2,446 matches
-
Tot la cererea lui, scrisesem o scurtă relatare asupra expunerii lui J.M. Keynes legată de daunele de război plătite de către nemți și de ridicarea blocadei aliaților În 1919. Lui Ravelstein Îi plăcuse ce scrisesem, dar nu era Încă pe deplin satisfăcut. Susținea că am o problemă de retorică. Iar eu ripostam că o prea mare accentuare a faptelor propriu‑zise Îngustează interesul mai larg al lucrării. N‑ar strica să vă povestesc ceva. În liceu am avut un profesor de engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Gold te protejează de pungășii; Îți garantează rata legală de schimb din ziua În care are loc tranzacția. În stradă m‑a Întrebat cum arată culoarea hainei la lumina zilei. Când i‑am răspuns că e splendidă, a părut profund satisfăcut. Următoarea oprire a fost la Sulka, unde a luat În primire cămășile pe care și le comandase. Urma să‑i fie trimise la „Hôtel Crillon”, fiecare dintre ele În câte o cutie de plastic. După aceea am trecut pe la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin excentricitățile respective. Cum ar putea suporta să minimalizeze asemenea performanță printr‑o sinucidere...? Îmi dădeam seama că doamna Battle auzea ceea ce sperase să audă. Dorea să mă asculte pledând pentru continuarea vieții. - Dar el, Battle, nu era pe deplin satisfăcut, nu‑i așa? - Așa‑i, Chick. El dorea o discuție despre sinucidere și nihilism. Mi‑am spus adeseori că fanteziile suicidale și fanteziile criminale se contrabalansează În economia mentală a oamenilor civilizați. Battle nu‑i un profesor desăvârșit, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să m-asculte, așa să-i spui. S-o-nveți de bine. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Îmbrățișându-l încă o dată.): Hai, du-te. (RECRUTUL își ridică valiza, și-o aruncă în groapă; așteaptă câteva clipe; se aude o bufnitură grozavă; satisfăcut, RECRUTUL mai salută o dată și se aruncă în groapă.) MAMA (Strigându-i din urmă.): Vezi ce faci! (MAMA se întoarce spre ieșire, dar apare AL DOILEA RECRUT; identic cu primul, AL DOILEA RECRUT se aruncă în brațele MAMEI, o îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
profundă nemulțumite.): Pfui! GRUBI: Unde vezi tu că fumăm? FETIȘCANA (Palidă, ca după o gafă uriașă.): Păi... GRUBI: Ce trebuia să faci tu aici? (MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
l-am întrebat eu. — Firește..., a răspuns el, mii de evrei. — Îmi permiteți să vă întreb, am spus eu, unde vă așteptați să mai găsiți vreun evreu după război? A sesizat umorul spuselor mele. — Foarte bună întrebarea, a chicotit el satisfăcut. Va trebui să-i punem problema asta lui Hoess. — Cui? am întrebat eu. Nu mai fusesem până atunci la Varșovia și nu-l întâlnisem pe fratele Hoess. — Conduce în Polonia o mică stațiune climaterică de odihnă pentru evrei, spuse Goebbels
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tragă cu fete decât atunci când ele sunt îmbrăcate în băieți? Bill, care vorbise până atunci cu Helen și care era, în mod clar, principala țintă a reflecțiilor lui Hugo, își luă imediat fața de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi strici mie distracția - nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care tocmai se desprinsese. Mm, îmi place să te sărut în fața oglinzii. Foarte sexy. Întotdeauna mi-am dorit o oglindă deasupra patului. Ne-am privit o clipă în oglindă, cu barba lui Hugo cuibărită între buclele mele; păream amândoi îngrozitor de satisfăcuți. — Aș putea să ți-o prind eu, dacă ai deja oglinda, mă oferii, răsucindu-mă ca să-l mușc de gât. — Întotdeauna uit că te pricepi la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o mână și întorcând-o, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
multă vreme și n-am nimic ce să vă ofer. — Acolo, în sacul de pânză. Primul... Luă sacul și îl târî spre colibă. Preotul intră după el și se lăsă să cadă pe pat, întinzându-și picioarele cu un oftat satisfăcut. — A fost greu drumul? — Ca de obicei. În prima zi m-a prins o aversă pe la gurile râului Yari. Am crezut că o să mă târască o viitură, dar nu s-a mai repetat nici ieri, nici azi. Cred că ploile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu răspunse. Se mărgini să zâmbească și începu să servească peștele în niște farfurii mari și grosolane de lemn pe care le spălase cu mâna. Adăugă niște bucăți de yuca și începură să mănânce în tăcere. Când termină, preotul comentă satisfăcut: — A fost delicios. Ce pește e ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de femei, fapt pentru care și-ar pierde respectul tribului. Intră în colibă și se întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea, le învârti în aer și afirmă satisfăcut: — Kano place... Se întoarse cu spatele și se îndepărtă printre hățișuri, dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față pe bărbat, așteptându-i poruncile. Era mai tânără decât a presupus la început. Sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorbi la Santa Marta și, dacă nu mă ascultă, voi merge și voi vorbi la Santa Cruz. Și dacă nu mă ascultă, voi merge și voi vorbi cu Președintele Republicii în persoană. Indienii care îi înțeleseseră cuvintele clătinară din cap satisfăcuți și se grăbiră să traducă răspunsul pentru cei care nu vorbeau spaniola. José Correcaminos zâmbi, liniștindu-l: — Vei merge și vei vorbi, și te vor asculta, sunt sigur. Kano vrea război de îndată, chiar acum, și câțiva războinici tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să le reducă la un simplu act fizic, la o descărcare animalică. Tânăr fiind și apoi în armată, se minuna de naturalețea cu care mulți dintre camarazii lui umblau în căutarea unei femei oarecare, se culcau cu ea, se simțeau satisfăcuți, le dădeau niște dolari și se îndepărtau fără să le mai revadă, fără să-și amintească numele lor, fără să le mai acorde nici măcar un gând. Înțelegea că era o necesitate, dar... Ce fel de necesitate poți simți pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Da. — Ale altcuiva? — Mai este una sau două, probabil ale unei femei. — Dar a doua pungă? — Nimic. Curată. Ștearsă sau mânuită doar cu mănuși. Bocchese luă o bucată de hârtie și tăie o fâșie din ea cu cuțitul de mâine. Satisfăcut, Îl așeză pe poliță și se Întoarse spre Brunetti. — Cred că prima pungă a fost folosită la altceva Înainte de... Bocchese se opri, neștiind ce se putea spune aici. Înainte să fie pusă cealaltă substanță În ea. — La ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o smucitură. O Împinse În lături, o trânti În urma lui și străbătu curtea către partea de palazzo ce dădea spre Marele Canal. De la o fereastră de sus, o slujnică În uniformă se uita afară, vrând să vadă cine intrase. Aparent satisfăcută că Brunetti nu era un răufăcător, Își trase capul În spatele ferestrei și dispăru. Contele aștepta În capul scărilor exterioare ce duceau Înăuntrul părții de palazzo În care locuiau el și soția lui. Deși Brunetti știa că În scurtă vreme contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unuia dintre zidurile de la Arsenale ca să formeze un loc unde sticle de plastic și cizme vechi să fie aruncate de ape și acoperite cu alge mâloase. Dacă mai vorbește prietenul tău cu Ruffolo, să-i spună că voi fi acolo. Satisfăcut că făcuse pentru ceea ce venise, băiatul se ridică În picioare, clătină stânjenit din cap spre ambii bărbați și părăsi biroul. — Probabil c-o să meargă să caute un telefon, ca să-l poată suna pe Ruffolo, să-i spună că afacerea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pur instinctuală. Alice nu crezuse vreodată că ea exista și în afara filmelor. Ți-a plăcut, nu? a murmurat el când gurile li s-au despărțit ca să ia aer. Alice a clătinat din cap. Ochii lui, aproape de ai ei, se îngustaseră satisfăcuți. —Și mie mi-a plăcut. Nu văd de ce m-aș mai da pe după piersic. Dacă-ți place de cineva, ar trebui să i-o spui. N-avem timp de pierdut pe planeta asta. E o prostie să faci invers, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frazei. În starea în care era Amanda acum, nu avea nici un sens să se certe cu ea. De fapt, nu avea nici un sens să se certe cu ea, indiferent de starea în care se găsea Amanda. Câteva ore mai târziu, satisfăcută, Amanda se uita la baldachinul unui pat din spitalul Cavendish. Convorbirea telefonică necesară ca să se ajungă la situația asta fusese, într-adevăr, lungă și nu prea civilizată. Amanda îl amenințase pe directorul de la Cavendish cu o menționare nefavorabilă în articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vadă că cel mai priceput tată din univers ieșise la plimbare prin Bath de unul singur. Poate că ăsta era sentimentul fantastic la care se referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sigur pe el. Acesta fusese unul dintre aspectele legate de creșterea copilului pe care avusese mare grijă să-l respecte. Fusese ajutat de biletele de notificare primite de la asistentul de sănătate. —Absolut. Următorul e programat foarte curând. Rottweilerul a părut satisfăcut. —Bine. În creșă au apărut vreo câteva cazuri de erupții urâte. Dar, în cazul ăsta, Theo n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă. Când au plecat de la creșă, copilul și-a manifestat frustrarea prin intermediul unor vaiete susținute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
începuse să-i tragă de fustă. Avem tot timpul din lume. Sau, mă rog, cel puțin până la cină. La ceva vreme după asta, Alice s-a uitat în jos la Hugo. Cu câteva clipe înainte, chipul îi radiase din cauza dorinței satisfăcute. Acum, însă, căpătase o expresie calmă și serioasă. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo, punându-și mâinile pe șoldurile slăbuțe, care-l călăreau în continuare, și simțind cum zona genitală i se trezește din nou. Știi ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
undă de disperare. — Da, într-un fel, are legătură cu ceea ce ai spus tu. Despre viața de mamă de succes. Și mai ales, are legătură cu partea cu mariajul fericit, a adăugat ea pe un ton tânguitor. Amanda a zâmbit satisfăcută. —A, am înțeles. Vrei să știi cum mă descurc? a zis ea izbucnind într-un hohot de râs disprețuitor. Sincer, draga mea, și eu aș vrea să știu cum reușesc. Dar, sigur, întreabă-mă. O să-ți spun ce știu. —Ăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe gât ar putea ajuta la crearea iluziei, dar iluzia nu devine realitate, nici chiar într-o zi cu ploaie teribilă. Vocea interioară nu se lasă intimidată de vorbele sale răstite, scuipate din gură precum cojile unor semințe. - Măcar trebuie satisfăcută cu-ri-o-zi-ta-tea. Și ce dacă ai fost luat peste picior? N-ar fi pentru prima oară. Se termină spectacolul, gata, trageți cortina, stingeți reflectoarele, vine Lucia, poate vine și actorașul ratat - trebuie să recunoști că s-a descurcat bine - și o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]