1,662 matches
-
imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți leii care le mai rămăseseră, patru sute și ceva de mii, cu care și-așa n-ar mai fi avut ce face vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i place să mănânce singură, pusese mâncare pentru două persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o coajă. Un text săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu sunt și altele. Citi de mai multe ori textul și, ajutată de vinul băut în timpul mesei, ne declară patetic că runa e un mesaj pentru Germania. Graalul e destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
închis scrinul. Deci așa stătea treaba. Ce să fac, s-o sun pe maică-mea, să vină cu cheia, să mai caut? Eram nehotărât. M-am mai uitat o dată în dulăpiorul din spatele ficusului, în alt dulap de pe hol, am mai scotocit prin raftul cu haine. Toată această operațiune de investigație inutilă mi-a consumat încă o jumătate de oră, timp suficient ca să iasă la lumină remușcările și sentimentele autocritice. Sprijinindu-mă de mânerul unui fotoliu, îmi mușcam buza cu frenezie; pornisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de oră, timp suficient ca să iasă la lumină remușcările și sentimentele autocritice. Sprijinindu-mă de mânerul unui fotoliu, îmi mușcam buza cu frenezie; pornisem televizorul, zappând de pe un canal pe altul și gândindu-mă pe unde ar trebui să mai scotocesc - dacă nu cumva ar trebui să renunț. Pe EQP era o comedie cu Bobby Dish, care țopăia pe pilonii unui ponton în lumina lunii. La un moment dat Bobby Dish alunecă, se lovește de pod, apoi cade în apă. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce urla? Și a căzut pe scări... - Nu-ți bate joc. Și noi ne-am speriat. Era să leșinăm în spatele cutiilor. - Bine, e de înțeles că ne-am speriat, dar în ceea ce privește leșinul... - Adevărul e că n-ar fi trebuit să scotocească prin casă. N-avea nici un drept. - Ne pierdem șirul. N-am mai fost niciodată puse în situația asta. Între noi comunicăm cum putem, dar era greu de prevăzut cum vom comunica cu alți oameni. - Am mai comunicat și cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o zi, când să intre în cameră, s-a împiedicat și s-a lovit la picior. A fost o rană mai mult urâtă decât rea, mi-a arătat semnul, însă fiindcă îl sculase din somn pe unul Poetul, ăsta a scotocit în mintea lui adormită și i-a zis Hector, ca ăla cu tendonul, cu Troia, care s-a lovit la picior. Așa că Hector i-a rămas numele. A încercat să-l schimbe când o fată i-a zis că ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit în zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de taxiuri pe străzi. — Sună și cheamă un taxi, îl îndemnă fata pe prietenul ei. Băiatul intră într-o cabină de telefon, dar ieși peste puțin timp. — Peste tot sună ocupat. Nu o să găsim nici unul la ora asta, spuse el, scotocindu-și buzunarele după fise de telefon. Pe lângă ploaia asta, mai e și meciul cu Anglia. Toți se uită la meci acum... — Ai dreptate, spuse fata. Ce e de făcut ? Chiar atunci, ca printr-o minune, lângă noi opri un taxi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi-am făcut de cap : mi-am luat liber - de obicei lucram fie sâmbătă seara, fie duminică dimineața, pentru matineu, la sala de spectacole - și am petrecut două zile și două nopți cutreierând vesela Saint-Catherine, buticurile exotice de pe Saint-laurent sau scotocind împreună cu roberto după cărți și discuri în librăria indigo, care încă rezista cu stoicism ofensivei lanțului Chapters în inima francofoniei nord -americane. Pe Saint-Catherine am dat peste două grupuri de băieți zgomotoși, care făceau multă agitație în jurul unui amic ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
procesată de creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap. Spusese toate astea ca și cum n-ar fi băgat de seamă că eram acolo. Apoi, deodată, ca și cum m-ar fi observat în sfârșit, se ridică de pe fotoliu și începu să scotocească de zor în rucasc. — Vezi stick-ul asta ? Deschise palma și îmi arătă un flash drive. Conține câteva zeci de imagini ale unor documente de maximă importanță. Când vom face publice aceste documente, cursul istoriei va lua o nouă întorsătură, spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun, smochine, tămâie, mătase și mohair. Depozitele erau golite Înainte de sosirea turcilor. Doctorul Philobosian zări un refugiat care scotocea Într-o grămadă de gunoi, printre oase de pui și coji de cartofi. Era un tânăr Îmbrăcat cu un costum bine croit, dar murdar. Chiar și de la distanță, ochiul de medic al doctorului Philobosian observă tăietura de pe mâna tânărului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridică din scaun și o Întinse pe podea. Între timp, auzi pași urcând pe scări. Se repezi În colțul opus al camerei și se ascunse după draperii chiar când soldații se năpusteau Înăuntru. Timp de un sfert de oră, aceștia scotociră prin apartament, luând tot ce lăsase În urmă prima ceată. Răsturnară sertare și spintecară canapele și haine, căutând bijuterii sau bani ascunși. După ce plecară, doctorul Philobosian mai așteptă cinci minute Înainte de a ieși de după draperii. Pulsul doamnei Bidzikian se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
talciocuri gospodărești, care-i căutau prin lucrurile personale. Erau anticarii de weekend din suburbii, care Își aduceau și câinii cu ei, și familiile oropsite care legau cu sfoară scaune de acoperișul unor hârburi de mașini, și cupluri de bărbați care scotoceau meticulos, Întorcând totul cu susul În jos În căutare de lucruri de firmă. Desdemonei nu i-ar fi fost cu nimic mai rușine dacă ar fi fost ea Însăși de vânzare, expusă În pielea goală pe canapeaua verde, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la Milton. Când Tessie se Întorcea din călătoriile ei până la parter, Începusem să detectez, pe lângă dârele de lacrimi de pe obraji, vagi urme de vinovăție. Întotdeauna moartea Îi face pe oameni practici. Așa că În timp ce se afla la parter, căutând hrană, Tessie scotocise și prin biroul lui Milton. Citise clauzele poliței sale de asigurare de viață. Verificase soldul contului lor de pensie. Își evaluase Înfățișarea În oglinda de la baie, Întrebându-se dacă la vârsta ei mai putea atrage vreun bărbat. ― Trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că or să fie mâine dimineață prețurile, și așa scăzute, ale propietăților imobiliare? Cel mai important dintre toate: cum să fie asta o infracțiune? El Începuse revolta? El aruncase cocteilul Molotov? Ca și În cazul lui Tessie, mintea lui Milton scotocea În sertarul de jos al biroului său, În special după un plic burdușit, care conținea cele trei polițe de asigurare Împotriva incendiului, de la companii diferite de asigurări. Le vedea cu ochii minții. Citi valoarea despăgubirilor de pe fiecare, apoi făcu suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
irita, încercam să scăp cât mai repede posibil de ea, ca și cum aș fi avut mare nevoie de liniște, de timp... Fițe! Liniște era berechet, timp cu ghiotura! Și-atunci? Mă obișnuisem cu singurătatea. Îmi ștergeam migălos ochelarii cu șervețele parfumate, scotoceam bibliotecile, scoțând cărțile aiurea... le răsfoiam, găseam însemnări vechi, unele chiar datate... mai beam un gât de cafea, mai piguleam niște bloguri, mai picneam pe mess vreo figurică... De câte ori suna telefonul mă nelinișteam: cine naiba putea fi? Aveam senzația că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu femeia asta! — De parcă nu toți ar vrea asta, pentru vreo șaizeci de secunde, cel puțin, spuse Desert Rose amuzată. Tu și toți ceilalți bărbați. — Dar fii liniștit, ești singurul care m-a cerut pe ziua de azi. Pedro se scotoci În buzunare, prefăcându-se mirat: — Unde naiba e inelul ăla? glumi el. — Pedro are o colecție de inele, spuse Desert Rose. Mereu se trezește că are nevoie de ele. Nu-l găsesc, zise Pedro, Întorcându-și buzunarele pe dos. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prin minune...! Cu regret, eu nu fumez...” - se scuză Tony Pavone, căutând să-și continue drumul. „Fi-ți amabil... Cât să fie ceasul...?” - Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În cap, Înjurându-l. „Bețiv nerușinat...! Cu mine ți-ai găsit...? - Cu o mână Îl prinse de reverul hainei, iar cu cealaltă, Îi aplică un pumn În plină figură! Necunoscutul, amortiză lovitura, fentând lateral, dovedind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul când, Într’o frumoasă după amiază zi de sâmbătă - constată un fapt ce nu se mai Întâmplase de multă vreme nu avea ocupație! Gândindu-se puțin, hotărî să-i facă o surpriză prietenei sale. Se Învârti puțin În jurul magazinelor, scotocind cu privirile după un frumos cadou care spera să-l scutească de reproșuri, de interogatoriul ei interminabil...! Tot privind În dreapta și stânga, atenția Îi fu proiectată asupra unei vitrine unde Într-un bazin plin cu apă, Înotau toate mărimile de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost zadarnică, reușind chiar să facă unele cumpărături, ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de nu s’ar rătăci.” Se așeză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de mult prin buzunare căutând portofelul care nu era de găsit, privind cu coada ochilui la Tony Pavone care Îl scoase din postura ridicolă În care pendulase, oferindu-i o hârtie de o sută lei ce ateriză imediat În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să intre, să perchiziționeze casa oricui cetățean al acestei țări, fără o reclamație scrisă. Legea le dă dreptul să violeze dreptul de propietate numai la sesizarea verbală a oricărui informator...!! Motivând posesia unor arme de foc, ori valută Occidentală, Îți scotocesc casa Într’o așa manieră Încât după plecarea lor stricăciunile te va costa multe parale să le remediezi...!! Tony Pavone se Încruntă. „Proaste legi...! Nu-mi aduc aminte să fi votat o asemenea aberație...!! Adică cum? Omul nu mai este
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]