1,927 matches
-
tradus niciodată în engleză. A împrumutat titlul ei Labirintul lumii după filosoful ceh din secolul al XVII-lea, Comenius (1592-1670); câteva din lucrările acestuia tatăl ei Michel le tradusese din engleză în franceză și ea le citise în timpul adolescenței. Tonul satiric al lui Comenius despre labirintul legăturilor umane care mai târziu a devenit baza pentru filosofia lui utilitaristă asupra educației, au impresionat-o. În ultimă instanță, a văzut propria ei lume ancestrală flamandă, începând cu Renașterea, în acești termeni uimitori descâlcind
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Grace. Nu-și putea ima Am împrumutat titlul de la o operă foarte importantă dar mai puțin cunoscută, Labirintul lumii a marelui scriitor ceh din secolul al XVII-lea, Comenius. Cartea lui Comenius este foarte frumoasă, diferind prin tonul său satiric amar de cartea contemporanului lui, renumita Calea Pelerinului de John Bunyan cu care se înrudește ca gen. Am fost întotdeauna uimită că iubitorii de "literatură universală" nu au descoperit această carte care pentru literatură este aproximativ ce sunt Bosch și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia = repetare cu diferență care nu trebuie neapărat să fie și comică (Hutcheon) Parodia = nihilistă (Newman) Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
teoretice ale vechilor greci privind etimologia și evoluția termenului îmbracă noi haine pe solul fertil al romanului latin, plecând de la premisele parodice lansate în satira menippee. Importanța epopeicului scade, iar căutarea unui nou punct de vedere despre sine, în lumina satirică, plină de haz a reprezentărilor lumii, devine posibilă o dată cu Satyricon-ul lui Petronius, care marchează și trecerea de la narațiunea impersonală la cea în care se pune semnul egalității între narator și personaje, pe-atunci extrem de îndrăzneață. Discursul erudit al autorilor împrumută
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o parodie a stilului. Caracterul parodic se obține prin neconcordanța dintre stil și materialul tematic al limbajului (s.n.) (de pildă, descrierea unor fenomene contemporane într-un limbaj din secolul al XVII-lea sau prin alte modalități ale contrastului comic". Registrul satiric nu este, în accepțiunea acestui teoretician, omniprezent în parodii, care "se dezvoltă ca o artă liberă a procedeului" preluat. E cazul sternismului "de la începutul secolului al XIX-lea", reprezentând o "școală care s-a dezvoltat din parodie privită ca o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Genette distinge două operații majore la care parodistul poate recurge și pe care cititorul trebuie să le decodifice, în funcție de relațiile care se stabilesc între hipertext și hipotextul său: transformarea și imitația. De aici, regimurile în care ele pot evolua: ludic, satiric și serios. Din datele enumerate până aici, rezultă, pe o linie de interpretare derivată din Poetica lui Aristotel, un tabel în interiorul căruia vom regăsi, bine delimitate, cele două operații și, pe coloane, regimurile ale căror spații de demarcație sunt vag
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Virgiliu e văzut ca o imitație a scrierilor homerice). În urma operației de transformare, temeiul oricărui palimpsest, pot să apară trei tipuri de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație în regim serios). Istoricul parodiei îi permite cercetătorului un excurs desfășurat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație în regim serios). Istoricul parodiei îi permite cercetătorului un excurs desfășurat mai ales în spațiul literaturii franceze, dar și al literaturii de specialitate, cuprinzând referiri la tratate precum Poetica lui Aristotel sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate în imediată vecinătate. "Cuvântul parodie lasă, în general, loc unor confuzii foarte serioase, pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.), și transpunerea burlescă a unui text, și imitația satirică a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se suprapune peste ideea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se suprapune peste ideea de pastișă satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a cărei funcție dominantă este purul divertisment; șarja
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se suprapune peste ideea de pastișă satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a cărei funcție dominantă este purul divertisment; șarja este regimul satiric, a cărui funcție dominantă este deriziunea; la forgerie 59 este imitația în regim serios, a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a cărei funcție dominantă este purul divertisment; șarja este regimul satiric, a cărui funcție dominantă este deriziunea; la forgerie 59 este imitația în regim serios, a cărei funcție dominantă este continuarea sau extensia unei realizări literare preexistente"60. Enumerarea de mai sus ne apare necesară întrucât ea scoate în evidență tipicul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
capitole. Romanele (nu numai cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care au trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de textul pe care aceasta îl menise deriziunii, o punere în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Poetica. Dicționarul Explicativ al Limbii Române se mulțumește să constate că parodia înseamnă "1. creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele literare ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic; 2. imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original; p. ext. Bătaie de joc"73. The Oxford English Dictionary numește parodia "o compoziție în proză sau în versuri, în care specificul ideologic și formal al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
termenul care a luat naștere în limba greacă și apoi a intrat în limba latină. În mod cu totul restrictiv, se insistă pe ideea că parodia ar fi terenul predilect de desfășurare a satirei/ burlescului/ comicului: "P. desemnează o imitație satirică a unei opere serioase, îndeobște cunoscută publicului, ale cărei subiect și procedee de expresie sunt transpuse la modul burlesc. Ea nu este o simplă pastișă, mai mult sau mai puțin involuntară, ci o mimare a originalului, cu intenția expresă de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fel, în care își face apariția și metrul adecvat, până astăzi numit iambic, după deprinderea de a-și arunca unul altuia înțepături astfel compuse (s.n.). În felul acesta, dintre cei vechi, unii ajungeau autori de poeme eroice, alții de poeme satirice"102. Dacă, referindu-se la subiectul comic al parodiilor unui Hegemon Thasianul sau Nicohares, Aristotel făcuse legătura cu "imitația unor oameni neciopliți", în ceea ce-l privește pe Homer, considerat de unii autorul primelor parodii, Batrahomiomahia și Margites, precizările sunt încă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formă dramatică a Antichității, tragedia. S-a impus și termenul de paratragoedia pentru a denumi doar acele opere literare născute prin parodierea tragediilor. Un grupaj aparte îl formează acele opere generic incluse în așa-numita "a patra dramă", adică drama satirică; acesta "urma după trilogia tragică și aborda, în majoritatea cazurilor, aceleași motive tematico-mitologice ca și trilogia care o preceda. Astfel, ea era o contre-partie specială, travestită parodic, a prelucrării tragice a mitului respectiv: ea prezenta același mit sub un alt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
travestită parodic, a prelucrării tragice a mitului respectiv: ea prezenta același mit sub un alt aspect"117. Nu întâmplător, multe dintre comediile vechilor greci aparțineau unor creatori care fuseseră, în același timp, și autori de tragedie, și autori de drame satirice, precum Sofocle, Eschil, Euripide. Aceștia își încercau inventivitatea și umorul prelucrând miturile canonizate. Dintre toți, cel mai talentat fusese considerat Eschil care, în fragmentele rămase din Colecționarul de oase, practică o formă de parodie-travesti a evenimentelor și eroilor participanți la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
evenimentelor și eroilor participanți la războiul troian, încheind episodul disputei lui Ulise cu Ahile și Diomede prin lovirea celui dintâi cu "o oală de noapte puturoasă". Figura lui Ulise devine o emblemă a acestui tip de literatură, trecând din drama satirică în farsa dorică antică și în comediile ce preced apariția lui Aristofan, epopei comice de mică întindere, caracteristice îndeosebi Italiei de Sud și Siciliei, unde se va naște poemul eroi-comic, originalul produs al parodiei și, totodată, o treaptă în evoluția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din Grecia până la Roma și, ulterior, în Bizanț, ca pion de susținere al acțiunii din teatrul de marionete; chiar mai aproape de zilele noastre, există încă o neînfricată reprezentare a sa în teatrul de umbre turcesc Karagöz. Covârșitor rămâne, pentru drama satirică, rolul jucat de reprezentații în determinarea caracterului parodic al scrierilor respective. Iar literatura romană oferă, la acest capitol, un exemplu grăitor prin prezența atellanelor literare, reprezentații comico-parodice urmând textelor tragice, față de care stabileau raporturi de strictă corespondență. Înzestrate cu aceeași
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezentații în determinarea caracterului parodic al scrierilor respective. Iar literatura romană oferă, la acest capitol, un exemplu grăitor prin prezența atellanelor literare, reprezentații comico-parodice urmând textelor tragice, față de care stabileau raporturi de strictă corespondență. Înzestrate cu aceeași funcție ca drama satirică, acestea și-au făcut apariția în perioada lui Sulla, când erau jucate imediat după încheierea tragediei, în exodium. "Astfel, atellanele lui Pomponius și Novius se jucau după tragediile lui Accius", scrie M. Bahtin în studiul citat, menționând că "cerința omogenității
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
definitorii pentru un stil/ o temă/ o tipologie etc. Nu se definitivase încă o conștiință generică a parodiei, iar autorii o foloseau știind că se află la intersecția mai multor genuri, uneori dintr-o simplă înclinație ludică, alteori cu vehemență satirică, selecționându-și însă textele sau autorii "atacabili" din genuri diferite. În spațiul prozei, plăcerea ficțiunii și gustul pentru eroic sunt înlocuite de plăcerea povestirii, de cultivarea discursului/ discursurilor aparținând diverselor personaje, printre care și cel care narează așa-zisele evenimente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
general, de morală și moralitate; în plus, cultiva un umor detașat cu privire la multe din chestiunile literare ale momentului. "Genul se axa pe amalgamul prozei și al versurilor în același text, pe compoziția intențional dezordonată, pe multiplicarea parodiilor și a vervei satirice."138 Simpla idee a amestecului subiectelor și, în imediată succesiune, și a stilurilor/ registrelor de creație părea o nepermisă exploatare a granițelor literaturii până atunci clar și strict delimitate. De aceea și tentația de a încerca o asemenea sfruntare era
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]