58,131 matches
-
de grai și port, de tradiții și istorie sfâșiată de imperiile vecine, corabie clădită parcă din plumbul cel mai greu de pe planetă, adică de chintesența dulce-amară a Plumbului din gloanțele vremurilor potrivnice. Luptând cu arma cea mai percutantă, aceea a scrisului, armă cu bătaia cea mai lungă -, Doina Cernica și Maria Toacă reiau, parcă la nesfârșit, ca într-o litanie de foc (murmurată cu spaima neînțelegerii, a răstălmăcirii ei!...) laitmotivele inseparabile ale identității culturale, ale apărării specificului național, mai ales în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
grupat în capitolul final al întregului volum (Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți), capitol care totalizează 62 de pagini, adică 12 % din întreaga carte. Nici nu se putea o mai inspirată gradare a demersurilor rodnice ale celor două profesioniste ale scrisului -, care culminează aici, în capitolul final Eternitatea Eminesciană, unde tensiunea narativă atinge, deseori, temperatura și dogoarea incandescenței. Aici, în acest capitol - ce poate fi considerat nu un punct final al volumului, ci, mai de grabă, un Epilog Deschis -, firul roș-alb
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
actuală românească. Constat, nu surprins, că poetul și-a scos din teaca rațiunii paloșul-laser ascuns în străfundius și a pornit să decapiteze niște reali balauri, de fapt pe adevărații vinovați și inculpați pentru infracțiunea penală de a masacra și degrada scrisul tradițional al neamului, de a pirata sfânta noastră Limbă Română. Consider că sunt bine-venite forțele raționale și protestatare lăuntrice care l-au împins pe imprevizibilul înger liric să ia cu asalt citadela cortropitorilor scrisului și a înaltei noastre culturi tradiționale
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
penală de a masacra și degrada scrisul tradițional al neamului, de a pirata sfânta noastră Limbă Română. Consider că sunt bine-venite forțele raționale și protestatare lăuntrice care l-au împins pe imprevizibilul înger liric să ia cu asalt citadela cortropitorilor scrisului și a înaltei noastre culturi tradiționale. Printr-un șiretlic al tagmei și cu „ȘAMANUL” la toartă am pătruns în cetatea sufletească a lui george FILIP. Pentru a-l provoca la un interviu. -Maestre...acum , de ce ne-ai dăruit acum acest
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
marxiste - și au transformat necesarul eveniment istoric al Rpmâniei într-o ordinară crimă stupidă. Atunci...sufletul și așteptările mele au fost deasemeni - înșelate. Iar de atunci până în prezent, infernul emigrației mele s-a prelungit cu încă 25 de ani! Iar scrisul a rămas arma mea unică și poezia...dreptul meu cert la cuvânt. -Și!?!... - Nici-un și!. În 35 de ani de exil abia m-am deprins cu LIBERTATEA. Acești avortoni, inconștienți mahări ai pseudoliteraturii trebuiesc castrați, demascați, duși la stâlpul imfamiei
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
În 35 de ani de exil abia m-am deprins cu LIBERTATEA. Acești avortoni, inconștienți mahări ai pseudoliteraturii trebuiesc castrați, demascați, duși la stâlpul imfamiei. Domnule, iată secretul: cartea mea se dorește de fapt un INDREPTAR despre cum nu trebuie scris - Dar tendința îi este evidentă oricărui cititor... - Este drept, am scris anagramat, aparent eliptic și am uzat adesea de interlope pornografii lingvisice... -Hâmm...și scontezi pe o bună eficiență? -Desigur. Știu bine că volumul va fi citit și răscitit mai
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
încheie un contract de conviețuire care determină, printre altele, ai cui șunt copiii. Exemplul dat de studiu era al unui grup de mai multe persoane care trăiau împreună, homosexuali, lesbiene, bisexuali și heterosexuali. Relațiile sexuale între ei erau reglementate în scris prin contract. Împreună decideau care femei vor rămîne însărcinate, cu cine, și ai cui vor fi copiii care se vor naște. Tot prin contract erau reglementate alte detalii, cum ar fi contribuțiile financiare pentru creșterea copiilor, și cine va sta
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
în altă scrisoare datată 12 august 1882, tot ,,icoanei lui de lumină’’, Mihai Eminescu mărturisește că de șase ani el nu și-a mai găsit liniștea și seninătatea de care ar avea atâta nevoie ca să poată să-și vadă de scrisul lui și nu de politică. După o muncă zadarnică și epuizantă, Eminescu se recunoaște învins. Realitatea a fost că într-adevăr după șase luni, la începutul anului 1884, el era sănătos și într-o scrisoare îi mărturisea lui Chibici ,,că
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
străină, lucrurile care îi sunt cele mai aproape, partea de viață, de experiență trăită în țara natală. Când un scriitor este obligat/sau alege singur să învețe să vorbească și să trăiască într-o nouă limbă, ce se întâmplă cu scrisul, cu creația acestuia? Cuvintele limbii materne au un înțeles special pentru oameni. Acestea oferă asociații pe care a doua limbă nu le poate oferi. Toate limbile sunt unice. Limbajul ne arată cum este societatea. Anumiți termeni/cuvinte există într-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
suntem în permanență captivați de finețea și sensibilitatea stilului scriitoarei, care, cu o măiestrie deosebită, ne transmite de-a lungul ei informații de tot felul. Iar dacă întâlnim unele confidențe, ele sunt transpuse elegant și neinvaziv pe hârtie. Incontestabil, rafinamentul scrisului cu care Prof. univ. dr. Anca Sârghie ne-a obișnuit de foarte mută vreme, vine să-și spună cuvântul și de această dată. Dincolo de acuratețea informațiilor prezentate și care sunt, desigur, rezultatul unor cercetări asidui, Anca Sîrghie ne supune atenției
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
este << să ajungi în țara făgăduinței, pe care o porți în tine.’’ >> (p. 94). Acela este ținutul în care Lucian Blaga ar fi vrut să-și trăiască iubirea edenică. Este greu să-ți imaginezi că într-o astfel de carte scrisul poate îmbina tehnici, care să-i scoată și mai mult subtilitatea în relief. Și cu toate acestea, Anca Sîrghie ne surprinde prin atenția deosebită pe care o dă detaliilor, aproape indicații scenografico-regizorale ca într-un film. Așa se explică și
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
cuvine. Desigur, exemplele d-lui Profesor Stefan Cazimir se regăsesc și în ediția mea, mai puțin, însă, conjectura am armat pentru am urmat, la Înger și Demon, care nu e atestată în manuscrisul poemului. Petru Creția presupunea că „u” din scrisul poetului ar putea fi un „a” rău închis grafic, dar este prea evidentă deschiderea. de Marina Vazaca
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
de dor. Lia, tristă fiindcă nu sunt cu voi în acel moment.’’ În ceea ce privește cărțile de poezie ale celor doi poeți, ele aduc cititorului, ca o notă comună, smerenia în cuvânt și vis-à-vis de cuvânt, acea stare de sfială ritualică premergătoare scrisului în care Cuvântul este așteptat în credință, tăcere și văpaie (la Mariana Pândaru) sau în întrebare nerostită (în cazul lui Dan Cioată). Mariana Pândaru este ,,un om de o modestie absolut specială, niciodată invazivă, această retragere în sine și către
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
în cuvinte canonul muzical. În încheiere, Muguraș Maria Petrescu i-a felicitat pe Mariana Pândaru și pe Dan Cioată pentru activitatea lor deosebit de bogată în lumea poeziei și a gândirii, pentru că ne-au permis accesul în sufletul lor de poet, scrisul lor, dându-ne posibilitatea de a ajunge aici, de a ne cunoaște și de a lega prietenii literare. Vădit emoționată, Mariana Pândaru a mulțumit tuturor celor prezenți la această lansare, recunoscând că, așa cum afirmase și Doru-Dinu Glăvan, Președintele UZPR, Medicina
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
patului, spre autori ca Descartes, Panait Istrati, prieteni dragi Andru, Arthur, Gâf-Deac și la acea dorință că (16) ,,...în pat de spital /poate dacă eram împreună /filosofam mai bine /sau jucam jocul nostrum astral /cum ne-am jucat cu poezia scrisului tău...”. De la etajul al patrulea al spitalului, lumea de dincolo de Isar își duce viața fără să-i pese de ceea ce se întâmplă înlăuntrul lui (Ivan Hajek, rusul, cântă la acordeon în Marienplatz (74), altundeva se aude Für Elise (73). Foarte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
Nimeni nu poate spune ca râsul lui Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătușare, de la sfârșitul cărții Omul care vine din Est (Editura Mașina de scris, București 2012, 287 pp.) nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieți trăite, din păcate, sau poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
de lungă și de variată în existența României, ci și pentru faptul că autorul introduce, la vremea potrivită, personaje (imaginare) care, cu siguranță, ar fi putut foarte bine să fi existat în realitate. Sunt personaje care-i fac savoarea, dând scrisului lui Dan Ghițescu un ritm alert (cu care cititorul se obișnuiește ușor și fără nici un fel de efort, de la începutul și până la sfârșitul cărții), un limbaj lipsit de ,,floricele lingvistice’’ sau de expresii ce ar putea îngreuna textul, folosind, în
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
o Românie care începea să fie gâtuită de comunism și dictatură și țările din Occidentul european cu relațiile complicate și contorsionate dintre oameni, precum și America împreună cu Canada, unde lozinca tuturor este ,,Vivre et laisser vivre’’ (p. 217). ,,O artă a scrisului care combină în permanență o acțiune incitantă susținută de o ironie acerbă, o observație minuțioasă a lucrurilor, personajelor și întâmplărilor-evenimentelor, fără a fi plictisitoare sau prea detaliată, Omul care vine din Est este o lungă poveste de dragoste scrisă cu
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
cunoscuți, mulți dintre ei nu câștigă prea mult din cărți“, a explicat Anna Gunder, cercetătoare la Universitatea din Uppsala. Iar dacă banii primiți le permit să scape de grija zilei de mâine și le oferă libertatea de a trăi din scris, acest lucru are și efecte negative. „Se schimbă multe și în ce privește carierele lor. În anul următor, mulți scriu mai puțin, dar de regulă reîncep după un an sau doi“, a menționat cercetătoarea. Laureații premiilor Nobel pentru Pace au de regulă
Pe ce işi cheltuie laureaţii premiului Nobel banii primiţi drept premiu [Corola-blog/BlogPost/93962_a_95254]
-
că, de-a lungul secolelor până azi, poezia, tradiția literară urmate de alți scriitori turci de naționalitate română, au reușit să ajungă până în prezent. Acest gen de literatură sau poezie nu a mai avut un caracter oral, ele dobândind unul scris, începând, în special, cu sec. al XIX-lea. Este vorba despre ceea ce noi astăzi numim în Turcia literatura româno-turcă, fie că vorbim despre scriitori sau poeți care au existat sau contemporani, cum ar fi: Mehmet Niyazi, Necip Hacı Fazıl, Mehmet
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
erau destui „frați” de-ai rușilor și aici care să aibă „grijă” de cei refugiați. Cu toate acestea și în pofida scoaterii oficiale din uz a grafiei latine de pe abandonatul pămînt strămoșesc dintre Nistru și Prut (vezi: Legea RSSM „Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la alfabetul rus”, din 10 februarie 1941), haina adevărată a grafiei noastre nu s-a înstrăinat niciodată de fidelii fii ai neamului. Or, asemenea unui astru imposibil de stins de norii întunecați, mereu au existat minți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
universitari sau școlari ș.a. Într-un editorial e imposibil de cuprins toate numele și lucrurile realizate întru readucerea grafiei latine acasă, în R. Moldova. Așadar, amintim aici doar de regretații Valentin Mândâcanu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi. Înaintea Legii privind trecerea scrisului nostru la alfabetul latin, la Riga Leons Briedis și Maria Macovei tipăresc în grafie latină, în martie 1989, primul număr al ziarului Glasul, iar începînd cu 15 iunie 1989 a aceluiași an Nicolae Dabija, redactor-șef al săptămînalului Literatura și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
martie 1989, primul număr al ziarului Glasul, iar începînd cu 15 iunie 1989 a aceluiași an Nicolae Dabija, redactor-șef al săptămînalului Literatura și Arta, și colegii săi au grijă ca această revistă să apară doar în haina veritabilă a scrisului nostru. Un rol aparte l-a avut ciclul de emisiuni televizate cu genericul „Învățăm a citi și a scrie cu caractere latine” (octombrie 1989 - august 1990) susținut de universitarii Ion Dumeniuk și Nicolae Mătcaș. Subsemnatul am predat în anul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
Cadrelor Didactice, la mai multe institute de cercetări din Chișinău. Concomitent, am elaborat lucrarea „Revenind la grafia latină/recomandații metodice” (textul ei scris de mînă l-am tipărit împreună cu regretatul coleg de lucru Vasile D. Carazan, care avea mașină de scris cu caractere latine) - prima lucrare de specialitate cu alfabet latin apărută în R. Moldova (după votarea Legii nr.3462 cu privire la revenirea limbii noastre la grafia latină), la editura chișinăueană „Știința”, pe 18.10.1989. Deși apărea după votarea actului legislativ
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
am grăbit cu editarea” au fost Vladimir Ciburciu (acum își zice Vlad Ciubucciu), fost șef de secție la MÎ și trimis al ministerului la ședința cu pricina; Irina Gantea, la acea vreme șefa sectorului clase primare care pierduse mașina de scris a sectorului și, ca să n-o plătească, făcea sluj șefilor institutului și Valeriu B. Senic - profesorul care la facultate mi-a cultivat dragostea față de limba română literară. Atunci, nimeni dintre colegii de serviciu nu mi-a luat apărarea. Fără să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]