1,075 matches
-
Soț fără îndoială fidel, dar admirator fervent al femeilor, acest bărbat își află și el salvarea în ambiguitate, în erotica actului nedus până la capăt. Când flirtează, nu caută să colecționeze, asemenea lui Don Juan, cuceriri amoroase. Se mulțumește să vadă scânteind în fața lui giuvaerele posibilelor aventuri, să surprindă reflexiile, licăririle lor. Contemplă, admiră, visează, fără a dori să posede. El nu păstrează din această femeie amprenta trupului, ci o imagine, o amintire care va prinde poate din nou viață, mai târziu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a provoca. "Do you have a light?", îl va întreba, în 1944, Lauren Bacall pe Humphrey Bogart în A avea sau a nu avea. A cere un foc, a duce cu senzualitate țigara la gură, a-i face capătul să scânteieze roșiatic în întuneric, a exala un nor de fum învăluind chipul partenerului au devenit noi gesturi curente în arsenalul seducției. Pentru o femeie, aprinderea unei țigări permitea de asemenea aprinderea dorinței bărbatului... sau a unei alte femei. Prin urmare, în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o "femeie căreia nu-i pasă de oribilele convenții și servituți ce afectează cultura noastră ipocrită". A descoperit în sfârșit o zeiță a iubirii pură și sculpturală. În orice caz, în privirea ei, atunci când se cufundă în cea a tânărului, scânteiază o "destrăbălare neînfrânată de târfă păgână". "Aprig de fierbinte, combinând provocarea directă cu așteptarea", privirea ei "invita direct, ca un arcan lasciv aruncat pe grumazul meu". Felul în care vorbește Leslie este la fel de grăitor. Stingo este pe punctul de a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în câtă vreme! cât ni se păreau de ispititoare în combinezoanele lor mătăsoase și plăcute la atingere, în jupoanele lor negre, în sutienele lor cu bretele late, cu coafura abia deranjată, cu machiajul întotdeauna intact, cu gura întredeschisă și privirile scânteind de depravare, de inocență sau de dorințe nicicând potolite, mereu refulate..". Cinematograful francez nu se lasă nici el mai prejos. Cine nu-și amintește de Brigitte Bardot și de extraordinara ei transformare, din fata cuminte de familie bună, din mititica neastâmpărată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
malițiozitate, ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își cernea peste brazii din curtea casei fulgii mari și pufoși. Zăpadă cristalina își reflectă în azur irizările ei, scânteind ademenitoare. Laurei îi plăcea mult să schieze și ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu pârtia destul de abruptă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aduc speranța vieții sau presimțirea morții. Înainte de nuntă, Alkestis era limpede, mai luminoasă ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I, p. 188). Apăsat de umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe foc, ocărâtă și înjurată, ca și cum ar fi o persoană.” Traian Herseni 97. „Când citești cu glas tare îți arăți ție însuți că citești.” Victor Hugo 98.„A învăța pe altul să citească înseamnă să aprinzi focul; orice literă silabisită scânteiază.” Victor Hugo 99. „Cititor înseamnă cine înțelege o carte.” Nicolae Iorga 100. „Cărțile citite numai o dată sunt ca acei cunoscuți cărora nu le întorci vizita.” Nicolae Iorga 101. „Când mă cuprinde dor adânc de țară Și n-am pe nimeni
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de ieri pentru a putea întrezări imaginea celei de mâine. ÎNTRE ZIDURILE ISTORICE ALE GALATEI Spre seară, soarele împarte cu dărnicie încă lumina blândă de început de toamnă, aureolând zidurile istorice ale Galatei. La dreapta intrării în curtea majestoasei mănăstiri scânteiază clopotul dăruit pe la sfârșitul veacului XVI cu gesturi voievodale. O declanșare de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept. Zâmbește cu subînțeles numai de el știut, mustăcește ironic, ochii îi scânteie de ciudă dar și de jenă față de toți ce-i care îl privesc. Doctorul e din ce în ce mai tensionat dar reușește să-și stăpânească pornirile. Mă amuză să văd un așa spectacol. De multe ori i-am reproșat prietenului Florin că e
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
el. Nu ți-au ajuns atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord, cu spada În mână și cu privirea Întunecată. Ochii Îi scânteiau de furie. — Eu, Johannes cocoșatul, răspunse acesta. Te blestem pe tine și, Împreună cu tine toată omenirea! Hai, ridică sabia! Aștept de prea multă vreme să te trimit În iad, acolo unde ți-e locul. Eglord râse disprețuitor: — Nu lupt cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață. Ce-i făcut, măi, plodule?? Ce-ai făcut? Uite, vezi? Din cauza ta poate să moară... Adă-i, fă Ileană, o lumânare. Tu nu vezi că se duce... Oameni buni, doar n-om lăsa-o să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele două care trase de boi. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Sunt mai bine de 20 de ani de când regret că... nu mai scriu proză. Nu-mi doresc nimic mai mult și nimic nu sper cu mai multă intensitate decât să redevin și prozator. ...singura noastră salvare este să ne descoperim scânteia de spiritualitate încă vie, iar poezia este o cale a acestei descoperiri. Îți aduci aminte plaja... I A.B. Doamna Ana Blandiana, este o mare onoare și bucurie pentru mine să putem avea un nou dialog, va mulțumesc foarte mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
goana după valorile materiale, în Apus funcționează un fel de oboseală de societatea de consum, sentimentul că (pentru a-l cita pe Malraux: "Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc") singura noastră salvare este să ne descoperim scânteia de spiritualitate încă vie, iar poezia este o cale a acestei descoperiri. A.B. Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Dacă sunt la țară dar asta se întâmplă cu certitudine numai două luni pe an: în august și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mea aia, toți pe o singură invitație. Și acolo era o nebu‑ nie curată ! Devenise greu în ’88-’89 să mai ții ședințe de orice fel chiar la Izvoru Mureșului. Pentru că era destul să strângi lumea la un loc și scânteia exploda. Lumea venea în taberele astea pentru muzică, sex, sport și nu știu ce, și nu pentru politica Partidului. Totuși, nu trebuie să uităm că acestea erau taberele UASCR, erau tabere pentru îndoctrinare. Șefii mari de la UTC umblau disperați după noi și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a demersurilor diplomatice, ni s-au înapoiat 1443 lăzi cu documente de stat sau private, fără mare valoare materială, iar în anul 1956 - al doilea și ultimul transport din tezaur, pentru care Gheorghe Gheorghiu - Dej s-a mândrit îndelung, ziarul Scânteia sub titlul „Un măreț gest de prietenie al URSS față de poporul român” consemna la 12 iunie întreg comunicatul Agenției TASS din URSS în legătură cu acest „eveniment istoric”, iar în vara lui 1956, la București, la Muzeul de Artă sunt expuse valorile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
guvern, nu fac decât să aducă invective și acuzații în locul unirii desăvârșite - și sufletească, și politică, și culturală”... Aceasta este direcția - spre binele și prestigiul, românismului bucovinean... Greu însă a face publicistică independentă. În chiar numărul respectiv de ziar, Achille Scânteie publică articolul „În fața juraților” în care acuză pe Arnold Schwartz, redactorul lui Allgemeine Zeitung din localitate, cu care ajunsese la tribunal; sub semnătura Cremene , la rubrica „Caricaturi contemporane”, în articolul „Omul zilei” era satirizată activitatea unui director de teatru, iar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nimic important. Câteva haine. A stat în camera lui vreo zece minute. Nadine Allen îi aduce de la Mall, vor ajunge acasă pe la patru... - Poți să-mi dai numărul lui de celular? Marta a oftat - ceea ce m-a înfuriat, îmi amintesc scânteia aceia de mânie - și mi l-a dictat. - Vin imediat la hotel, am zis. Ne vedem în vreo douăzeci de minute. - Nu vrei să vorbești cu Sarah... După ce i-am închis Martei telefonul, am format numărul lui Robby. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
râde. Într-un târziu se joacă și pocher și popa Guțan de la Iași un uriaș cu părul creț și cu glas de bas profund se așează în capul mesei de joc, și încă n-am văzut om căruia să-i scânteie ochii și să-i tremure de patimă mânile așa de tare în asemenea împrejurări. E drept că și întăia oară văd un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost cetatea lui Duma Negru”. Satele lui Duma Negru erau grupate în apropiere de satul Scânteia, toponimul luând numele de la proprietarul lui, boierul Scânteie. Dovadă că cetatea nu avea nici o importanță o constituie documentul din 1608, prin care Toader Scânteie și fratele lui Mihăilă, fii lui Scânteie Bătrânul, nepoții și strănepoții lui Duma Ciornei (adică Duma Negru- numele se slavizase între timp, era la modă), vindeau două părți din a patra parte de ocină unde a fost Mândrea, care „să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Duma Negru erau grupate în apropiere de satul Scânteia, toponimul luând numele de la proprietarul lui, boierul Scânteie. Dovadă că cetatea nu avea nici o importanță o constituie documentul din 1608, prin care Toader Scânteie și fratele lui Mihăilă, fii lui Scânteie Bătrânul, nepoții și strănepoții lui Duma Ciornei (adică Duma Negru- numele se slavizase între timp, era la modă), vindeau două părți din a patra parte de ocină unde a fost Mândrea, care „să numescu acum Scânteiaștii pe Rebrice”. Această fărâmițare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ROBERT (ps. Cahlueanu Robert și Andrei Ciurunga) Robert Cahlueanu, pe numele său adevărat Eisenbraun, face parte din pleiada poeților din sudul Basarabiei, grupați în jurul revistei Bugeacul, care au conferit Bolgradului calificativul de Centru Cultural al ținutului stepelor aride și lacurilor scânteind în bătaia razelor soarelui de vară. S-a născut la 20 octombrie 1920 în orașul Cahul (Rep. Moldova) și a decedat la 17 august 2005 în orașul București. Studiile liceale le începe în orașul Cahul, iar ultimele două clase (VII
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cei care fac biografiile acelor creatori care au avut neșansa să se îmbolnăvească atât de cumplit. însă, da, scânteia de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de 16 spre 17 Noiembrie au sosit din URSS 3 convoae de prizonieri în Stația Socola, la care convoae au lucrat 3 echipe a câte 3 tov. li s-au distribuit broșuri gratuit și ziare cu data curentă Lupta Moldovei Scânteia plătite de tov. de la organizație în sumă de 20.000 lei. În ziua de 19 Noiembrie s-au trimis 26 de tovarăși la regionala Vaslui pentru a da sprijinul la secțiile de votare. Din organizația C.F.R. s-au pus 75
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
răspund. Atunci m-a întrebat "ce-au spus ceilalți?" I-am răspuns că nu au zis nimic, iar el mi-a replicat" Erau viteji"! Nu îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi scânteiau imens. M-am gândit că îmi va lua pușca cu o mișcare rapidă. El însă mi-a spus; Fii liniștit și țintește bine. Vei ucide un bărbat"! Atunci m-am retras către ușă, am închis ochii și am tras o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]