1,007 matches
-
Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
minut jumate, dar părea deja o veșnicie, și când trenul a început să se târască din nou pe șine, pe toate fețele se citea clar un sentiment de ușurare. Dar n-a durat mult. După doar câteva secunde, frânele au scrâșnit din nou și de data asta metroul s-a oprit hotărât cu o zgâlțâitură, creînd senzația cumplită că ăsta era sfârșitul. Imediat parcă nu s-a mai auzit nimic, în afară de șuieratul unui walkman mai departe în vagon, care răsună tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
roșu, deși nici el nu vrea să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tu înapoi nu se mai întoarce. Nuuu! Amu’ mănâncă și culcă-te, că îi târziu și mâine pleci iar și cine știe când te mai întorci? Mă duc, Marandă. Mă duc. Duce-m-aș și n-aș mai veni - a scrâșnit Toaibă. Apoi, cu glas moale, a îngânat ca pentru sine cu ghiers de doină: „Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
paradă. Trecuse mai bine de o lună și jumătate de când Toaibă se afla în spital. După ce i-au scos ghipsul, a început să facă pași sprijinindu-se în cârje. Căpitanul chirurg îl încuraja mereu: Așa, eroule! Calcă mai cu îndrăzneală! Scrâșnind de durere, Toaibă înmulțea numărul pașilor - măcar cu unu-doi mai mulți ca ieri... Și zilele treceau una după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de porumb se nimerea în lungul direcției de mers a coloanelor, dispăreau transformate în pleavă amestecată cu țărână... Așa au trecut rușii zile la rând!... Toaibă ședea cât era ziulica de lungă în spatele gardului curții, fără să scoată o vorbă. Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în neștire? Da’ cine mai poate opri puhoiul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-o știi, nemernicule! Acolo să fi fost și ai fi văzut tu cum te scapi pe tine la primul foc de pușcă...” Anchetatorul a deschis dosarul ce îl avea în față, a făcut o însemnare în el, apoi a scrâșnit către Toaibă: Ți-ai pecetluit soarta! Ieși!!! Toaibă n-a așteptat să-i spună a doua oară. A ieșit fără să spună bună ziua și nu s-a oprit decât la crâșma lui Prispă... * „Să nu te superi, Toadere, că nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
au dezgustat profund. De acum sunt sigur că va trece mult timp până ce voi mai avea din nou curajul să mă apropii de femeie, și aceasta numai dacă împrejurările se vor schimba. Pe Maitreyi o iubesc, numai pe ea! Și scrâșneam din dinți, născocind tot felul de mângâieri care o ucideau pe nevinovata Jenie, dar pe mine mă întărîtau și mai mult, căci nu izbuteau să mă abrutizeze pe cât aș fi voit, nu izbuteau să șteargă din memoria vie a simțurilor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar amîndoi Încremeniți, cînd trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o bagi, folosindu-și mîna. Ea scrîșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trageți de timp. Ce operație grea? Ce timp de revenire? Dacă am admis ora zece, cum vă permiteți să-mi spuneți că veniți la treisprezece și...? ― Fiindcă situația o impune... ― Bineee!!! - a răsunat glasul amenințător al securistului, clipă În care, scrâșnind, a trântit receptorul, Însoțind gestul de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrece orice măsură. Este ceva fără precedent. Unde am ajuns?”... Drept urmare a replicat: ― Da’ cine te crezi dumneata, de Îți permiți să dai buzna peste o echipă de medici care se luptă să țină În viață un om??? Afarăăă!!! - a scrâșnit profesorul Hliboceanu, ca un vulcan care este În pragul erupției. Securistul, ca și cum nu ar fi auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de șocat... Încât n-ai Înțeles că trebuia să vii cu un brancardier? Complet debusolat, cu ochii dilatați ca În fața unei primejdii iminente, doctorul Cuc a făcut un pas spre securist... Profesorul - al cărui calm era recunoscut - a ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră! - s-a auzit glasul scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi după brancardier
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind, scrîșnind, o să mă duc la Dorobanț. Ar trebui să fie simplu să ne așezăm la gura sobei și să vorbim. O să-l întreb de ce bate război cu toate chipurile, cu toate gesturile, cu toate vîrstele mele. Sau îmi spui că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
purtare și îi aduceam astfel o insultă, chiar în fața prăvăliei al cărei proprietar era, a început să ne amenințe și să ne adreseze aceeași formulă la plural: „Iesiți afară, parsivilor!” Cu cât domnul Tachi se enerva mai tare și striga scrâșnit spre noi, cu atât noi strigam și mai tare, în auzul cumpărătorilor ori al trecătorilor prin fața prăvăliei... Însă de la o vreme zelul nostru provocator a scăzut și întâmplarea a trecut în rândul celor ce-și pierduseră actualitatea, trecând în uitare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ziarului și văzu/înregistră un manechin (aceasta a fost prima senzație vizuală) care plutea prin aer. Abia pe urmă, după câteva fracțiuni de secundă, observă și mașina care buși copacul, ca într-o luptă disproporționată dintre fier și lemn. Copacul scrâșni și se trase un pic, dar numai un pic, în spate, iar manechinul reveni pe pământ. Pleosc. Și nu mai mișcă. Se deschise portiera pentru două-trei secunde, apoi o mână o trase la loc, cu putere. Mașina dădu înapoi, reveni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie de niște atele, spuse el scrâșnind din dinți de durere. Din căzătură, el se alesese cu zgârieturi pe față, pe mâni, dar de nesuportat era durerea pricinuită de oasele frânte ale piciorului. Transportat de urgență la spital, primi îngrijirile necesare. Timp de două săptămâni conduse șantierul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și iată că din senin îi pică pacostea asta pe cap, când abia se mai liniștise și el puțin. ― Am să fac o anchetă de să mă pomenească satele astea de hoț de codru și pe lumea cealaltă! declară Boiangiu scrâșnind. Se sfătuiră îndelung. Era limpede că hoții trebuiau căutați numai în Amara, în Vaideei și în Lespezi. În fruntea bănuiților puseră pe pândarii arendașului Cosma Buruiană. Plutonierul trimise un jandarm să-i aducă numaidecât la post. Apoi luară pe rând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am știut că Gherghina e în dragoste cu tine, n-am mai păzit-o prea tare, că mă bizuiam și pe tine, de! ― Apoi eu tot nu mă las până nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-ai grijă matale! scrâșni flăcăul ieșind brusc din casă, parcă n-ar mai fi putut asculta. Chirilă Păun stătu până ce se așezară la cină. Și plecă mai împăcat. Orice cuvânt de mângâiere era acum pentru dânsul un balsam pe o rană proaspătă. De aci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi putut stăpâni, Petre Petre țâșni în mijlocul uliței, în urma mașinii, urlând furios: ― Huo!... Huo! Din vreo sută de gâturi izbucni aproape simultan și furtunos același "huo" revoltat, pe când Trifon Guju, apucând o piatră, o zvârli după automobilul ce se depărta, scrîșnind: ― Soarele și dumnezeii voștri de tîlhari! Zgomotul motorului era însă mai puternic decât huiduielile oamenilor. Domnul cu bărbuță din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
duceți?... Hooo!... Ho!... Ia seama, că am să-ți dau bătaie!... Hoo!... Ce, nu ți-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, că-ți dau eu! Îl plesni cu codiriștea biciului peste bot, întîi pe unul, apoi pe celălalt, scrîșnind: ― Să nu fii boier, că te-a luat dracul! ― Nu știu ce să mă fac, socrule, zise Filip Ilioasa către preotul Nicodim, care ședea pe un jilț, în cerdac, la soare. Văd că vremea s-a îndreptat, pământul s-a zbicit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]