1,391 matches
-
pierderea succesivă a scrisorii de amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Dumitrache înțelege situația și este de acord cu căsătoria acestuia cu Zița. Cherestegiul este un mahalagiu, brutal, care ține la "onoarea de familist". Personajele lui Caragiale trăiesc în epocă prin vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nemurire". În câteva versuri apare din nou identitatea oamenilor cu ei înșiși și cu omenirea întreagă: "unul e în toți, tot astfel precum una e în toate", ideea despre condiția trecătoare a omului pe pământ, după care satira trece în sarcasm. Oamenii sunt egali în fața morții și confesiunea din final este sfâșietoare: "Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Aspirând spre Absolut, creatorul de adevăr și frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
omului de geniu neînțeles de societate). Alături de genuri literare, interpreții au scos în evidență și câteva specii literare: idila pastorală (dragostea dintre Cătălin și Cătălina); meditația filosofică (drumul cunoașterii); elegia (omul obișnuit care nu poate accede spre idei superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fascinația clarobscurului și a atmosferei (1973, Nuntă de piatră, alături de Mircea Veroiu, 1978, Tănase Scatiu, 1986, Pas în doi), iar la cel de-al doilea se mai pot observa obsesia autenticității (1978, Cursa, 1980, Proba de microfon, 1988, Iacob) și sarcasmul (1984, Glissando)12". În varianta în care alege să ignore această eticheta de-a dreptul injusta, un pasionat de ficțiuni cinematografice autohtone poate descoperi, în acest Glissando din 1984, cu mult mai mult decat "ecranizarea" unui text "de epocă". Scenaristul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care o resping și o considera ridicolă scriitori că Borges, Sábato sau Cortázar, susține că "râul metafizic" nu ar putea să-l trăiască decât un locuitor din Paris sau Romă, ca și cum s-ar muri numai în aceste orașe, spune, cu sarcasm, Sábato. Acestor critici, care se folosesc de respectiva doctrina în cercetările lor, Sábato le răspunde că râul metafizic trăit de un european, un argentinian îl trăiește de două ori mai intens, pentru ca, daca omul își simte efemera trecerea prin viață
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trist, pentru că nu numai că îl lasă pe om în singurătatea sa inițială, ci îi adâncește singurătatea și îl lasă trist și frustrat"167. Este unul din mecanismele care pot explica tristețea tangoului, legată strâns de durere, disperare, resentiment, amenințare, sarcasm. Tot prin prisma sexului, există în tangou un resentiment erotic și o manifestare a sentimentului de inferioritate a noului argentinian, pentru că sexul este una din formele primare ale puterii. Machismul, trăsătură intrinseca a portenului, îl "obligă" pe bărbatul argetinian să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin ranchiuna și sarcasm sau au o latură de caricatură și ironie, dar în limitele aceleiași inimi triste și melancolice: "Zi, tu, dacă nu-ți vine să mori / Că din cauza ăluia / Am ajuns acum așa!"169 Locuitorul din Buenos Aires, că nimeni altul în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de greutatea propriului eu, exprimarea este pierdere de substanță și eliberare, prin scris, te desprinzi de tot ce iubești și, mai ales, de tot ce detesți. Cărțile lui sunt liric disperate, spune Savater, în Eseu despre Cioran 34, "de un sarcasm coroziv și de un scepticism implacabil, în care o proza desăvârșită și încordata pune sub semnul întrebării în primul rând utilitatea, oportunitatea scrisului". Monologul acestui "disperat pasiv", sătul "să mai ponegrească universul", este cel al unui om pe care sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tău scriind, nu e deloc ușor"94. "De ce scrie Cioran, de ce oare aceste cărți liric disperate?" se întreabă Fernando Savater în lucrarea să de doctorat despre Cioran și publicată apoi sub titlul Ensayo sobre Cioran, de ce aceste cărți de un sarcasm coroziv, șfichiuitor, care par a epuiza o dată pentru totdeauna problematică pusă, de un scepticism implacabil, în care o proza desăvârșită și încordata pune sub semnul întrebării în primul rând utilitatea scrisului? Și lui, si multor altora, Cioran le-a replicat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl lăsa în urmă, în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului ăacolo unde, cum
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
repetate rânduri, Ștefan e hotărât să-și ucidă soția. Ca într-un act de defulare, războiul, cu toate atrocitățile sale, joacă un rol curativ, în finalul romanului obsesia asasinatului apărându-i utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat și comentat într-un studiu de Pierre Ouellet)51 și constă în interpolarea unei realități iluzorii esențializate. În literatura universală, cel care a inaugurat acest artificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fost mentor la Sburătorul, în pamfletul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut cu un an mai înainte de publicarea romanului. Pe cât se pare, atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte... Tema consacrată de literatura de până atunci a eroismului armatei române este demitizată. Tranșeele de pe Valea Prahovei, mândria Parlamentului și a Statului major general, erau, în realitate, doar gropi superficiale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu poată funcționa ca agresiune” Accepția noastră pentru agresivitate, accepțiune folosită de altfel și ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective (intimidarea celorlalțiă, reacții verbale (injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoareă si reacții fizice (lovire, bătăi, răniriă. Anxietatea reprezintă o stare afectivă vagă, difuză, de neliniște, de apăsare, de tensiune, Îngrijorare și teamă nemotivată, fără obiect, care este neconfortantă din punct de vedere psihic și care determină subiectul
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Îl reprezintă prezența intenției autodistructive. Accepția noastră pentru agresivitate, accepțiune folosită de altfel și ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective: intimidarea celorlalți; reacții verbale: injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoare; reacții fizice:lovire, bătăi, răniri. b Noțiunea de violență este discutată În relație cu cea de agresivitate. Rădăcina latină a termenului este vis, care Înseamna “forța” și care trimite la ideea de putere, de dominație, de utilizare
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
latente (cu valoare agresivă, diferite de mesajul propriu zis. Ea constituie o modaliatte de agresare a unei persoane, Întâlnindu-se În situații marcate de jocul subtil al inteligentei, care urmărește să producă obiectului atacat un prejudiciu sau traumă psihică. 2. Sarcasmul este forma mai acută, mai pertinentă și mai traumatizantă de agresivitate prin limbaj. Daca ironia, sub forma ei obișnuită, nu are conotație clară de răutate, sarcasmul are corespondent patologicsadismulși vehiculează o Încărcătură considerabilă de răutate. 3. Calomnia constituie cea mai
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
al inteligentei, care urmărește să producă obiectului atacat un prejudiciu sau traumă psihică. 2. Sarcasmul este forma mai acută, mai pertinentă și mai traumatizantă de agresivitate prin limbaj. Daca ironia, sub forma ei obișnuită, nu are conotație clară de răutate, sarcasmul are corespondent patologicsadismulși vehiculează o Încărcătură considerabilă de răutate. 3. Calomnia constituie cea mai agresivă formă verbală. Deși pare un act spontan, ea este un scenariu bine conceput al adolescentului. Va exista mai Întâi alegerea șintei, adică a colegului sau
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
boschetar sau obligându-și copiii să-și doneze computerul și jucăriile unui orfelinat. "Transfigurarea" lui se datorează vraciului GoodNews la care a ajuns datorită unui anunț publicitar și care-l vindecă nu doar de unele dureri fizice, ci și de sarcasm și posomorală egolatră, activându-i în schimb sentimentul uitat al dăruirii de sine. Noua lui etică îi va pune pe primul plan pe cei slabi și pe cei săraci, cum ar fi copiii străzii. Subita vocație samariteană a lui David
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă, naumian. Efecte inedite obține scriitoarea atunci când adoptă stilul unei eleve cu înclinații certe literare și care își face temele sau completează jurnalul: "Liviu e coeg de școală cu Paul, de doi ani e învățător
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică când vine vorba de profunda alterare a relațiilor interumane, mai cu seamă în rândurile demnitarilor, apropiaților și rudelor acestora (vezi prăpastia între fiică și tatăl ei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
perdelele semănând cu giulgiurile mortuare, marmura de pe comodă cu oase din cutii și perii aliniate pentru examenul medicului legist, nevastă-mea liniștindu-se încet așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii, atât în tropii viciilor și decrepitudinii fizice urmărite pas cu pas, cât și în descrierea mașinii propagandistice a regimului, tip papagalul dresat să repete ca o caterincă: "Cine conduce? Salazar Salazar Salazar". Însăși procesiunea la celebrul loc
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
metamorfoză sufletească și de destin, Ulițkaia nu uită să arate că, în ciuda opțiunii corecte, ele vor simți toată viața că Rusia continuă să le stea în suflet. Chiar și cu prilejul celebrului puci eșuat din 1991, privit pe CNN cu sarcasmul de rigoare provocat de demolarea simbolurilor puterii sovietice. Plecat din URSS din cauza incompatibilității sale cu comandamentele politice și sociale impuse artiștilor, Alik devine faimos în tinerețe prin mulțimea de naturi moarte cu sticle, mii de sticle, mai puține decât băuse
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
politic și martor mărturisitor al unui miracol de vindecare sâvârșit de monseniorul Ghica prin putera rugăciunii în înspăimântătorul Fort 13) etc. Este de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro istorie, politic, timp, destin, sfârșit, poezie în sonuri variate, mergând de la tandrețea învăluită metaforic până la sarcasmul șfichiuitor. Variate sunt și formele poematice pentru care optează Michael Astner: există, în acest volum sintetic, și expresii textuale concise până la sentință sau purificate până la esența haiku-ului, și poeme de o respirație largă, în care descriptivul este subordonat meditației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]