79,764 matches
-
de îngeri, nu cunosc fiicele dreptei socotințe, științele și virtuțile, ci le caută pe muritoarele care se trag din oameni muritori” (17); ceilalți îngeri, care tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii reprezintă categoria „oamenilor carnali”. Într-adevăr, conform teoriei expuse în De gigantibus (60-61), există trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oameni muritori” (17); ceilalți îngeri, care tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii reprezintă categoria „oamenilor carnali”. Într-adevăr, conform teoriei expuse în De gigantibus (60-61), există trei feluri de oameni: cei care, prin natura lor, aparțin pământului - aceștia „sunt mereu în căutarea plăcerilor trupești” și „caută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Tertulian (Apol. 22). Origen își însușește interpretarea lui Philon (Comentarii asupra lui Ioan VI, 217; Contra lui Celsus V, 55), fără a o dezvolta totuși în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
abordare este alegorico-filozofică sau metafizică. O regăsim la Philon din Alexandria, cu dubla echivalență pe care o stabilește între îngeri și intelecte, pe de o parte, și între uriași și pasiunile carnale, pe de altă parte. În mediile creștine, această schemă va fi reluată de Origen, Didim, Ambrozie și, cu o anumită discreție, de Casian însuși. În sfârșit, cea de-a treia abordare, ce se va impune cu forța începând din secolul al IV-lea, este alegorico-istorică. Ea apare pentru prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dintru început, pentru că acestea fac parte din pleroma divină. Căderea lor, cauzată de un pervers sentiment de sațietate (koros), urmat de o mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori, el comite anacronisme, dintre care cele mai semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, într-un articol din 2002234. Este vorba mai întâi despre schema celor trei funcții ale lui Isus Cristos - Profet, Preot și Împărat -, dezvoltată în prima parte a celui de-al doilea volum al Dogmaticii. Louth remarcă pe bună dreptate că această schemă apare pentru întâia dată ca atare în Instituțiile lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un articol din 2002234. Este vorba mai întâi despre schema celor trei funcții ale lui Isus Cristos - Profet, Preot și Împărat -, dezvoltată în prima parte a celui de-al doilea volum al Dogmaticii. Louth remarcă pe bună dreptate că această schemă apare pentru întâia dată ca atare în Instituțiile lui Calvin și nu are nici o legătură cu doctrina Părinților. Această observație merită completată și nuanțată, deoarece în expunerea sa Stăniloae prezintă atributele lui Cristos pornind de la câteva texte din Noul Testament (Evrei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean Daniélou. Aportul celor doi patrologi iezuiți s-a dovedit decisiv încă din primele momente. Într-o Convorbire despre Vatican II, De Lubac povestește 250: „Pe măsură ce lucrările se desfășurau, simțeam că se apropie catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la o logică defensivă”. Până când, grație intervenției sale pe lângă secretarul Comisiei, Părinții Conciliului au optat definitiv pentru „calea patristică”, aceea constând în „grija de a găsi un suflu nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cel de al doilea conflict semnalat de I. R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru prima oară pe viu. Fascicolul pe care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Marele Alb devenise un brand al școlii, un brand de Ferentari. Câtă cacealma ascundea el, aceasta era o altă poveste... Am rezistat apoi aidoma unui ermit. O vorbă n-am scos atunci când unii și alții au încercat să-mi cumpere "schema cocorului". Am invocat omerta, onoarea de gașcă, "spiritul școlii de karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului școlar am primit, pentru prima oară în viață, două premii violonistul și toboșarul anului am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic, dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului talent literar de către un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă, până ce are „iluminarea” că menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Lui pe care o făcuse..." / 161 Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării / 169 Corpul mitic / 177 Apendice: Yuro / 183 Semn divin la Kamakura / 185 Dualisme, pragmatisme, bovarisme / 187 Desenând, desenând / 191 Acum, Muză, să cântăm despre bloguri / 197 Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului / 199 Scaunul / 203 Fizica și metafizica veceului / 207 Elogiu oamenilor grași / 213 Deruta celor lipsiți de nume / 215 În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" / 219 Simplificând, văd analiza culturii ca pe un mijloc de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întreaga lor simbolistică și cu ritualurile lor complicate. Îi las cititorului să descopere alte aspecte ale vieții cotidiene și ale culturii japoneze, printre care (într-o ordine aleatorie): somnul, baia, corpul, desenul, scrierea, fast-food-urile, anotimpurile, luna, blogurile, televizorul, pasiunea pentru scheme și clasificări, ritualul mesei, closetul, imaginarul etc. Nu am cum măcar menționa toate ideile și toate interpretările pe care le propun Roxana și Cătălin Ghiță. Cartea lor este o excelentă "introducere" în universul nipon, dar e, în egală măsură, și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au, adânc înrădăcinată în ei, dorința de a clasifica, de a aplica o etichetă fiecărui lucru. Frank Herbert Uitându-te la televizor în Japonia, mai multe lucruri bizare îți captivează atenția. Unul dintre acestea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un simptom pe care îmi este greu să-l definesc, deși, în esență, pare ceva extrem de simplu: mania colectivă (mă întreb deja dacă, vorbind despre Arhipelagul Nipon, nu comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
despre Arhipelagul Nipon, nu comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la programele de știri, unde abundă (cu o nemaipomenită savoare în încercarea de a atinge perfecțiunea graficului, la emisiunile meteo) până la infinitele programe culinare sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
căzătura și diferitele tipuri de vătămare care pot fi astfel induse, de la zgârieturi până la fracturi etc. Nu am timp să descifrez tot, pentru că prezentatoarea ne atrage atenția, cu un zâmbet suav și nelipsitul indicator în mâna dreaptă, asupra unei enorme scheme, pline de cifre și desene, care s-a materializat brusc din spatele deux-pièce-ului ei roz. Pe o coloană, avem datele corporale ale victimei, legate prin complicate lăncii și cabluri, de parametrii fizici ai râului în chestiune, gen lățime, lungime, cu câți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
intens ba chiar, aș putea spune, că în lipsa lor nu se mai simt în largul lor, iar felul în care se raportează la o situație le apare ca defectuos. Intelectul japonez pare a avea o predilecție nemaiîntâlnită pentru mânuirea de scheme și de clasificări. Mai mult decât atât: cu o acribie desăvârșită, realitatea este descompusă în cele mai mici particule cărora li se atașează etichete, după care sunt plasate, ordonat, în sertărașele taxonomice. Înainte de a mi se obiecta că nu este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceeași radicalitate, suprastructura credinței și teologiei. Astfel am fi avut pregătirea necesară pentru a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și cu ceilalți, pentru activitatea noastră, pentru a înțelege lumea și a ne organiza timpul. O gândeam. Dar această schemă verticală de rațiune și credință se va demonstra amăgitoare. Această philosophia perennis neoscolastică, mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încadrat nici printre conducători și nici printre rebeli și moraliști, dar nici printre cei mai umili. Este un provocator, și la dreapta, și la stânga. Nu are nici un partid în spate și reprezintă o provocare pentru toți: "Omul ce rupe toate schemele", cum l-a definit Eduard Schweizer. Nu este un preot, dar pare să fie mult mai aproape de Dumnezeu decât sunt preoții. Nu este un revoluționar politic sau social, dar apare mai revoluționar decât revoluționarii. Nu este un călugăr, dar apare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
320 -.795** -.509* Comportamentale -.029 -.488* -.114 Gravitatea problemelor raportat la expectanțele părinților Medicale -.039 -.407* -.127 Psihologice -.044 -.378 -.167 Educaționale .097 -.462* .007 Comportamentale -.029 -.396 -.094 Pentru testarea ipotezei a doua au fost construite o serie de scheme care indică asocierile semnificative dintre prezența anumitor probleme de sănătate psiho-fizică, respectiv forme de protecție de care a beneficiat copilul anterior adopției și percepția părinților asupra resurselor și asupra propriilor expectanțe raportat la experiența trăită și la datele furnizate de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele educației") poate constitui o disciplină autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură a acestei comunicări și astfel pedagogia ca atare este filozofia primară. Aceasta ne arată, tocmai, că esența comunicării se identifică cu actualizarea fenomenologică a cunoașterii de comunicat, în noeza sa și în noema sa. Teza unei transmiteri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor, pe scurt, la reprezentări colective devenite oglindirea fidelă a unei existențe la nivelul solului. Iar această existență care-și reflectă sărăcia în cea a mijloacelor de comunicare, fiind în același timp modelată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]