39,690 matches
-
a suferit modificări și reparații în 1865-1867, 1903-1909, 1926, 1930-1932, 1936, 1945, 1955, 1980 și 2007. Aici a funcționat și Școala Israelițior pământeni, prima școală a evreilor din București. Din anul 1991 Sinagoga mare găzduiește Muzeul Holocaustului din România. Sinagoga scapă de furia demolărilor cel mai probabil datorită declarării ei monument arhitectonic de către Academia Română. Nu aceeași soarta au avut-o multe temple sau sinagogi din zonă între care amintim: Sinagoga „Malbim” ridicată în 1864 pe strada Bravilor nr. 4, în apropierea
„Sistematizarea Bucureştiului şi sinagogile” [Corola-blog/BlogPost/94018_a_95310]
-
Materialul de astăzi a fost editat, tradus și abreviat de Radu Ioniță, AFR București. Îi mulțumim. Articolul întreg în engleză poate fi citit aici: http://www.theatlantic.com/internațional/archive/2013/07/in-afghanistan-fathers-barter-daughters-to-settle-drug-debts/278217/ În Afganistan: Un tată încearcă să scape de datoriile din droguri vanzandu-si ficele unor traficanți de Fariba Nawa Am fost în căutarea ei timp de 10 ani. Aproape că am fost răpită în încercarea de a o găsi. Am scris o carte inspirată de această întâmplare
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
era plin de datorii către traficanți, iar acei traficanți erau furnizorii a 90% din cantitatea de opium din lume. A făcut ceea ce toți tații afgani fac, și-a vândut 2 din ficele sale fortandu-le să se căsătorească pentru a scăpa de datorii, bineînțeles fără acordul lor. Ficele sale au fost victimele acestei afaceri ilegale. Trafic în opiu și femei În ultimii 10 ani, de când am întâlnit-o pe Darya, numărul de mirese vândute traficanților de opiu a crescut în tot
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
după ce am sunat a 6-a oară. Vocea ei era mai puternică, măi încrezătoare și mult mai calmă. Aștepta să o sun. Am vorbit puțin despre familiile noastre, iar apoi mi-am cerut iertare că nu am reușit să o scap de viață pe care o trăia alături de Haji Sufi, omul ce i-a devenit soț și tata al copiilor ei. Apoi a urmat o pauză. “Am așteptat foarte mult după tine să vii să mă scapi”, a spus ea. “Dar
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
am reușit să o scap de viață pe care o trăia alături de Haji Sufi, omul ce i-a devenit soț și tata al copiilor ei. Apoi a urmat o pauză. “Am așteptat foarte mult după tine să vii să mă scapi”, a spus ea. “Dar acesta mi-a fost destinul, m-am obișnuit deja”. În 2003 când m-am întâlnit pentru prima dată cu Darya, tatăl ei Touraj a disparut pentru a nu fi vânat de traficanți. Chiar și după ce și-
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
și nu în ultimul rând a dramei umane ai cărei protagoniști au fost piloții (fie că s-au aflat în tabăra apărătorilor germani și români, sau în cea a atacatorilor americani), militarii aflați la sol ori civilii ce căutau să scape cu viață adăpostindu-se de urgia coborâtă din înaltul cerului, peste pagubele și jertfele înregistrate în acel veritabil „furnicar” compus din linii și stații înțesate de oameni și vehicule s-a așternut încet uitarea. Și totuși... uneori, dintr-un joc
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci declară că deține cu siguranță îcontrolul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: îTrebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână.' Și altundeva: î...Ca scriitor dispui de o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci declară că deține cu siguranță îcontrolul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: îTrebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână.' Și altundeva: î...Ca scriitor dispui de o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de nimeni, celălalt mi-a pus la dispoziție biblioteca lui, cel din urmă m-a primit așa încât am fost rușinat de grija lui. Ziceam atunci că voi lucra acasă eu și cu geniul meu. Cum m-am mai liniștit, am scăpat și de înfumurare. Văd că Nicolai Hartmann e un cap sistematic poate fără pereche, plin de grija realității concrete, pasionat de problematica vieții etice, de la care pot învăța cu carul, tot lucruri pe care le-am căutat". Lucruri dacă nu
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
scrisoare lungă, o scrisoare în care să-mi explic nefericirea, spaima de-a nu o pierde, compromisurile pe care sînt nevoit să le fac. Tinerețea mea s-a consumat la țară, într-o singurătate uneori insuportabilă. Am crezut că voi scăpa de ea fugind, lăsîndu-mi manuscrisele, serviciul, prima nevastă, locul. Un timp totul a părut minunat. Și iar a venit singurătatea, mai atroce acum, mai grea. Trupul, șubrezit, n-o mai poate transforma în poezie. O frică teribilă mă cuprinde, încerc
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
pe-nserat cînd de mine însumi m-am cutremurat oglindit în tîmpla unui zeu apter: nici măcar iertare, Doamne, nu-ți mai cer. Terapie Duh al seninătății, vino peste mine, spune-mi cele cîteva cuvinte pe care numai tu le cunoști și scapă-mă de-o înfrîngere. Marele Idiot stă la pîndă, își ascute dinții de frunțile noastre de abanos, își umple fălcile cu cianură. Don Quijote are emuli pe potrivă, doar în grotesc și ridicol. Vino, duh al seninătății, încolăcește-te ca un
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
scris imens, încât se poate alcătui o istorie a istoriei romanului. Meritele cărții începând de la originalitate, fiind prima din aria literaturii unde autorul reușește să descrie, ca nimeni altul, pe acel mare invizibil, cel ce determină, dintr-un plan ce scapă de sub controlul legilor omenescului, existența eroului narator, dar, extinzând interpretarea, se poate ajunge la ideea că existența vizibilă nu-i decât o copie a haosului invizibil, adevăratul factor de destin, ce pare să cuprindă, concentric întregul univers, au fost consemnate
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
mă umplu, să nu fiu gol. (Uman, uman, uman, uman! Pînă-n gît! Uman, uman! M-am plictisit cît de uman sunt, document uman! Pfff! Umanitate, abjecțiune!) 6 Iulie. Războiul european pare a fi foarte aproape. O frică mă cuprinde. O să scăpăm oare și de data asta? Dacă scăpăm acum, vom fi liniștiți pînă la anul: anul fatidic, 1940. Lipsa noastră de curaj, comoditatea noastră refuză războiul. Cerșim cîteva luni de pace. Cîteva luni! E un timp infinit. Tot aștept marea zguduire
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
uman, uman, uman! Pînă-n gît! Uman, uman! M-am plictisit cît de uman sunt, document uman! Pfff! Umanitate, abjecțiune!) 6 Iulie. Războiul european pare a fi foarte aproape. O frică mă cuprinde. O să scăpăm oare și de data asta? Dacă scăpăm acum, vom fi liniștiți pînă la anul: anul fatidic, 1940. Lipsa noastră de curaj, comoditatea noastră refuză războiul. Cerșim cîteva luni de pace. Cîteva luni! E un timp infinit. Tot aștept marea zguduire care să mă îmboldească pe calea marilor
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
Angela Marinescu *** "O toamnă ca oricare alta", poate a spus cineva înainte această propoziție melancolică și, dintr-odată, deziluzia nu mai are margini; cuvintele miros puternic a rinichi protejat cu sila. "se scapă pe ele", nu-și mai controlează ritmul dezintoxicării de mai vechile lor obiceiuri, aș putea să spun: "urinez pe tine, poezie", este ca și cum aș spune "celui ce nu are tată nu i se albește decît părul pubian și acela, doar
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
te prezentai la comisia de repartizare. în atmosfera specifică timpului, cînd stalinismul îi supraviețuia cu dîrzenie lui Stalin, neastîmpărul juvenil putea fi lesne asimilat cu subversiunea, iar o sfadă între colegi să genereze răzbunări politice. Omul nostru a avut noroc. Scăpase ca prin urechile acului, iar acum semna țanțoș "Slt. Cazimir", mîndrindu-se nespus cu gradul de sublocotenent dobîndit în urma convocării de la Florești, unde editase, împreună cu cîțiva colegi, revista Obiala meletarulu. n Note: * A doua parte a sancțiunii nu s-a aplicat
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
de ani de scriere a câte unui medalion se mai interpretează în sensul completării de lecturi, pe măsura apariției de noi și apetisante titluri, schimbând cumva chipul liricului din ramă dacă nu doar modificând căderea luminii pe portret. A nu scăpa din vedere nici unul din volumele Ilenei Mălăncioiu, Florenței Albu, Constanței Buzea - ca să ne referim doar la lirica feminină - a fost punctul de onoare al exegetului, sub care unghi, Eseuri critice se înfățișează, prin temeinicie, seriozitate, acuratețe, de un folos de
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
unde, tocmai, a trecut Othello, fatal marcat, în pumni c-un pumnal și înciudat că-n Bazilică, vorba ceea, le-a tăiat calea Salomeea cu capul Sfântului Ioan pe tavă, dansând viclean, ochilor lui de ortoman chemat la doge, să scape de cel Destin, în care toți am vâslit puțin - și ia și tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
grafică de austeritate în alb-negru: Copacii albi, copacii negri", să nu trecem peste intuiția lui Eminescu în aceeași direcție: "Codru-i alb și frunza-i neagră" sau mai cunoscutul desen din "lebedele albe pornind din negre trestii". Nici Blaga nu scapă de fascinația "farmecului eminescian". Dincolo de afinitățile filosofice (Schopenhauer) și de bucuria de a glorifica "duhul eresului popular", Blaga este un mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
arini curge cibinul cu șobolanii umflați și crizanteme mortuare cu vacile domnului roșii de sudoare cum își toarnă femeia asta veche în forma de cozonac ruginită aluatul cum zornăie pintenii cum șușotesc între ei tigrul și eufratul și vreau să scap de sindrofiile astea stupide cînd intrăm și ieșim de la duș dar ei nici nu vorbesc cu mine străbunicul lui vlad ținuse bodegă lîngă atheneu alt vlad fusese portar la muzeu alt vlad luptase în altă viață la termopile cam asta
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
înaintea mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna mea scrie mic și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut pe laringe stau la pândă viața mea nu are sens dacă ceva scapă privirii mele puternice tatăl meu a fost ofițer și astăzi mă îngrozește către dimineață umbra lui milităroasă profilată de-a lungul peretelui acum tatăl meu e aproape un om bătrân se ține încă bine îmi reproșează mai rar decât altădată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
singur, iar o lumină cleioasă, împrăștiind parfumuri de oleandru se prelinge pe masa la care-nșir versuri până târziu, când capul începe să mi se scufunde - încetul cu-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
m-am gândit, și-acum zăvoarele așteaptă justificarea tragerii zăvoarelor, ce mă fac, Doamne? Să rămân sau să intru afară? Uneori Noi nu mai suntem demult decât un țurțur fix de spirit înfipt în propriul nostru piept bătrân, Cel care scapă și el se îndreaptă ușuratec spre ținta care-i ia sufletul, Uneori nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă, la fereastră iarăși
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]