2,948 matches
-
o să mai pot merge la bunici în perioada aceasta. Și poate nici în concediu, cu părinții. Asta nu trebuie să se întâmple. Mai bine...” Hai să-ți fac injecția! îl invită tanti Sonia. Dar eu... ...Trebuie să te întinzi pe salteaua aceasta. Repede! Că nu se mai poate aștepta. „Ce-o fi având acolo? Penicilină? Sau altceva? Orice ar fi, tot rău e! Vai, ce-o să mă mai doară! Și pentru ce? Pentru un capriciu? Mai bine spun adevărul! Fie ce-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
câteva crengi de ramurile pomilor de prin apropiere, șoptesc aprobator: „Așa-s băieții, n-ai ce le face! Bat mingea prin colbul uliței; e plăcerea lor”. „Cirip-cirip, așa-i!” par a spune, de sub streașina casei, trei mogâldețe negricioase. Așezată pe salteaua pneumatică peste care, de îndată ce Sorin și Sorina au sosit de la scaldă, bunica a pus un țol mare și călduros, fetița simte că plutește parcă. O poveste adevărată prinde a se depăna sub ochii ei. Nu se știe de unde, pe prispă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Oare, nu cumva bunica își închipuie că Sorina doarme?! Nepoțica ar vrea să-i spună că nu-i nici gând de somn, că ține ochii închiși doar așa, pentru că-i place. Dar nu spune nimic. O moleșeală dulce o cuprinde. Salteaua a devenit, deodată, covorul năzdrăvan din poveste. O poartă departe, departe, acolo unde nu ajungi nici cu pasul, nici cu privirea și nici cu gândul. Uneori, doar cu închipuirea. Căci numai cu ea poți călători atât de departe și, totuși
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui privesc îngroziți în jos. Poc! Sărmanul! Nu, nu e ce cred ei. A căzut - unde gândiți? - chiar pe salteaua Sorinei. „Vezi dacă nu ești cuminte și nu ești atent?” ar vrea să-l certe ea. Însă, văzându l cât e de speriat, cuvintele nu vor să se nască. Ar trebui acum să-l ia lângă sine, să-l așeze
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
zgardă pe Cuțulache, care acum merge precum oamenii. Deodată, însă, câinele mârâie: „Stai! Nu mai e de glumă! S-a întâmplat ceva! Hai să vedem!” Au ajuns pe prispă. Ei, ce e, ce-ai văzut? Mare scofală! Sorina doarme pe salteaua pneumatică, atâta tot! îl ceartă Sorin pe Cuțulache. Cu un nou mârâit, câinele ar vrea să-i spună: „Să privim mai atent. Oare, de ce zboară rânduneii încoace și încolo?” Ia te uită! Se miră băiatul. Un pui a căzut din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă oferta de televizoare, saltele, casetofoane, oale electrice de fiert orez, frigidere liliputane. Magazinele erau deschise tot timpul pentru că nu știai niciodată când se hotărau micii parveniți să-și ridice standardele achiziționând produse de asemenea calitate. Câteva străzi mai Încolo, prietenii mei trecură prin cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry o urmări pe Marlena plecând Împreună cu fiica ei. Era prea zguduită ca să poată vorbi, respinsese cu un gest al mâinii toate Întrebările sau scuzele lui. Plasa făcută franjuri fu Îndepărtată, cearșafurile distruse la fel, iar el rămăsese acum singur. Salteaua udă și fără cearșaf Îi amintea de un episod rușinos din copilărie. „Ce naiba a fost În mintea ta?“ Îl Întrebase mama lui și-i strigase Marlena. Simți cum Îl ia durerea de cap. Nu putea să doarmă, așa că stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură pe doi dintre bărbați sărind din camion și apropiindu-se de un zid de tufișuri și alte Încrengături de grosimea unei saltele, pe partea cu muntele. Cel mai Înalt dădu semnalul, iar Împreună apucară niște plante agățătoare și, cu o sforțare, le ridicară ușor. Vegetația ridicată se dovedi a fi o poartă de verdeață, bucăți și crengi de arbuști, ferigi, bambus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a se ruga sau a blestema până când uitarea se va instala, cruțându-i. Oamenii din Armata Domnului stăteau ghemuiți Într-o altă zonă a taberei, fumând țigări de foi și bând apă fierbinte. Ultima emisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe data de 20 martie 1961 - aceeași zi cu cea în care avut loc atacul cu gaz sarin. „Pentru că la țară nu erau locuri de muncă, după ce am termiant liceul, am venit la Tokio doar cu un futon (tip de saltea folosit de japonezi ca pat)“, declară Toyoda. Nu s-a angajat aici pentru că ar fi fost pasionat de metrouri, pur și simplu o rudă i-a oferit slujba și el a acceptat. De mai bine de treizeci și patru de ani lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt liber. După atâta amar de vreme... Ce coșmar!... Urmărit... Păzit... Supravegheat... Spionat... Vânat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am îndreptat către căsuța de lângă gard care avea două camere și o tindă. Nea deschis ușa camerei din stânga, spunându-ne simplu: „Aici! Nu cred că vă trebuie învelitori că e destul de cald noaptea”. Era un pat de lemn cu o saltea din țolinci de cordele umplută cu pănuși de porumb, pe care cu mare îngăduință ar fi încăput două persoane, o bancă lungă de lemn ca acelea ce se găseau la Căminul Cultural, o masă și un taburet ca vai de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e plină de purici. Am prins vreo câțiva, dar cred că sânt cu sutele. Mâine îi spun moșului că dacă nu le schimbă, plec. - Asta cu siguranță! - întăresc eu. Acuma înțelesesem amabilitatea domnului Speranță de a se sacrifica să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a se sacrifica să doarmă pe banca de lemn, fiind sigur că va avea o noapte liniștită, de vreme ce veniseră clienți noi la purici. A doua zi s-au schimbat lucrurile. Moșul a dat dispoziție Marandei: - Ascultă, Marandă! Arunci la naiba salteaua ceea plină de purici și dai la domnii profesori așternuturi curate și adumi și mie un ogheal nou dintr-acelea de-acolo. Când auzi Maranda, se și stropși la el: - Da' ci, ai murit?! Di-acolo nu-ț aduc ninica
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
delicat, că nu puteai fi impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi s-a spus că nu și-a schimbat deloc obiceiurile nici atunci. A rugat să fie ridicat ca să i se puie sub saltea pantalonii pentru dungă. În pantalonii ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încîntat. Ce rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un colț, pe păturile ce le avea cu el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al mesei, lucioasă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vor veni! Băură împreună, căutând atent fiecare în ochii celuilalt. Apoi, Sebastianus întrebă: — Ai vești de la Flavius Etius? întrebarea aceea o făcu pe Frediana să se întunece la față. își șterse buzele cu dosul mâinii și, aruncând pocalul gol pe salteaua de paie, scutură din cap: — Magister militum nu a sosit și, dacă vrei părerea mea, nici nu o să sosească. — Dar... asta nu se poate. — încă de la bun început, Gundovek i-a trimis săptămânal o ștafetă, ca să-i ceară ajutor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt liber. După atâta amar de vreme... Ce coșmar!... Urmărit... Păzit... Supravegheat... Spionat... Vânat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale care trezea oroare, bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă umerii osoși și spatele cu o mulțime de uleiuri și de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de pe jos unde Încercase unii să doarmă, Într-o Îmbulzeală hazlie. Liberul șef de cameră reuși să-i trezească de-a binelea, ordonând. „Bă nefericiților, ascultați ce vă spun eu, bine...? Ce-i care au dormit În paturi, potiviți saltelele de paie să corespundă liniar, În cea mai perfectă simetrie. Pe urmă, merge-ți repede la toaletă și vă spălați cu apă Înghețată mutrele, iar În privința necesităților firești va trebui să respectați urgențele...! Avem la dispoziție doar patru WC-uri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
turcești În timp ce voi netrebnicilor sunteți peste două sute cincizeci...!” Tony Pavone se considera sub protecția Șefului de cameră totuși, execută ordinul cu gândurile răvășite În ce-a mai teribilă stare de nesiguranță...! Într-o Învălmășeală de-a dreptul halucinantă unii arânjară saltelele În timp ce majoritatea dădură buzna la toaletă unii să aprindă țigările iar alții ocupară cele patru poziții de eliminare a excrementelor cu puternice crampe stomacale În timp ce restul cu pantalonii pe vine așteptau să le vină rândul, Îmbrâncindu-se și Înjurându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
W.C.uri turcești la vedere, având o capacitate de primire aproximativ de 60-70 de persoane ce la apariția mea se putea aprecia la cel puțin 450-480 de arestați În care unii erau cocoțați pe paturi metalice pe trei nivele fără saltele ori ceva de-a amortiza construcția metalică ce-ți producea răni În timpul somnului iar restul, unii lungiți pe sub paturi, iar ce-i rămași fără aceste privelegii În picioare, Înghesuiți unul Întraltul Încăt, cu greu Îți puteai croi drum să ajungi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat de apă. Doamnele trăseseră saltelele de pe paturi Într-un colț unde era uscat. Doctorul Lal dormise În camera de oaspeți. Wallace? Poate Își petrecuse noaptea stând În cap ca un yoghin. Brusc Sammler lăsă lama jos, se opri pentru o clipă și se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]