1,949 matches
-
furtuni nenumărate.... XXVI. PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Prin ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... Citește mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea,balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul,șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Pilat arătându-i bancheta de lângă el. Nu ne-am văzut cam de mult, spuse procuratorul privind în arenă. -Treburi importante m-au reținut în mersul anchetei mele, mărite! Ponțiu Pilat îl privi pe Hasim și observă în privirea acestuia o sclipire. Hasim îi acordă un zâmbet ceea ce îl binedispuse pe procurator. Acesta îi zâmbi și el și se gândi să-l întrebe imediat de mersul anchetei pe care i-o trasase în legătură cu Iisus din Nazaret, însă își spuse că aveau tot
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ZÂMBEȘTE IUBITO Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Zâmbește, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri
ZÂMBEȘTE IUBITO de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380955_a_382284]
-
cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește icoanei, că drumul spre neant îl străbatem în doi. Referință Bibliografică: ZÂMBEȘTE IUBITO / Nicolae Stancu
ZÂMBEȘTE IUBITO de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380955_a_382284]
-
îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind la vreo sclipire sfârșită de efort și opintire începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate, se înalță pe picioare ea-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
cel de foc, / Iar îndrăzneala nu cunoaște marjă, / Lipsit de scut, lipsit și de noroc, / Un cavaler în ultima sa șarjă! (Ultima șarjă II). Solilocviile resemnării Privit de aici, de jos, din praful ce nu-i deloc stelar, în pofida unor sclipiri din ce în ce mai rare, universul galactic pare închis, iar solilocviile poetului nu fac decât să dezvăluie un spațiu sufocant, în care sufletul se zbate și unde miturile au îmbătrânit și s-au osificat (Colchida, Înger damnat, Fiorduri, Vita parva, Centaur): ... De timp
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UN RAI LUMESC Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului Era tot parcul un palat, Luxurianțe tropicale, Ce străjuiau într-un regat De pajiști cu sclipiri florale. Podelele-s de iarbă verde Având intarsii de culoare, Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului De-atâta vară s-a pătat cireșul Și plânge picuri smulși din bolta verde, Crestată-n ramuri, rana li se pierde, Codanei când cercei i-atârnă-alesul. Obraji pictează cu sclipiri din roșul Desprins din gura hulpavă, dar fragă, Furată de flăcău de la cea dragă, Când se apleacă să-și ridice coșul. Ea bate-n gene, râde, îl împinge, Pe cale fuge, dar în urmă cată, Cerșind un alt sărut, îmbujorată De
DE-ATÂTA VARĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374463_a_375792]
-
au ieșit câteva lumini din culorile curcubeului primordial.Lipsesc doar unele nuanțe pe care D-zeu le-a visat la facerea lumii ,atunci când a rostit :,,Să fie lumină !"... Știu , eu sunt de vină pentru lipsa divină din cele dintâi curate sclipiri și mai știu mi-ar trebui câteva sute sau mii de ani să-mi pot spală fosta privire curată pentru a mai putea spera nuanțele pierdute și părțile de suflet lăsate pe ici pe colo ,fie pe o floare fie
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
îngerilor de gheață, vultur cu aripi de praf de stele răstignite în cuiele zenitului ca de-o umbră, eu aud și-nțeleg pulberea muzicii tale... Coloană de aburi cerești ieșiți din respirațiile adânci siderale, vis al himerelor de bezne, silabisind sclipiri gingașe de stele și reverberând ecouri imateriale de pași trăgănați, târâți în lanțuri, - pași umbrelor de robi ai durerii. Aceștia, după milenii întregi, abia azi au ajuns la capătul drumului tău bifurcat de suplicii, de unde umbrele lor urcă-ncet, încet
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
n-apune în zbor sufletele ce călătoresc. Deși depărtările ne despart, sufletul nu-l robesc. Mă știi, mă vezi cu ochii minții și crezi tu oare? Că durerea în inimă e desprinsă din a ei tipare! Căci amintirile recad dintre sclipiri de stele În pânza nopții cu drag am țesut al meu dor, Lumini pe care azi eu nu le mai măsor, Se duc la omul pentru care împletit-am visele mele. În minte apar amintiri ce luminează, Din a primăverii
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
vântul ștrengar,Ce-mi fredonează cântarea vietiiSi-a locurilor ce-am lasat.Ma cheamă părinții,S-ajung ... XIX. RĂTĂCESC ÎN TINE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
DE VARĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015. Dimineață își scrie cu penița de aur O nouă pagină de poveste În jurnalul trecerii mele printr-o lume jucăușa și veselă, Descoperită Acasă, Presărată cu sclipiri solare Și ritmuri electrizante de cântăreți din natură, Rapsozi înnăscuți. Natură virgina își pictează splendoarea ei sălbatică Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși ... Citește mai mult Dimineață își scrie cu penița de aurO nouă pagină de povesteIn jurnalul trecerii mele printr-olume jucăușa și veselă,Descoperită Acasă,Presărată cu sclipiri solareSi ritmuri electrizante de cântăreți din natură,Rapsozi innascuti.Natura virgina își pictează splendoarea ei salbaticaPe pânză infinită a orizontului,Fremătând de prospețime și culoare.Vantul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi,Fugar într-un picior prin iarbă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Româncă ne descoperă figura unui străbun falnic ca bradul, în fața căruia se cade o pioasă recunoștință și o smerită reverență: „E înalt, voinic, bine făcut. O prezență impunătoare, pe care n-o poți trece cu vederea. Are trăsături dârze și sclipiri de asprime în ochii de-un albastru oțelit, conturați de sprâncene stufoase, ce se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NOAPTEA ADOARME Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea adoarme cu gene de plumb tu unde ești, în ce gând? Ai privirea prinsă în sclipiri de stele eu am dorul aprins după ele. Noaptea cuprinde un spațiu ce-i timp eu te visez într-un cânt. Se spune că cerul adoarme cu mine sau eu adorm prins de tine, și lipsește doar steaua de gheață
NOAPTEA ADOARME de PETRU JIPA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373622_a_374951]
-
spațiu ce-i timp eu te visez într-un cânt. Se spune că cerul adoarme cu mine sau eu adorm prins de tine, și lipsește doar steaua de gheață ce somnul meu îl îngheață. Te caut în visul sublim în sclipiri de rouă în cana cu vin. Referință Bibliografică: Noaptea adoarme / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NOAPTEA ADOARME de PETRU JIPA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373622_a_374951]
-
sau roșu, învăluită în transparența aurie a borangicului, ardea misterios. Iar lumina ei sublinia fildeșul obrajilor și strălucirea ochilor. Aura de mister a fecioarei era amplificată de salba cu luciri magice , răzbătând prin străveziul apei de borangic. Luciri reflectate în sclipirile aurii, care se revărsau pe piept, până spre poale. În sclipitoarele unde aurii de borangic se odihneau și trandafirii iilor, galbeni sau roșii, încadrați cu alte cusături: flori de câmp, triunghiuri, romburi, cerculețe și cruciulițe, toate din fir de ibrișin
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
de zeci de ani! Să se amăgească întâi cu o victorie ușoară, pe urmă va vedea el. Trase cu zel cocoșul armei. POC! se-auzi. Și în clipa următoare se prăbuși la pământ, cu lumina ochilor stingându-i-se în sclipirea geamănă a primelor stele și cu un fir gros de sânge înflorindu-i cămașa în dreptul inimii... Referință Bibliografică: La Moși / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
cânte. Gustând acum din izvoarele lirice ale poetului Dumitru Ichim mă întorc iar la acea stare de încântare dintâi, când cuvintele pline de splendoare nuntesc ca florile de măr în grădinile de mai. O ploaie deasă cu îngeri zburdalnici având sclipiri de rouă în ochi se sloboade de sus, iar după ce se înseninează pășesc pe portița grădinii și mă așez lângă nuc și citesc poeme de Dumitru Ichim. La început am deschis cartea, grea în mâini, cu ținută și eleganță, cu
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
un adevărat aristocrat, cu peste de măsură și această masă împărătească cu pâine și cu pește, cu pâine și cu vin, cu floare de crin și veșmânt diamantin este abundentă, peste puterea noastră de a primi. Nu vedem argintăria dincolo de sclipirea ei. Și de câte ori trebuie să alegem între Baraba și Hristos ne poticnim mereu: Noi Te-am vândut pe-o strachină de zăr (Apa morților) și nu înțelegem de ce Tatăl plătește altfel, cu altă măsură: Uite ce! / Cum risipești paralele!? Nu
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora de frumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie... -Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
capabil să le spună, doar tu, stăpânul vieții, ești. Desprinde-le de firul vieții ș-așează totul pe hârtie, Din bob cu bob clădește versul și pune versu-n poezie. Când anii ți-au trecut prin vreme și viața-i fără de sclipiri, Bătrânul fir al vieții tale se va hrâni cu amintiri... Referință Bibliografică: Desprinde-le de firul vieții... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1602, Anul V, 21 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marin Bunget : Toate Drepturile
DESPRINDE-LE DE FIRUL VIEȚII... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374845_a_376174]