1,355 matches
-
de gaz dezafectat. Astea erau ale Rizeștilor și nu încăpuseră în boxa lor, plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o atmosferă plăcută, iar praful de pe jos era gros și răcoros, așa încât dacă te descălțai și scormoneai un pic cu piciorul gol ai fi zis că stai într-un pârâiaș. Am apucat lacătul ușii noastre și am căutat în mănunchiul de chei. Ar fi trebuit să fie una puțin îndoită, fiindcă era o mică problemă cu lacătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
viermi; viermi care se vor hrăni cu carne vie, acoperind trupul cu răni puturoase. Erau zile de lupte nesfârșite, când cu o lamă de ras, un ac și cu răbdare, trebuia să deschidă acolo unde se simțea prima mâncărime, să scormonească grijuliu, să rupă punga cu ouă, să le lase să iasă cu lichidul lor uleios, să urmărească acea căpușă până să o strivească și apoi să dezinfecteze rana cu spirt, iod sau zeamă de tutun. Tot corpul - în special picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ce-ar putea face una ca asta? Întrebă el, Înclinând din cap spre rană. — Un cuțit. Cu lamă lată. Iar cel care-a făcut-o este fie foarte priceput, fie foarte norocos. — De ce spui asta? Întrebă Brunetti. — Nu vreau să scormonesc prea mult locul, nu până ce nu-l voi deschide și nu voi vedea clar despre ce-i vorba, zise Rizzardi. Dar dacă unghiul e bun, și așa pare din ce văd eu de aici, atunci criminalul a avut cale liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unui coleg de redacție. Ne nime- riserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese cravata și și-o pusese În geanta diplomat. Apoi și-a luat o bere la halbă și a Început să scormonească cu ochii În stânga și-n dreapta după gagici. — Cei de la redacție trag de mine În toate direcțiile... Ai mei așteaptă să mă mărit. Cum naiba să mai scriu ? Și de ce aș scrie ? Uite, dacă vrei, te las să-mi faci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
esențe, prin miros, În creier, și nu În stomac. Da, GĂlățanu era fărĂ Îndoială mai Înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea În băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc În mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea Încotro, ducea În spate toată familia, inclusiv niște părinți În vârstă. Nu Adina Dabija 66 știu cum făcea, dar Îi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. l-aș fi putut recunoaște dintr-o mie. Avea fruntea teșită, fața alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet În jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevă- zute i-ar fi scormonit Întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prietenul unui coleg de redacție. Ne nimeriserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese cravata și și-o pusese în geanta diplomat. Apoi și-a luat o bere la halbă și a început să scormonească cu ochii în stânga și-n dreapta după gagici. — Cei de la redacție trag de mine în toate direcțiile... Ai mei așteaptă să mă mărit. Cum naiba să mai scriu ? Și de ce aș scrie ? Uite, dacă vrei, te las să-mi faci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
esențe, prin miros, în creier, și nu în stomac. Da, Gălățanu era fără îndoială mai înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea în băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc în mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea încotro, ducea în spate toată familia, inclusiv niște părinți în vârstă. Nu știu cum făcea, dar îi rămânea și timp de scris
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. L-aș fi putut recunoaște dintr-o mie. Avea fruntea teșită, fața alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când în când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un element perturbator, poate energia negativă a timidității mele. Cît vă datorez, vă rog ? niciodată, dar absolut niciodată, barmanul nu reacționa din prima la această întrebare a mea, chiar dacă în mod ostentativ începeam să-mi scot portmoneul cu mărunțiș, să scormonesc după monede sau să flutur prin aer o bancnotă. Fiți amabil, aș vrea să plătesc... nu, nici această formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau poate chiar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mintale”. Știrea nu trecu de hotarele româniei, și chiar în românia ea nu fu comentată decît foarte vag, timp de cîteva zile. Doar un reporter de la canalul de televiziune Patch Information făcu deplasarea la Bîrlad, împreună cu un cameraman, pentru a scormoni puțin în trecutul acestui om, unde de altfel nu găsi nimic. Probabil că această sinucidere pe motive literare ar fi rămas la nivelul faptului divers, cel mult al știrilor insolite, dacă trei zile mai tîrziu n-ar fi intervenit un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toate fantasmele noastre. Știu că risc să-ți provoc un șoc, dar de fapt cea mai mare plăcere pe care am trăit-o cu tine a fost aceea ce a-ți umbla prin texte. De a le deflora. De a scormoni prin ele. De a le viola. Da, dragul meu, eu am fost primul ochi care le-a citit, primul creier care le-a captat, prima ființă care s-a jucat cu ele. Cuvintele tale mi-au provocat adevărate orgasme, sentimentul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele, trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de întîiul delir al dragostei, Felix putu gândi mai bine. Știa că Otiliei îi place luxul, că era nefericită când n-avea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
semnal. Înghesuia împrejurul său vreo douăzeci de vioi. Care mai de care mai cu tulburări de vorbire, leziuni corticale. Ăi mai răsăriți doar cu cîte-o salată de cuvinte sau cu vreo fugă de idei. Le proptea bâta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Și le trântea năucitor cîte-o frază, pe care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-o repete, pentru a dovedi că se străduiesc și ei să contribuie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
camera de baie. - Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă. Pe după colț se duse." Dădură un colț. - Ce-i aici? se miră el. 351 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi și cu pachetul de Snagov după ea, se instala în vârful patului și se asmuțea singură să ghicească, plină de cochetărie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acasă, în curte, când 1-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul s-a oprit cu papura în mână. Om în putere, lucra pe frig afară, numai într-o flanelă. - Bună ziua, răspunsese și se ridicase în picioare. O scormoni pe femeie cu privirile. Ocoli putinele dimprejur și se apropie. - Cine ești dumneata? - A lui Grigore, de la groapa Cuțaridei, de-i șef pus de primărie... Meșterul își scutură șorțul și o iscodi: 15 - Și ce vrei? Cocoșată s-a uitat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a spus necazul. Nu se putea face nimic, trebuia să se supună. Băiatul ascultase cu capul în pământ. Pe obrazul oacheș se lăsase tristețea. Ar fi vrut să plângă, dar i se făcuse rușine. Își mușca buzele mici și scormonea țarina cu piciorul. La despărțire i-a întins repede mâna și-a fugit. Ajunsă acasă, a căzut pe pat, ostenită și înfricoșată. Când sosea Stere, își ștergea lacrimile și se așeza lângă el. Tot muți îi găseau oamenii. Cîrciumaml își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste maidan pe care alergau camioanele pline de ciment, marmură în bucăți mari de, nu le ridicai, răngi de fier, bile pentru schele, cofraje, șipci, var și bulumaci. Veniseră și patru ingineri cu măsurătorile, și săpătorii s-au apucat să scormone pământul pentru temelie. Treceau oamenii și se închinau în fața locului. Au turnat betonul ca pe-o ciulama și, în fața gropilor ce închipuiau forma lăcașului, mai mulți preoți, în frunte cu unul mic de statură, gras și ochios, cu barbă roșie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Luă lacom țigara și o aprinse. - Așa, oftă ușurat. Uitasem. Luna se ridică deasupra și le lumină fețele tăiate. Gheorghe o privi și înjură: - Te uiți-ncoa, cocoană, mila mă-ti de mireasă! Nu era în apele lui. Iar îl scormonea urâtul. Îl iscodi pe ucenic, ca să-i mai treacă: - Și zici că te-a născut mă-ta de fată mare, ai? - Da. A avut pe unu de-a lăsat-o borțoasă și s-a ușchit. Ce era să facă? M-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au avut timp să se adăpostească 160 Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai mult de-o săptămână și-a început ramazanul cel mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]