2,482 matches
-
deferiți justiției În plină investiție, spre nemulțumirea localnicilor care Își vedeau amenințate șansele de a avea rapid un loc de muncă bine plătit. În domeniilor investițiilor, În ruralul de coastă pe primul loc se aflau cele În fermele pentru creșterea scoicilor și a codului. La Tinnarosen, la muzeul Kystens Arv am avut prilejul să participăm la o extrem de interesantă lecție teoretică și practică despre construcția ambarcațiunilor de pescuit și despre pescuitul Însuși pe coastele norvegiene, de altădată, și nu numai. Aici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de imagini cioplite, constituie un trofeu la fel de măreț al perseverenței omenești ca un lexicon latinesc. Căci această miraculoasă încrengătură de gravuri în lemn a fost executată doar cu un hîrb de scoică sau cu un colț de rechin și i-a cerut artistului ani mulți de muncă migăloasă. Ceea ce se întîmplă cu sălbaticul din Hawai se întîmplă și cu un astfel marinar. El îți sculptează cu aceeași sfîntă răbdare și cu același
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
două răsuflători în formă de f, întregul cap îți poate apărea ca un imens contrabas, pomenitele orificii fiind „urechile“ sale. Dacă-ți ațintești apoi privirea asupra ciudatei incrustații în formă de pieptene din creștetul capului - o protuberanță verzuie, acoperită de scoici, pe care groenlandezii o numesc „coroană“, iar vînătorii din Mările Sudului „bonetă“ - capul balenei normale îți apare ca trunchiul unui stejar falnic, cu un cuib de pasăre în creștet. Cînd privești răcușorii vii cuibăriți pe „boneta“ aceea, îți vine sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
găsit în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de ajunsese acolo? Așa au să spună și despre catargul ăsta într-o zi, cînd au să găsească în el dublonul și-au să vadă scoicile încrustate în scoarța lui aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur! Lasă, că intri tu, în curînd, în buzunarul cărpănosului cu caș la gură! Tii, ia te uită! Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare! Gătește-ne! încinge-ți, Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doua oară când e vorba de Al. Sahia, a cărui operă «a Închis ca Într-un ghioc Întregul tumult al epocii pe care a străbătut-o», În sfârșit a treia oară referitor la Aragon care figurează poemul strângând «Într-o scoică murmurul milioanelor». Am menționat aceasta tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autorului, simbolul poeziei înseși, definită ca formă pură, abstractă și înghețată: „Poezia e o formă de-a fi singur în mijlocul celorlalți și împreună cu ei în singurătate. În același timp o evaziune și o mai profundă cufundare. O liniștire a contrariilor: scoică revărsată, râu pietrificat.” Spre deosebire de poetica lui Ion Barbu (la care uneori trimite), poetica lui A. este una deliberat „prozaică”, în care retorica discursivă, temperată prin ironie și autoironie, se concretizează într-un vers de notație directă, transformat de inteligența analitică
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
coautor al panoramei însorite. Tot astfel, când îi arăți unui străin Arcul de Triumf sau Luvrul, te simți un pic arhitectul lor, sau măcar un cioplitor în piatră. Comenta, arăta cu furculița spre larg, enumerându-mi numele peștilor și al scoicilor, râdea ușor și-mi făcea cu ochiul la vederea unei fete frumoase care venea de la scăldat și mergea de-a lungul terasei. Iar când grupul de tineri în costume de baie se năpusti spre valuri, strigându-se unii pe alții
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aici să fie tot mai nepotrivită. Eram omul care venea dintr-o epocă uitată, pentru a cere socoteală unui vilegiaturist care, fără venirea mea, s-ar fi distrat cu cei doi copii ai săi, făcând castele de nisip sau pescuind scoici... Se auzeau voci mai frecvente și mai deslușite, pe care vântul le aducea dinspre plajă. Zarva mașinilor devenea mai susținută. Era un fel de nuanță de liniște victorioasă în cadența care punea treptat la unison zgomotele zilei. Prezența strigoiului care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
locurile sfinte din Palestina, arătându-i, pe rând, locurile nașterii, misiunii, răstignirii și Învierii lui Isus. Pelerinajul durează doi ani. La Întoarcere, corabia trece iarăși pe lângă insula unde principele Își abandonase familia. Coborând, Îl Întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se Înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare în viziunea poetică a autorului, în sensul
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
un volum colectiv ce cuprinde cuvântările mai multor poeți europeni la un congres internațional de poezie, A. își explicitează crezul poetic: „Poetul-omul-artist se regăsește astfel slujitor al Cuvântului, și în această vocație a lui a dat opere nepieritoare; el este scoica în care se aud vuietele cele mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
anexe pe care bunicul le prevăzuse în casa de zestre a mamei, pentru personalul care trebuiau să o ajute la treburile casnice când își va întemeia o familie. Părinții Florianei lucrau la o fabrică ce făcea nasturi din cochilii de scoici și ajungeau acasă spre seară. Floriana rămânea mai mult singură și era crescută de mama alături de mine. De multe ori o prindea somnul și dormea pe un pătuț încropit de mama, din două scaune. Noaptea, târziu, când ajungeau acasă, câteodată
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se rezuma În frazele afectate ale rapoartelor oficiale? Două surori, dintr-un sat de pe coasta atlantică, Într-o prăvălie de lângă biserică. Maigret cunoștea satul, unde oamenii Își câștigau existența exploatând pământul și marea. Patru-cinci fermieri mari dețineau rezervații pentru creșterea scoicilor. Revedea femeile, tinere și bătrâne, dar și nepoatele, plecând În zori, uneori Înainte să se lumineze de ziuă, după ora refluxului. În picioare cu cizme de cauciuc, purtau flanele tricotate și haine vechi bărbătești. Adunau de pe plajă stridiile ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
plecând În zori, uneori Înainte să se lumineze de ziuă, după ora refluxului. În picioare cu cizme de cauciuc, purtau flanele tricotate și haine vechi bărbătești. Adunau de pe plajă stridiile ale căror bancuri erau descoperite, În timp ce bărbații se ocupau de scoicile fixate de rețeaua de crengi sprijinită de țăruși. Cele mai multe fete nu aveau școala terminată și băieții nu depășeau nici ei acest stadiu, cel puțin În perioada În care surorile Lange locuiau În sat. Hélène era o excepție. Mersese la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fier. Încă tânără, refuzase viața ce-i fusese rezervată, Își croise alt drum, alesese o lume personală, ilustrată pentru ea de câțiva scriitori romantici. Balzac era prea dur pentru ea, prea aproape de Marsilly, de prăvălia familiei și de crescătoriile de scoici, unde frigul anchiloza mâinile. Francine evadase și ea În felul ei. Un șofer de taxi o deflorase la cincisprezece ani și nu vedea de ce-ar fi refuzat și altora corpul ei atrăgător, de ce nu s-ar fi folosit, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de câteva ori pe acolo, să fac cure la izvoa rele calde. Se bate peste genunchi. — Pe Jupiter, chiar mi-au mai alinat durerea. Bătrânul libert îl privește surprins, apoi își lasă din nou capul în pământ cu tristețe. — Ce scoici și pești de calitate, plescăie apreciativ Augustus. Și nicăieri uleiul nu este mai de soi... Își ia seama și tace. Atunci, îl aude pe Ianuarius șoptind în tretăiat: — S-a îndrăgostit, prostul! Vestea este atât de bizară încât principelui îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această fântână au știut să nu multiplice inutil nuanțele. Predomină albastrul închis și roșul ca focul, puse în valoare de puțină pulbere de aur. Își dă seama că slujnica a luat-o înainte și o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira gul de scoici din jurul gâtului. Se stăpânește cu greu să nu su râdă. Despicătura de la mijlocul fiecăreia chiar că sugerează... — E foarte eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se bagă în vorbă cel de alături, da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar putea spune, când se zice că și fecioarele vestale țin în locuința lor din for, printre alte obiecte de cult, un mădular bărbătesc? Astea sunt riturile sacre ale religiei romane! Mai aruncă o ocheadă în urmă către lănțugul de scoici înșirate pe un fir de ață. După câte se pare, acum se consideră că și reprezentarea sexului feminin ar poseda aceleași virtuți! — Păi nu e zeul Fascinus protectorul generalilor? întreabă retoric lunganul cu penisurile de gât, conștient de atenția pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit și visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe aproape. Câinii m-au ajuns. Mă sfâșie. Nu-i văd. Îi simt doar și îi aud. Alerg. Acum știu încotro. În depărtare nisipul își schimbă culoarea și se transformă în apă. Deșert de apă după deșert de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dezinteresată, îndatoritoare sau gravă. La fel cu acel care, fericit de marea cu imensele ei bogății de culoare și de sunete, și-ar lungi trupul trândav pe nisip, după care l-ar netezi și ar îndepărta toate ierburile ude sau scoicile prea tari. Căci pe ce și-ar clădi Marcu construcția fidelității Irinei când ea a avut atâta ușurință față de mine, care-i fusesem o dragoste, și nu un expedient? Și ce fel de viață e aceea fără de nici o încredere? Ne-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]