1,002 matches
-
voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată în câteva versiuni
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
apărut în 1999, dar scris în deceniul anterior, este un roman cu tentă istorică, de factură tradițională, obiectivă, având ca protagonist un parvenit în linia lui Dinu Păturică, proiectat însă pe fundalul anilor de instalare a comunismului în România. Dimensiunea sarcastică este vizibilă în turnura realist-naturalistă a narațiunii. În Părintele Thom (2002), D. abordează tema deportării sașilor după al doilea război mondial. SCRIERI: Doi ori doi, București, 1978; Oceanul, București, 1980; Podul, București, 1982; Mărgele roșii, București, 1984; Ursa mică, Cluj-Napoca
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
un amestec de prozaism deliberat și de imagini suprarealiste („Era vineri / La prânz s-a servit fasole / Atunci ai venit și tu / călare pe barză”), fără a fi ocolite unele reflexe metapoetice. Atmosfera este vag rustică, străbătută pe alocuri de sarcastice dezavuări ale orașului. Plachetele următoare adâncesc aceste tendințe, adăugându-le o anume violență atât de limbaj, cât și de imagini („Să-i tăiem ochiului / ochiul. Din el vor ieși viermi umflați / de-atâta ploaie și sâmburele putrezit / încolți-va”). Împrejurări
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
tratare a personajelor, Enigma Otiliei rămâne cap de serie în romanul românesc (citadin) interbelic de observație obiectivă. Cu Bietul Ioanide, C. își schimbă tehnica: renunță aproape cu totul la „obiectivitate” și „indiferență”, proiectând asupra personajelor o viziune comică, parodică, uneori sarcastică. Fluxul continuu al narațiunii (caracteristic în Enigma Otiliei) e întrerupt de întoarceri în trecut, de scrisori, de jurnale ca acela al lui Tudorel, de pură esență totalitară, dezvăluind adeziunea la mișcarea de extremă dreaptă, mai exact, legionară, care îl face
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
grotescă, ridicolă, caricaturală, ocultând calitățile, complexitatea, ca unul care renunțase la observația detașată, obiectivă. Atitudinea aceasta revine, încă și mai accentuată, în Scrinul negru, unde vechile clase, ținând de elita socială dinainte de august 1944, sunt înfățișate exclusiv într-o lumină sarcastică, mistificatoare. De anume interes este romanul, în bună parte epistolar, al Caty-ei Zănoagă, femeie cu mari disponibilități erotice, dar totodată rece și calculată. Ioanide, trăind același complex al genialității și având față de tinerele femei o comportare de cincuatenar veșnic îndrăgostit
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
potoli mai ales foamea erotică. E un joc ce se vrea inițiatic, regresiune spre „duhul” primar. Și, din nou, secvențe reușite, aici de o poezie grațioasă, orchestrate cu rafinament senzorial. Ludicul ia proporții în Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor, parabolă sarcastică, exsanguă a lumii pe dos, mizând pe truvaiuri funambulești și paradoxuri împinse până la absurd, ca la Urmuz. Aceeași plăcere a evadării fanteziste, dublată de combustia la rece a speculațiilor auctoriale, se manifestă, într-o configurație insolită, în Orașele înecate. E
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
în Lepturariu. Dacă citează caracterizarea lui Prale, "a fost un bărbat genial și ciudat în felul său"1, e pentru că portretul oferă o perspectivă interioară asupra unui autor indiferent, atribuie unui minor caracterul excepțional al vocației literare ("ciudățenia"). Iar comentariul sarcastic al lui Maiorescu subliniază derizoriul acestei calificări nejustificate a unei interiorități: "Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali - însă cam ciudați în felul nostru"2. Dar dincolo de rezerva mușcătoare cu care primește excesele lui Pumnul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau „fenomenul electric“, se leagă de imposibilitatea noastră de a-l fixa pe Arghezi. Modernistă și simbolistă, tradiționalistă și avangardistă, elegiacă și sarcastică, iute și aprigă sau, dimpotrivă, gingașă și plină de dulceață, lirica lui Tudor Arghezi debordează pe deasupra tuturor categoriilor. Pe cât de invidiat, pe atât de revendicat, poetul a fost tras într-o parte și-n alta, pentru a-i legitima într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
interviu acordat ACADEMIEI CAȚAVENCU. La ce poți să te aștepți de la un popor bolnav de fotbal! l Citiți, în același număr 30 al revistei, Dosarul de cadre al domnului Ștefan Celmare. Autor: dl. Cornel Ivanciuc. l Tot acolo, o notă sarcastică ne reamintește de cîteva din perlele rostite de dl. Gigi Becali într-o emisiune de pe Realitatea t.v. de acum cîtva timp. Am urmărit-o și noi. Dl. Becali a emis cu acel prilej și judecăți moralmente mult mai grave
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
pe care insul o reprezintă. Desigur, tipurile umane pot fi și pozitive (,oameni de felul lui X sînt rari"; ,unul ca Y apare o dată la 100 de ani"), dar valoarea de bază a generalizării este în acest domeniu ironizarea, condamnarea sarcastică, pentru care alde s-a specializat stilistic. Doar rar alde poate pierde nota depreciativă; se păstrează însă, chiar în acest caz, o intenție și o dispoziție ludic-umoristică: , Cred că nici alde Spengler sau Heidegger nu s-ar fi putut abține
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
pagină marile decizii pe care, apoi, le suportăm cu toții. În anul 2002, Bogdan Teodorescu a publicat romanul Spada (Editura Albatros), o scriere cu cheie în care, pornind de la un fapt divers (un șir de crime misterioase), autorul făcea un tablou sarcastic al clasei politice și al liderilor de opinie din România zilelor noastre. Romanul Spada era un roman al comunicării între clasa politică și electorat (uneori, dar nu obligatoriu, prin interfața unor moderatori mass-media) și, implicit, o trecere în revistă a
În culisele puterii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11400_a_12725]
-
Nu este adevarat. În Ferestre nu regăsim acea desfășurare amplă a pelerinei inspirației care ne încântă când citim Levantul sau Orbitor. Poeto-prozatorii din recentul "volum colectiv" scriu chinuit, mândri parcă de lipsa lor de dexteritate și refuzând cu o grimasa sarcastica orice tentație a măreției. Ei își exhiba prolixitatea și prozaismul în felul sfidător în care rockerii își afișează capetele rase, hainele jerpelite și mersul șleampăt. Uneori, practica un ritual al cruzimii, delectându-se cu plictisirea cititorilor așa cum sataniștii se delectează
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
parțială dezafectare a serviciilor secrete - era tentanta și nu degeaba și-au disputat întîietatea pe generic J.D. Zeik și renumitul David Mamet, "ascuns" sub pseudonimul Richard Weisz. Maestrul care a fost cîndva John Frankenheimer a preluat ideea în substanță ei sarcastica, inducînd-o subtil unei pelicule aparent banală, ce pare a folosi o rețetă comună, excesiv asezonata într-un mod ambiguu, pînă și cu o stea a baletului pe gheață rus interpretată de (sic) Katharina Witt. Subiectul în rezumat: o tînără pe
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
Se vede că li s-a părut prea mare suma..." Se comiteau însă și unele escrocherii în această operațiune a colectării de bani pentru poet. De altfel despre botoșeneni Harieta n-are deloc o părere prea bună. Dimpotrivă! E uneori sarcastică: În Botoșani, scrie ea, sunt mai de-a rândul bogați, egoiști la culme, însă cu totul lipsiți de inimă și de bogăție intelectuală." În altă scrisoare ea își deplânge însingurarea într-un oraș unde nu poate comunica ori avea relații
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
în discuție discursul oficial al epocii. Intrusul, mult mai simplu din punct de vedere narativ și marcat de context în planul superficial al limbajului (personajele se adresează cu "tovarășe", se evocă un mediu muncitoresc), cuprinde o respingere totală, etică, mizantropică, sarcastică, a "lumii noi". Ambele romane utilizează strategic convenția narațiunii la persoana I, manipulează filtrul narativ al personajului-narator și al altor personaje, care sînt puse să enunțe diverse idei. În Cel mai iubit..., apare frecvent mecanismul prudent al concesiei: negocierea obiecției
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
Teodora, care sunt blamați pentru duritate, catastrofe naturale, ca Iustinian era trimisul diavolului pe pământ. Procopius, fiind din rândul aristocrației senatoriale,era nemulțumit de măsurile luate de Iustinian care promova noi oameni în administrație. Iustinian este prezentat în termeni critici, sarcastici, acuzându-l de incompetență, abuzuri, corupție și vicii. Se spune că istoria este scrisă de învingători, și cel mai bun exemplu este modul în care a fost tratat Imperiul Bizantin în istorie: un imperiu urât de Europa Occidentală, așa cum a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
gonind spre portul Constanța - dăm, din când în când, dacă nu neapărat de răcoroase luminișuri (de cuvinte), cel puțin de cușete/ compartimente/ nișe de lirism atât de bine „puse pe note”, în aparență, încât par mecaniciste. Și robotizate. Ca grafica sarcastică a lui Benedict Gănescu. Sensibilitatea nativă a autoarei și talentul fiind dincolo de orice îndoială, nu-ți rămâne decât să te întrebi: fie trăirea lirică rămâne la nivelul epidermei, fie protagonista nu cunoaște specificul de fond al poeziei, cum este poezia
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
quatre cens cinquante six," "Je, François Villon, escollier..." ("Le Lais", 1-2). </poem> este o operă de tinerețe adresată amicilor săi de pahar și pozne, dar și o încercare de reconciliere cu binefăcătorul și tutorele său, Guillaume de Villon. Efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre poziția socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
și în opera să dramatică ("De-ale Carnavalului", "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierdută"). Satiră literară modernă își are originea în UȘĂ. Marile orașe tehnicizate și codexul moral al noii clase de mijloc formează tema de preferință a unei critici sarcastice din românele lui Sinclair Lewis ("Babbitt", 1922). Evelyne Waugh are ca țintă modul de viață al celor "zece mii" din pătură superioară a societății americane ("Decline and Fall" - "Declin și Prăbușire", 1928, "A Handfull of Dust" - "Un pumn de pulbere", 1934
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică dar și în cea simbolistă. Lucrările de critică literară ale lui Edgar Allan Poe se caracterizează printr-o profundă cunoaștere a literaturii, prin spirit sarcastic, simț ascuțit în receptarea adevăratelor valori creative. Scrierile sale teoretice s-au bucurat încă din timpul vieții de o atenție și prețuire deosebită și au exercitat o influență puternică asupra generațiilor ulterioare de prozatori. „Filosofia creației poetice” ("The Philosophy of
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a unui Heliade (mai degrabă, decât a lui Macedonski sau Minulescu, despre care s-a vorbit) întreține suflul liric al mai multor poeți uniți într-o singură voce
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
care a existat înaintea apariției vorbirii. Pentru a sprijini această teorie se ia considerare centrul râsului din creier care este mult mai vechi ca și centrul vorbirii. De cele mai multe ori râsul este vesel, voios, dar poate fi și un râs sarcastic, ironic, răutăcios. Râsul în mod obișnuit este un act involuntar, care este declanșat în creier prin sosirea impulsurilor senzitive, din centrul râsului sunt transmise impulsuri prin ramurile nervilor motori de contracție a musculaturii. Astfel se formează un arc reflex perfect
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
în afara contextului, știind că fără informații complete, se creează o impresie falsă. De asemenea, se pot da fapte exacte dar să înșeli cu ele. De exemplu să spui " Da, exact, am mâncat toată ciocolată singur(a)", spus pe un ton sarcastic, ar putea sună pentru cel care te asculta, ca defapt nu ai mâncat singur ciocolată, când de fapt ai mancat-o. Economia cu adevărul este folosită ca un eufemism, pentru decepție, fie prin oferirea de informații false, fie prin nedezvăluirea
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]