130,724 matches
-
Ioan Lăcustă În urmă cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele țării, în vederea unei eventuale oploșiri pe lângă un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele țării, în vederea unei eventuale oploșiri pe lângă un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu mai primise drept să se întoarcă... Mi-a mai arătat acel bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument ridicat cam tot pe acolo, în dreptul casei sale de acum, pe buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de sătenii din acel sat, răzeși din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... În urmă cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele țării, în vederea unei eventuale oploșiri pe lângă un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele țării, în vederea unei eventuale oploșiri pe lângă un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu mai primise drept să se întoarcă... Mi-a mai arătat acel bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument ridicat cam tot pe acolo, în dreptul casei sale de acum, pe buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de sătenii din acel sat, răzeși din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
a uneia dintre ele. Cea afurisită. Dacă posed dovada materială a momentului când am pus țigara în gură, nu mai știu când i-a succedat cea de a doua. Presupun că în timpul bombardamentelor americane din primăvara-vara anului 1944. în pitorescul sat din apropierea Bucureștilor în care ne refugiasem spre a nu complica sarcina fortărețelor zburătoare, undeva pe la margine exista o stație germană de ascultare. între servanții acesteia și localnici se stabiliseră relații de troc. Pentru cinci sticle de bere indigenă, nemții ofereau
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că doarme cam de mult, altfel, vorba ta: de ce?! Chiar și când am coborât coasta la Gura Racului, În Bulzești, se auzea glasul clopotului. Părea Însă, parcă, mai Înfundat. Venea mai din adâncuri, dinspre satul cel vechi, dispărut cândva. Rămăsese acolo, semn lui, doar biserica din lemn și cimitirul cu lilieci. „Ducea-v-ați la Lilieci!” - blestema unul, altul, prin sat, când nu mai putea răbda, și aproape toți, primăvara, În fiecare an, când se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se auzea glasul clopotului. Părea Însă, parcă, mai Înfundat. Venea mai din adâncuri, dinspre satul cel vechi, dispărut cândva. Rămăsese acolo, semn lui, doar biserica din lemn și cimitirul cu lilieci. „Ducea-v-ați la Lilieci!” - blestema unul, altul, prin sat, când nu mai putea răbda, și aproape toți, primăvara, În fiecare an, când se măsurau iarăși curțile. Ordin de la Tropăneață, președintele c.a.p.-ului, și de la mai marii țării, capi pe la județe. De la cei cu grija față de om! Nu cumva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
seara asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel, ce să-i spun. Prin sat, mașina a oprit din loc În loc. Oamenii au coborât unul după altul aproape de casa lui. Din dosul perdelelor sau din pridvorul casei, fiecare Își aștepta, cu teamă, pe al său. La fel și nea Gheorghe, tatăl Elenei. L-am zărit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Am scăpat că aveau nevoie de slugi, altfel... O viață, 50 de ani, slugi! - E, ăștia, vorba ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
bem În fiecare zi o cupă de vin În plus și pentru mâine. Toți oamenii sunt trecători. Dar nu toți trecătorii sunt oameni.. În fața instanțelor Adevărul pierde adesea; Minciuna are avocați redutabili. Să ne ferim de vecini, că de restul satului ne putem apăra și singuri. Dacă vrem să fie respectată lumea din noi, să n-o tulburăm pe-a altora. În aripile tuturor păsărilor, sunt Întotdeauna și zborurile noastre. Primul nostru dușman suntem noi, atunci când ne Împovărăm cu greutăți nemeritate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
evenimente oamenii făceau navetă-n Lună un Pisoi și-o Scroafă mai festivă căutau prin zoaie Împreună ca În vremuri vechi - plutonierul m-a ochit și m-a legitimat sâmbătă urma să fie nuntă nuntă mare - ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a fost... TE DEUM - poetului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
renumite, înmatriculate mai ales în Italia, în Spania, dar și în Franța, în Germania sau în Irlanda, cu mașinile lor burdușite de electrocasnice, mâncare și haine cumpărate la jumătate de preț față de prețul românesc, îi vei vedea cum gonesc spre satele lor de lângă Suceava, sau Bistrița, sau Slobozia și îți vei da seama că sunt salvați. Sunt salvați fiindcă nu mai sunt captivii ,modelului" românesc (de pildă, ai drumurilor ca acela descris la începutul acestor rânduri). Acum ei au termen de
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
împotriva săracilor și case speciale de corecție, în care sărăcia este percepută că o anomalie, o scurtcircuitare nepermisa a nouui tip de societate, fiind asociată frecvent cu nebunia. Fenomenul ia amploare și pe fondul urbanizării Europei și a surclasării agriculturii (sat) de către comerț (oraș). Întocmai că în problema contemporană a maidanezilor, se operează distincții între săracii "buni", locali, și cei "străini", culpabili exclusiv în baza propriei condiții alogene. E drept că aceste distincții sunt trasate de către autorități, Biserica având un rol
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]