști multicolore, basculante de 1000 tone, fornăind din frâne și îmbâcsind aerul cu gaze de eșapament, simți că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră în același timp mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frică de întuneric. Mi-e frică de ce voi găsi în el. Apoi dispăru tot vălul negru de pe ochii mei și mi se înfățișă o cu totul altă imagine. Un om înalt, bine făcut, cu o pălărie de paie și o salopetă nu prea curată stătea în fața mea cu un topor în mână. Afișa un zâmbet mândru, chiar bucuros. Un om al pământului. Tatăl lui era un țăran. Dispăru! Imaginea sa dispăru din fața ochilor mei. În locul său stătea un om în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Park, avea un aspect liniștit în soarele amiezii. Alex se opri la marginea parcului și o urmări pentru o vreme. — De ce așteptăm? întrebă Jamie. — Numai un minut. — A trecut deja un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei. Arăta ca un cititor de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
erau din lemn, acoperit cu o vopsea decolorată. Erau și niște mașini vechi, în jurul cărora creștea iarbă. Animale mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe un stâlp al gardului și văzu un băiețel în salopetă albastră ieșind cu o găleată în mână. Gerard simți miros de mâncare. Mi-e foame, zise Gerard. Băiețelul se întoarse pe loc. Se uită repede în jur, apoi își continuă drumul. Vreau mâncare, spuse Gerard. Mi-e foame. Băiatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
posibil ca Dave, la fel ca majoritatea celorlalte animale transgenice, să moară mai repede decât era normal. Iar într-o zi de toamnă, în timp ce Dave mergea cu Henry la târgul local, ținându-l pe Henry de mână, un fermier în salopetă se apropie și spuse: Mi-ar plăcea să am unul care să muncească la ferma mea. Ceea ce îl făcu pe Henry să se înfioreze. Cuvântul autorului La finalul cercetării făcute pentru această carte, am ajuns la următoarele concluzii: 1. Opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună, care îi zicea bărbatului meu îi e frig acolo, îi zicea, pe bune, nu vă mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se grăbi săi facă un semn cu mâna să se așeze și analizându-l din mers, Întrebă: Îți place muzica?! Pusese Întrebarea din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ce voiai să cânți atunci când am intrat eu? „Yellow submarine”, o piesă grea a formației Beattles. Bine! Iată primul acord cântat cu un singur deget, și fata se aplecă peste umărul său, ferindu se cât mai bine să nu atingă salopeta băiatului de optăsprezece ani și cu un deget delicat, așa cum erau și celelalte, date cu ojă sidefată și conturate cu creion roșu, cântă În detaliu pentru a se face Înțeleasă cât mai bine. Rică Olaru nu putea recepționa mai nimic
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul secției să-i dea o salopetă nouă pe care o Îmbrăcă peste cămașa lui de duminică și reveni la pian așteptând cu Înfrigurare și cu un fel de teamă inexplicabilă sosirea ...ei, „oare ce nume are? Oare va veni?” Fata veni, Îl văzu, Încuie ușa, se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și mai rău pe mâna psihiatrilor. Când te gândești la carnea albă a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul casei, la tifonul din care țâșnea sucul dulceag de morcov fiert, la salopeta de pescar a fostului chiriaș În care te Îmbrăcai așa, din plictiseală, la copilașul care plângea frecându-și piciorușele... Când vecina cu sânii enormi, prostănaca cu voce de țață ți-a adus cozonac cu stafide și câteva ouă roșii ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iubire erau din ce în ce mai rare. Tatăl meu hotărî să pună capăt acestei povești.Să mă salveze la timp.Alcătui un plan de acțiune.Am pregătit meniul lui preferat. Când Radu sosi acasă,ne găsi așezați la masă.Era îmbrăcat cu o salopetă. Se scuză.A cumpărat cărămidă pentru a construi o casă.Parinții mei îl felicitară. Ii spuseră că temporar mă iau acasă,deoarece începe noul an școlar,an terminal și că deja au achitat toate taxele. Au stabilit că după ce termin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a învățat bunicul, conțin mai mult de patru mii de oameni. într-o după-amiază din primăvara trecută un necunoscut a venit până la modesta mea casă de pe munte. Avea bocanci grei, ținea în mână un baston și era îmbrăcat într-o salopetă cu pete, provenită din depozitele armatei. S-a prezentat și a spus: Nu peste mult timp are loc marele jubileu al lui Doré. Este un an important pentru lumea creștină suedeză. Are aceeași însemnătate uriașă ca și decizia despre Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi dau seama că ar fi chiar drăguță, ar putea fi drăguță, și tot ce ar trebui să facă pentru asta e să scape de câteva kilograme. Fata asta e imensă, are două, ba nu, trei bărbii. Poartă o cămașă salopetă, menită să-i ascundă imensele umflături care sunt sânii. Își ține mâinile încrucișate ca să-și mascheze cât poate de mult corpul, iar în privire are acea expresie ușor rănită. Ar putea la fel de bine să fie ca mine, mă gândesc, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe dependenții de droguri cam cu patru la unu. Și mai erau și câțiva bulimici. Dar în tot grupul nu era decât un singur cartofor: Davy. Nu era de mirare că era complet dezamăgit. O femeie grasă, îmbrăcată într-o salopetă portocalie imensă mi-a trântit în față o farfurie cu cotlete și gulii. —Mulțumesc, am zâmbit eu cu grație. Dar sunt vegetariană. Și? m-a întrebat ea răsucindu-și buzele à la Elvis. Nu mănânc carne, i-am explicat stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
afară mi-ar fi fost teamă să am de-a face cu el, ca nu cumva cineva să-și închipuie că suntem împreună, pentru moment eram mult prea speriată ca să-mi mai pese. Fiindcă mă apărase de Sadie cea în salopetă portocalie, treceam fericită peste faptul că avea niște pantaloni ridicol de largi și că arăta ca un taur cu perucă buclată. —Unde mă duc pentru grupul lui Josephine? am întrebat eu. —Vino-ncoace să-ți arăt cum merge treaba! Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]