1,487 matches
-
în aplauze. Cum a fost îmblânzit primul șoim Nenumărate și felurite sunt istorioarele și legendele privitoare la evoluția vieții pe pământ. Și fascinante în același timp. Aceasta, deși multe nu au nici o legătură cu realitatea. Dar o înfrumusețează, îi dau savoare. Ele sunt rodul inteligenței și al imaginației omului, care a încercat să-și reprezinte, și prin mijloace artistice, propria existență. Tocmai de aceea aceste adevărate creații artistice sunt atât de frumoase și de credibile, încât nimeni nu le contestă. Ele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Brumaru, în linia levantinismului nastratinesc. Am recunoscut teatralitatea clovneriei din zăpezile fantasmatice ale lui Coșovei („câte nopți auzul meu nu s-a întins ca un covor / pe trepte, pe scări! / Unde întunericul își mușcă și acum mâinile așteptându-te“) și savoarea luxuriant fabulatorie a scenelor închipuite de Iaru, care i-ar fi cucerit deopotrivă pe Bulgakov, Kafka și John Lennon: „Ea era atât de frumoasă / încât vechiul pensionar / se porni să roadă tapițeria / scaunului pe care ea a stat în autobuz
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței celor două perechi de beții consumate literalmente pe buza prăpastiei, chit că eram în pod sau pivniță (Enikő Györgyjakab și Hilda Păter de-o parte, Zsolt Bogdán - o minune de actor! - și András Hatházi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aociaie și prinsese gust să rămână dincoace, unde îi condusese destinul lui de parvenitism, de care destin începea să aibă conștiință. Pentru norocul lui, nu putuse trata pe Ada altfel decât trata pe mahalagioaicele lui; felul ăsta avea pentru ea savoare, un gust ușor de usturoi, ce-i plăcea făinăresei. El se purta cu ea așa pentru că avea firea prea formată ca să și-o schimbe și pentru că temperamentul lui îl slujea bine acum ca și totdeauna: nu fusese niciodată refuzat de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
către mirabilul sex opus, față de care exprimă în majoritatea cazurilor - admirație, respect, contemplare pozitivă. Relațiile, de multe ori platonice, sunt descrise cu grijă, cu decență dar și cu satisfacțiile proprii omului tânăr aruncat în mrejele lui Cupidon, scriere ce dă savoare textului, oarecare suculență dar exprimă și sentimente de compasiune pentru eșecurile, adesea tragice, ca urmare a amestecului luptei de clasă în viața sa intimă, tragism ce va stârni în conștiința cititorului oprobriul față de dictatura de natură ideologică asupra unor sentimente
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
să-l poarte, ci pentru bizareria inerentă a angajamentului pur. Bărbatul care o învățase că orice viață cu care ne întâlnim este infinit de nuanțată și de neînlocuit. Du-te să-i înveți pe alții. Du-te să înveți. Câtă savoare mai vrei? Cât de mare poți să speri să te faci? În timp ce se juca cu grepfrutul lui, ceva se izbi de geamul bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i punea Întrebări și care-și făcea Însemnări Într-un carnețel negru. Acesta avea o față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru uluitor. Așa cum trupul mortului se strînsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet pe nas, după ce-l absorbise În adîncurile plămînilor săi puternici. Era un gest Încărcat de o plăcere senzuală, care reda fumatului și aromei de tutun Întreaga lor savoare primitivă și pătrunzătoare. Se vedea cît se poate de clar că omul era capabil să dăruiască această calitate rară celor mai mărunte momente ale vieții - fiecărui lucru pe care-l atingea -, deoarece purta În el darurile emoționante ale bucuriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aducea În goană la masă pe tăvi Încărcate pe care le purta pe sus, În vîrful degetelor bronzate, Într-un echilibru miraculos. Iar peste mirosul amețitor al mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un uriaș cazan nichelat, iar artiștii circului o Înghițeau bînd ceașcă după ceașcă. Iar artiștii Înșiși, atît femeile cît și bărbații, marile stele, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai multă experiență sau posibil angajator) despre moralitate, societate și artă. Acesta este un procedeu care-i permite oricărui scoțian autodidact îpentru care a fi „pedagog“ este forma superioară de viață socială) să spună lumii ce gîndește despre asta; dar savoarea mohorîtă a acestor episoade amintește de trei cărți ale unor socialiști dezamăgiți care au apărut după al Doilea Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de noua populație a vechiului foburg Saint-Antoine. Este una dintre cele mai vechi prăvălii din Bastille. A fost renovată în 1931, dar de atunci nu s-a mai atins nimeni de ea. Produsele vin aici direct de la ferme. Autenticitatea și savoarea lor este pe gustul noilor locuitori. Dar salamul nu este compatibil cu siluetele subțiri care intenționează să rămînă astfel. Proprietarul "s-a conformat modei", după cum mărturisește el însuși. "Fac salam slab. Ăsta practic nu conține grăsime. Și asta pentru că pun
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să-l păcălesc. ÎI apreciez foarte mult, este un om delicat, fidel, de o mare cultură dar... Îl privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu mă înfioară. Cristescu începu să râdă. Afirmația, în gura Melaniei Lupu, avea o savoare cu totul particulară. O spusese firesc, cu convingere, fără nici o nuanță trivială. Acum, părea surprinsă de râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are după mine nici o perspectivă. Iar cu timpul, domnul Van der Hoph ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru dezastre și nenorociri. În cazul său, Tintin este catalizatorul ce îl scoate din infernul beției, spre a-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
funcționar la Departamentul Comerțului, ocupându-se de comerțul exterior, era întotdeauna proaspăt ras, cu cămășile Brooks Brothers călcate la dungă. Avea pantofii lustruiți. Era un produs al DC-ului, nu foarte diferit de toți ceilalți bărbați albi lipsiți de orice savoare, pe care îi întâlneau la mesele organizate în suburbii sau la petrecerile la care mergeau de când ajunsese printre oficialitățile Washingtonului. Acum, doar ea mai știa că undeva în spatele înfățișării impecabile se ascundea voluntarul neras și neglijent, care distribuia mâncare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele săracului. Gustul cărnii din supermaket Îi Întoarce mațele pe dos vînătorului. Ce să găsească un diavol Într-o suferință preambalată, Într-o nenorocire fără savoare, predeterminată? Suferința fără măreție e ca mămăliga fără sare. Și asta nu este o comparație fără rost: Diavolul În persoană este cel care a adus porumbul din Lumea Nouă și a pregătit prima mămăligă de pe Pămînt. Dar asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
totul de acord cu Wakefield. Ca și sufletul și amprentele, arta este singulară, este produsul unui spirit, al complexității sale În evoluție. Spre deosebire de lapte, care e la fel, indiferent de vacă, de exemplu, arta nu are aceeași textură și aceeași savoare de la un artist la altul. — Călugării buddhiști creează, În decurs de multe zile, o mandala complicată, din semințe și grăunți de nisip colorat. CÎnd mandala este gata, o Înlătură cu mătura, cu mare pompă. Forma mandalei este tradițională, nici o abatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumi pe dos” și redarea imaginii răsturnate a cifrei 999, însemnul simbolic al diabolicului, dar și o sugestie pentru devenirea la scara existențială a personajului. Nici a patra probă nu se deosebește de cealaltă, Creangă redând, în aceeași manieră mucalită, savoarea umorului condensată într-un joc semantic, pentru a amplifica opoziția dintre cele două personaje, Dănilă și Sarsailă: “...cât era de pusnic Dănilă, tot mai mult se sprijinea în drughineață decât în sfânta cruce și pac! La tâmpla dracului cea dreaptă
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
răniri, vindecarea tot mai grea - expresia memoriei viciate. Bolboroselile vânzătorilor, pe care ei le luau drept dialecte locale - nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era distractiv și absurd, tot ce cuprindea hazard, accident, lucrurile care dădeau savoare vieții - simple anomalii în circuitele computerului. Samuel știa asta și până acum nu-și făcuse griji. Nemaipomenita tehnologie care-l adusese până aici se diagnostica și se repara singură, și în teorie nu avea moarte. Erorile erau niște plăcute excepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apa de fiecare dată când te duci la WC. — Ba da! Mâinile lui Alice zburaseră către gură oripilate. —Jake, nu se poate să vorbești serios. Dar Jake vorbea serios. După asta, supa de morcovi și-a pierdut și stropul de savoare pe care-l avusese înainte. Deși Alice continuase, plină de curaj, să tragă apa de fiecare când Jake nu era acasă, teama de ce ar fi putut să găsească sub capac atunci când soțul ei era acolo a făcut-o ca, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urăște pe mine, iar Jake te urăște pe tine. Chiar dacă ar fi de acord să se despartă de noi, nu ne-ar permite niciodată să fim împreună. Alice avea dreptate. Hugo și-a terminat plăcinta, care nu mai avea nici o savoare, meditând la acest aspect. Cred că cel mai bine, a spus el într-un final, ar fi să procedăm în două etape. Prima ar fi să-i părăsim pe Jake și pe Amanda și să ne stabilim pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și, cât de nesigur îi era viitorul acolo, departe, peste mări și țări. Cu ce bucurie să se fi întors el!? Cine știe ce mocnea în sufletul lui!... Telefoanele lui dese și atât de călduroase, din ultima vreme, au avut parcă altă savoare, dulce-amară, a unui dor neatins... El nu s-a purtat, atunci, ca și când o vedea pentru ultima oară... N-avea cum să știe... Și-a văzut de treburi prin oraș... a întârziat prin parcuri și pe la prieteni și colegi, a luat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vino. Lasă-te, așa, cum vreau eu. Fata se lăsă. Se lăsă sărutată, mâgâiată, drăgălită, până când ajunseră În pat. Urmă ce urmează, de regulă, atunci când un bărbat și o femeie ajung, În pat, unul deasupra celuilalt. Actul se consumă cu savoare. Cu mare poftă. Cu final Încântător, În ciuda diferenței de vârstă: el - peste șaptezeci de ani; ea - ceva peste douăzeci. Apoi se odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
chiar dacă într-o zi aș fi început și eu să trimit ilustrate acasă, ele n-ar mai fi avut același impact emoțional. Cu impresioniștii în Montmartre. Salutări de la Sediul Comisiei Europene de la Bruxelles. Vă trimit și vouă un platou cu savorile Provenței. nu, era limpede că șansa mea de a fi la înălțimea lui Victor diminua zilnic, cu fiecare ilustrată trimisă de el și mai ales cu fiecare informație care venea, pe alte căi, de la fratele meu mai mare. Pentru că Victor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a se simți alături de Georgeta, apoi se simți profund ridicol ca în asemenea împrejurare să stea să mai cântărească sentimentele. Se lăsă cu totul în voia simțurilor, și atât el cât și Georgeta fură fericiți în acest joc care avea savoarea primejdiei, fără a fi propriu-zis amenințați. La plecare, Georgeta îl privi pe Felix cu o simpatie adâncă și-i șopti cu un galeș reproș: - Felix, să nu te îndrăgostești de mine! Fii impertinent, așatrebuie să fie un bărbat! Ți-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ținuturi stranii, În care etimologia și sintaxa mediocru utilitariste nu și-ar mai avea loc”. Sau: „Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sînt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a Îmbrățișării, În ciuda sensului, a cuvintelor. [...] Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino Înseamnă același lucru. Inexact”. Și tot aici, un pasaj revelator pentru Înțelesul abstragerii despre care vorbeam mai sus: „Cuvîntul În literatură, ca și culoarea sau linia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]