1,716 matches
-
ziua, tot Învîrtindu-ne În jurul stîlpului, astfel Încît să ne umbrească cel puțin ochii. Am băut repede litrul de apă pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Toată curtea, deși nu era mică și grădina erau folosite ca spațiu de joacă. Foloseam toate obiectivele strategice: podul casei, podul grajdului de vite, cotețul câinelui, mai ales când ploua. Eu și Siegfried în coteț iar câinele stătea ca o santinelă în ploaie în fața noastră. Acestea se întâmplau când aveam porc și iepuri de casă iar cocina și cotețele pentru iepuri erau ocupate. Când aveam 4 ani am fost vizitați, pentru o lună, de mama cumnatului meu, care a venit însoțită
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
suferi, să o iei de la capăt. - Uneori dragostea se construiește încet, ca o casă. - Eu cred că dragostea coaptă la foc mic e cea mai bună, cea mai durabilă. Se bazează foarte mult pe sentimente. - Sau să fii ca o santinelă la poarta inimii, să poți vedea lucrurile mai limpede. - Oricum ar fi, o dragoste nouă o șterge pe cea veche, adăugase Carlina. - Ce ai zice dacă te-aș cere de soție? - O! Ce-ți veni?! Nici nu ne-am cunoscut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult încât să poată vedea afară. În timp ce văzul îi acaparase toată atenția devorând imagini ar fi vrut ca toate simțurile să-i înceteze a mai funcționa. Din tren, observă pomii ce se înălțau majestuos și drepți ce semănau cu niște santinele. Ramurile lor stăteau ascuțite în bătaia vântului care adia ușor. Era o adiere de primăvară ce-i amintea de ziua când se cunoscuse prima oară cu Valentin la Balul Mărțișorului. Această primăvară părea că jelește odată cu ea despărțirea de locul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
palestiniană, pe numele său Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare în operațiuni financiare ilicite și în acțiuni teroriste. El trece însă nestingherit prin culoarele rezervate autorităților, în aeroporturile din țară și se plimbă pe holurile Palatului Cotroceni. Dacă vreo santinela îl oprește (așa cum s-a întâmplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timișoara), el o brutalizează și, nepedepsit, o dă la oparte. Tot el amenință parlamentani români, indignați în fața atitudinii sale arogante și agresive, ca o sa le (mănânce capul). Același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
un căpitan de transmisiuni, Safta, care trata cu niște țigani problema. Și au venit și au cercetat și iar nu ne-au găsit vinovați. Ne-au găsit că am respectat legea. Am mai avut împușcat un soldat în postul de santinelă. Au dat telefon, într-un minut a ieșit mașina, l-a luat de unde era. Au luat amprenta la roată de lângă lăcașul de tragere, au dus-o la verificat, au constatat că ne-am încadrat în lege. Armata era grea, unii
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
insule, clima temperat mediteraneană cu 19,5 grade în medie vara și 7,5 grade în medie iarna, munți cu piscuri de peste 6000 de metri (cel mai înalt, Aconcagua, de 6959 de metri înălțime, nume însemnând în limba indienilor quechua "santinela de piatră")... Textul continua cu alte detalii geografice peste care am sărit, invocând necesitatea de a merge până la frigider ca să-mi mai ud puțin gâtul, uscat de atâta citit, cu apă minerală. De fapt, era vorba despre niște chestii deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comunitate de 300000 de oameni care a răspuns "prezent" la apelul șefului lor administrativ, nu siliți, nu din obligație, ci din plăcere, din spirit civic, din dorința de a apăra "onoarea urbei", care avea ca lozincă pe stemă "Custus vigilat" Santinela veghează! Și au vegheat santinelele din Bauru toată ziua și toată noaptea, cu frenezie și bucurie nestăpânită. La întoarcerea la Rio am informat imediat MAE și autoritățile de la Sibiu asupra celor "văzute și auzite" la Bauru, dar nu am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care a răspuns "prezent" la apelul șefului lor administrativ, nu siliți, nu din obligație, ci din plăcere, din spirit civic, din dorința de a apăra "onoarea urbei", care avea ca lozincă pe stemă "Custus vigilat" Santinela veghează! Și au vegheat santinelele din Bauru toată ziua și toată noaptea, cu frenezie și bucurie nestăpânită. La întoarcerea la Rio am informat imediat MAE și autoritățile de la Sibiu asupra celor "văzute și auzite" la Bauru, dar nu am fost și eu informat asupra rezultatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el) unui vas de război britanic. În vara anului 1929, ori de câte ori treceam printr-un sat din Pirineii estici și se Întâmpla
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la un moment dat, prea mulți pași în direcția interzisă, astfel încât m-am pomenit „împușcat”, de undeva de sus, de pe un pod, aproape invizibil și el, de un aspru și poruncitor zurück. Un cuvânt - două sisteme (ambele totalitare) căci somația santinelei suna, nu te puteai înșela în această privință, foarte comunisto-fascist. Am făcut cale întoarsă cu un acut sentiment de jignire personală. Rareori regimul polițist m-a umilit mai direct și mai tare. * Unul din cele mai stresante momente pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la inimă. Îmi amintesc câteva versuri: Am lăsat în brazdă plugul În seama părinților și-am pornit peste Carpați La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
5900 insule, clima temperat-mediteraneană cu 19, 5 grade în medie vara și 7, 5 grade în medie iarna, munți cu piscuri de peste 6000 de metri (cel mai înalt, Aconcagua, de 6962 de metri înălțime, nume însemnând, în limba indienilor quechua, "santinelă de piatră")... Textul continua cu alte detalii geografice peste care am sărit, invocând necesitatea de a merge până la frigider ca să-mi mai ud puțin gâtul, uscat de atâta citit, cu apă minerală. De fapt, era vorba despre niște chestii deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu Robinson Crusoe, Insula Paștelui, Țara de Foc, deșertul Atacama..., dar și cu unele nume de fluvii, orașe, munți, provenite multe de la băștinași, altele de la conchistadori Punta Arenas, Valparaiso, Bio-Bio, Aconcagua... Aconcagua, vulcan stins, cel mai înalt vârf al Anzilor, " Santinela de piatră" în graiul indigenilor Quechua, ne da acum bun venit chiar lângă aripa avionului, cu creștetul strălucind de nămeți, la 6962 de metri. Știam că uriașul, acum potolit, ne vestește apropierea de finalul călătoriei, Santiago, cel așezat de veacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care mă onoraseră la Santiago colaboratorii mei "cu ochi albaștri"! CHILE LINDO, Chile cel frumos, cum îl alintă localnicii, dar și străinii. Au englezii o expresie, Home sweet home casă dulce casă! Chile și Santiago, cel de la Sud de Aconcagua, "santinela de piatră", ne-au fost o casă de care ne amintim cu încântare peste ani și ani, la care am revenit adesea de multe ori în drumurile noastre sud-americane, cu bucurie. Cum au maculat și au urâțit popasul nostru, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
deseori adevăruri”. Într-un articol din Presa (25 iunie 1919) se spunea „ni se pare că a dispărut o ființă care veghea la căpătâiul acestei țări, un punct de reazem care sprijinea Întreaga noastră alcătuire politică, un apărător sincer, o santinelă neadormită căreia i-am Încredințat Întreg viitorul neamului nostru și Întreaga bogăție ce a moștenit-o din părinți”. Iar Într-un alt articol publicat În „Dacia” (26 iunie 1920) se spunea: „menirea lui Petre Carp a fost să arate celorlalți
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
puțină, bolnăvicios, vocație îndoielnică“! (erau judecățile aspre exprimate de câțiva dintre superiorii săi). Opera e într-adevăr o creatură a Domnului! Nu putea fi opera unui preot atât de meschin ca mine. Eu nu sunt decât un simplu custode, garda, santinela, „paznicul casei“ (aprodul), al acestei Opere. Sunt un „simplu preot“ la ordinele Divinei Providențe. Datoria mea e să am mereu privirea atentă la semnele voinței lui Dumnezeu și să-l ascult cu promptitudine». «Așa cum ochii slujitoarei rămân atenți la ochii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
asemănător, într-un val de scrisori de amenințare, această sentință simbolică nu a fost urmată de o tentativă de punere în aplicare. Și totuși eram o țintă bună, ușor de reperat pe străzile orașului, datorită escortei obligatorii și vizibile a santinelelor (din patru, doi trebuiau să mă încadreze întotdeauna cînd mă deplasam în interes de serviciu sau ieșeam la plimbare). Aceștia, niște zdrahoni solemni, unii în costum albanez cu fustanelă, ceilalți în tunică militară toți înarmați cu pistoale antedeluviene, săbii și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
amplificarea dorinței de a-l cunoaște pe zeu și i se dăruiește un grad de revelație din ce în ce mai avansat. Aici credința în Divinitate este unica cheie ce deschide mereu alte porți în castelul de taină al zeului, unica șoaptă-formulă ce convinge santinelele din turnurile transcendenței să coboare punțile pelerinilor întru abnegație. Așadar, ascunderea însoțirii divine a omului comportă, la fel ca celelalte tipuri de ascundere, o gradație, o scară de niveluri ce urcă valoric de la minim către maxim. Spre deosebire de alte ascunderi, cum
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tot și să prezinte o suprafață frumoasă, netedă și elastică. Părțile păroase trebuiesc să fie ornate cu păr mult și frumos; cheliile sunt semn de Îmbolnăvirea corpului. Plămânul lucrează, În corp sănătos, fără nici un efort. Aerul trebuie inspirat prin nas, santinela naturală a plămânilor. Deschiderea gurii, la umblat sau la dormit, este semn de boală. La orice funcție, corpul sănătos indică la timp, prin senzația oboselii, când este Îndestulat. Senzația oboselii nu produce dureri, din contră este chiar plăcut, el ne
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
peste câtva timp, la 14 ianuarie 1889, va face public, în ziarul său, numele poetului ca autor al unui articol ce a dus la o criză de guvern...dezvăluire ce duce imediat la ultima recluziune a lui Eminescu drept insurgent. Santinelele lui Eminescu Cât despre tinerii prieteni ai poetului, trebuie spus, totuși, că neîncrederea cu care sunt ei priviți de către istoria literară are un oarecare temei, dar acest temei nu justifică scoaterea definitivă din discuție a amintirilor pe care ei le
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu toată încurajarea pe care v-a dat-o publicul. Vă întreb însă: dacă v-ați descurajat atunci când publicul vă da tot sprijinul, cine prezintă garanție că nu vă veți descuraja acum când ați pierdut încrederea publicului, părăsind postul de santinelă unde v-a pus Eminescu și nevoind să țineți seama de dreptul publicului care a plătit ziarul ca să primească lumina de la voi, o! prea mari înțelepți? Răspunsul nu este decât acesta: ați fost, după cum reiese chiar din articolul vostru, flacără
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
multe numere din ambele serii ale Fântânii Blandusiei ca să putem reface această polemică. Ilie Ighel nu face parte din grupul celor care pleacă, va rămâne alături de Radu Popea și apoi îl vom găsi la ziarul,, Buciumul român”. Această imagine a „santinelelor” care și-au părăsit postul fixat de Eminescu, apoi aceea a „focului de paie” ce i-a cuprins în toamna lui 1889 pe acești tineri care în primăvară fuseseră electrizați de prezența „Meșterului” reprezintă temeiul pentru care amintirile lor sunt
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Încă una. Dar Între timp, după ce eu am protestat și nu m-am putut Înțelege cu el, am ieșit din zonă printr-o grădină și am dispărut. M-a căutat pe urmă scandalizat, că de ce am fugit. A doua zi, santinela de la poartă dă alarma că un camion Ford al unității noastre, care era parcat pe stradă În fața fabricii, a fost luat de niște sovietici. S-a urcat unul la volan și mână... Ș-atuncea eu am luat un motociclist, dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la zece ani, pentru că ai circumstanțe atenuante, că era fratele dumneatale și nu ai putut să-l reclami”... În sfârșit..., poate că s-au gândit și că am cele două fetițe... Nu știu. În timpul procesului, o pus așa În colțuri santinele și nu ne-o lăsat... Numa’ așa, pe furiș, ne uitam unii la alții. Bietul fratele meu, ăsta, medicul, tot Îmi făcea semne. Cine mai era cu dumneavoastră În lot? Acolo mi-am Întâlnit verișorii ăștia la care venise fratele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]