1,001 matches
-
sărbătoarea reîncepu în sunet de lăută, de flaut, de rebec, vioara cu trei corzi, de tamburină, până la suhur, masa din zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe care o lua în zilele cu ghinion. Maică-mea ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere sau, pur și simplu, spre a face dovada că erau bine văzuți la curte. În calitatea mea de scrib și de caligraf la cancelaria statului, lucru vădit de petele de cerneală roșie de pe degetele mele, mă bucuram de câteva mărunte privilegii, precum acela de a mă preumbla slobod între majlis și bazin și de a face astfel câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
L-am ascultat până ce a ajuns la ultima sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
isprăvi traducerile arabe și ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut de asemenea să scriu, în anul acela, primele șase cărți din Descrierea Africii. După câteva luni, sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib sedentar, de călător pocăit, gustând bucuriile zilnice ale micii mele familii. Nu fără a privi cu un ochi îngrijat evenimentele care se petreceau în jurul meu. Eram între două accese de febră când Maddalena mi-a adus la cunoștință, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
text - pe ecran Guttman ridica încă o dată tăblița - nu spune literalmente asta, dar e destul de clar că Isaac și Ismael s-au certat și că Avraam a fost nevoit să rezolve disputa înainte să moară. Trebuie să fi chemat un scrib la Hebron - astfel de oameni existau chiar și cu treizeci și șapte de secole în urmă - să noteze acest testament. Ca să nu existe confuzii. În text bărbatul vorbește doar despre Muntele Moriah; încă nu exista Ierusalimul pe care îl cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acoperită cu trei coloane ordonate, dar mici, de tipăritură. Prima era în ebraică, a doua în arabă și a treia în engleză. Șterse puțin partea în engleză și începu să citească tare către cameră. Aceasta este o tăbliță dictată unui scrib de către Avraam, patriarhul, cu puțin înainte de a muri în Hebron. Este în scriere cuneiformă, în limba vechilor babilonieni. Traducerea cuvintelor sale se citește astfel: Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
susține și îndreptățește concluzia irevocabilă că după o mie de ani de iobăgie amprentele frustrării s-au implantat adânc în genele valahilor bântuiți de mania scrisului. Mai înainte vreme nu scriau decât progeniturile clasei nobiliare sau, și mai în urmă, scribii, apoi călugării, ființe care nu profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de întu neric ai iobagilor de odinioară au însă de ispășit un mileniu de refulări atroce; umilința a zeci de generații batjocorite se cere defulată isteric. Țăranul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
reușește nici cea cu noi înșine. Cârciuma este o agoră, o purgație a necazurilor. La începutul fiecărei campanii electorale, politicienii sunt siguri că șiau redobândit virginitatea morală. Fiecare epocă are impresia că își înalță piramidele ei. Din scris pot trăi scribii, nu scriitorii. Avea mare succes la femei. Nici una nu-l dorea ca soț. Frumusețea este un dar, nu o virtute. Visul vulgarității e să ajungă instanță morală. Pe câmpul de luptă au căzut eroii învingătorilor și ticăloșii celor învinși. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram mort după expresia asta a lui, "râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noastre doar istoria este un pic mai veselă decât nenorocirea, iar viața este un pic mai bună decât moartea. Și asta datorită unor criminali cocoțați în posturi înalte. Și de acolo ei cică fac istorie. Iar o scriu grijuliu, precum scribul antic. Deci, de ce Vinul de Post? D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de la cele două posturi de radio amintite mai sus, împotriva României. Este vorba de un oarecare Ross Johnson, fost director al postului de radio între 1988 și 2002 și care potrivit redactorului de la Evenimentul Zilei, ar fi cică unul dintre scribii cei mai autorizați ai istoriei consumate în eterul Războiului Rece. Și zice mister Ross Johnson, că " Radioul a existat, pentru că SUA l-au văzut ca pe un instrument util în contracararea presiunii și influenței sovietice. Ideea era să oferim nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ne-ai lovit direct la lezmajestate! Știți cine sunt aceștia? Sunt oameni cică „citiți" pe care, dacă-i pui să scrie exact numele de familie al ex-monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă strict personalizată pe cap de scrib. Ei, dar tocmai aceștia, așa dintr- odată s-au umplut toți de cotcodac! Și cotcodăcesc și cârâie de să-i audă și Parisul. Mirositoare lighioane mai sunt și „intelectualii" aceștia a lui Băsescu! Când s-au tăiat nemeritat salariile la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
am trăi ca-n anii 1966-1980”. Poate el o fi trăit cu bine, de-aia-i acuși Înrăit, demnitatea lui n-a avut de suferit, pen’ că ce nu e nu suferă, dară nice nu să rădică. Încongiurat de melancholie, scribul pare a fi uitat ce-a Îndurat poporu’. N-a Îndurat. Dimpotriva, a agiuns tot mai demn, adeca s-a Îndemnit pe cote tot mai Înalte, ceea ce Neacșu nu uită să dea un Îndemn otcârmuitorului de azi Iliescu: „Mergeți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cunoștințe, ne însuflețește spiritul patriotic, ne răspunde la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub titlul - Scrib la istoria Moldovei, recenzie la cartea „Vulturul deșertului” de Ion Muscalu, în revista Elanul nr.132, pagina 20, februarie 2013;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
să citești o carte proastă despre viața lui Napoleon, cum fac eu acum, să stai acolo ascuns fără să te știe nimeni, fără să te spioneze nimeni, fără să se aștepte de la tine să spui mereu ceva genial, pe care scribii să-l noteze imediat și să facă Înconjurul lumii), nu poți să fii laș (cum am fost eu ieri, când n-am acceptat să mă bat cu bruta de Cucli; e drept că el este un animal cu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce au în comun astfel de spații. Despre lumină, despre sânge, despre culori, despre umbre, despre sunete. Înțeleg că a fost eliberat prin anii șaizeci. Au trebuit să treacă alți cincizeci de ani pentru a se vindeca. Eu sunt doar scribul, putea fi oricine în locul meu. Prezența mea e întâmplătoare. Cosmina zâmbi. Ea știa că lucrurile nu stau chiar așa, dar nu voia să-i dea idei noi. Își aminti și deschise geanta. — Mi-am uitat cartea la spital... O luasem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Românească. Ștefan capturează pe soția prințului valah, Maria Despina, și pe unica sa fiică. Or, prințesa este de origine sîrbă, iar Ștefan se va căsători cu fiica sa la moartea Măriei de Mangop, în 1477. Maria Despina este însoțită de scribi bulgari care introduc în Țara Românească și Moldova manuscrise bulgare și sîrbești. Pe de altă parte, Ștefan este contemporanul lui Matei Corvin de Ungaria. Iar Corvin atrage la curtea sa umaniști care pot să creeze un nou ideal politic. Italianul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ceea ce s-ar putea numi un mecanism de inerție. Stalinismul a instituit un sistem de tabu-uri care domină încă comportamentul "funcționarilor culturii"". Țepeneag se întreabă pînă unde va merge marea răbdare a intelectualilor care refuză să fie transformați în scribi. Marea răbdare găsește, în 1977, pîrghia care o transformă într-o mare mînie. Mediul nu mai este cel din 1971 cînd la Paris un intelectual anticomunist din Est, trecea drept reacționar. În 1975, Țepeneag poate lansa la Paris revista Les
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
București, 1973; Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, București, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, București, 1977; Elfi la Brusa, București, 1979; Vânătorile, postfață Al. Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986; Faraonul, București, 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
încordat. Etapa următoare de relații este dată de o verticală perpendiculară pe o orizontală care naște starea de echilibru, de stabilitate, de liniște. Pentru a ilustra această relație, să ne gândim la sculptura statuară din Egiptul antic: portretele de faraoni, scribul etc., dar și la sculptura statuară a lui Gheorghe Anghel: Volumele organizate după aceste relații ne dau senzația de stabilitate absolută, de echilibru perfect al formelor. Ajungem la ultimul fel de relații între verticale și o oblică descendentă. Observăm că
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
renunța. Dacă viața este căutare, moartea este cantonarea obligatorie într-un anumit tip de răspuns. Nu-mi doresc să mă credeți! Doar să mă ascultați încercând a înțelege! * Scrisul nu poate fi decât personal; restul e transcriere, adică muncă de scrib. Sunt inevitabil nefericiți cei care așteaptă de la alții sensul existenței proprii; în plus, sunt și obositori deoarece proiectează în ceilalți povara tuturor nereușitelor personale. * Viteza cu care ne cresc copiii este direct proporțională cu apropierea morții noastră de moarte. O
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe/ burtă ne scoatem unul altuia din cap/ gărgăunii./ Apoi fiecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ponei; hipopotam)/ să mă trezească...". Din avalanșa năucitoare de versuri asemănătoare acestor liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]