1,460 matches
-
nu a trecut neobservată. Dar poate că sunt alții cu nevoi spirituale mai mari. A răsmas așa de puțin timp. Nu-i poate primi pe toți. ă Pe mine o să mă primească, spuse Ievgheni Nicolaevici Ulitin brusc. Fratele Innochentie îl scrută pe Ulitin cu atenție. ă Poate că o să vă primească, spuse el încet după o vreme și ieși. Nu-i chair așa de sărac cu duhul, gândi Ulitin. Boierul îndesat îl apucă de braț. Văzuse ceva în privirea tânărului. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un ziar - de fapt, studiindu-i pe ascuns, de la distanță. Oare o iubea sau nu? Era prima oară când chiar arătau ca un cuplu. Se bucură pentru prietena ei. Singură În avion, Kitty se Întoarse spre hubloul rotund din stânga ei, scrutând cerul plin de stele, În timp ce mintea Îi era cotropită de Întrebările care năvăleau nebunește. Ce avea să facă În următoarea etapă a vieții ei? Nu o interesa nimic În mod special, nu avea nici un scop care să o pună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de lângă piscină. — Nu ți-ai găsit prietenul, zise Charlie, accentuând ironic cuvântul „prietenul“, când o văzu Întorcându-se cu mâna goală. Mai e un bar mare, Înăuntru. De fapt, acela e barul principal. Kitty se duse la barul principal și scrută mulțimea, până când ochii ei și ai lui Matthew se Întâlniră. Era la bar, pe un scaun Înalt, vorbind, după cum avea să afle ea, cu un australian mai În vârstă și cu fiul acestuia. — Bună... credeam că nu mai vii, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de mână, privindu-i pe ceilalți pasageri care Își așteptau bagajele de la cală. Nu putea ajunge În Manhattan decât dacă Împărțea un taxi cu cineva. Șansele de-a găsi pe cineva care mergea În Upper East Side erau destul de scăzute. Scrută mulțimea, Încercând să descopere o persoană abordabilă. Observă o negresă Înaltă, frumoasă, cu o valiză mică. — Bună, mergi cumva În Upper East Side? o Întrebă precaută. Fata o privi cu ochii ei frumoși și zise: Da, foarte În nord. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
niște gânditori. Și dacă te-ai așeza în patru labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și dacă te-ai așeza în patru labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moare de plăcere: cîrcotașii sînt sarea și piperul În orice bună prezentare de tip ce-o-să-mai-spun-În-continuare. — Așa. Vă rog să fiți foarte atenți pentru că o să fiu și eu la fel de surprins ca și voi de ceea ce urmează să spun. Face o pauză, scrutînd fețele celor din public. Ar vrea ei să fie atenți, dar Îi mănîncă În tot felul de locuri. — Moneda viitorului este poezia. Voi repeta aceasta, În conformitate cu formula poetico-științifică pe care am subliniat-o ceva mai devreme. Moneda viitorului este poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aflată acolo încă din timpul războiului. De la Manila la Hong Kong, alte două zile. Dimineața, razele proaspete ale soarelui străluceau la suprafața apei ca niște perle autentice. În miezul zilei, ele deveneau argintii. De pe punte se vedeau peștii sărind printre valuri, scrutând parcă marea. Pasagerii se obișnuiseră unii cu alții în aproape o lună de călătorie și parcă le venea greu să se despartă. Unii dintre ei coborau la Hong Kong. O undă de melancolie îi cuprinse pe cei care aveau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Gaston în seama celor două și s-a închis în camera ei. Pe birou erau împrăștiate reviste de cinema în care căutase fotografii de actori care au jucat rolul lui Napoleon. Privirea melancolică a lui Daniel Gelin, care o scruta dintr-una din reviste, îi spori și mai mult mânia. — Aceasta-i camera ta... îl auzi pe Takamori explicându-i și arătându-i casa. Te rog, simte-te ca acasă. „Nu-i nici o glumă“, îi venea lui Tomoe să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
creștinismului, acest lucru nu m-a deranjat. Ultima întrebare a lui Faroald a fost nemiloasă. - Stiliano, m-a întrebat cu ochii întredeschiși, tu, de fapt, ce crezi? Am simțit privirea lui Rachti cântărindu-mă și pe cea a lui Rotari scrutându-mă cu nerăbdare; pentru cel dintâi eram încă o enigmă, în timp ce pentru cel de-al doilea eram învățătorul, care, având datoria să fie călăuză, nu putea să fie el însuși debusolat. La început am încercat să mă fofilez. - Trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dădea într-o pădure din ce în ce mai deasă și mai întunecată. Mergea în fața noastră, încet, dar cu pași mari și statornici. Când și când se oprea, ridica o mână ca semn să nu mai facem zgomot, cu toate că nu vorbeam, ciulea urechile și scruta împrejurimile încercând să vadă dincolo de desișurile arborilor. Opririle nu erau scurte. Felul acesta al lui precaut de a înainta părea sigur și, deoarece ajunseserăm de două ori la o răscruce unde alesese drumul de urmat fără să stea pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ornamentele dăruite de papa Onoriu. Ceea ce frapa cel mai mult era ferecătură în argint bătut ce îmbrăca în întregime altarul cel mare, deasupra căruia se aflau două candelabre de aur. Însoțitorii mei romani erau mișcați de atâta splendoare. Oștenii longobarzi scrutau toate cele cu expresia celor care în sfârșit descoperă unde sfârșiseră bogățiile de care fuseseră lipsiți. Eu, după ce văzusem Sfânta Sofia, eram dezamăgit. - Până sosește Sanctitatea Sa apostolică, doriți cumva să vă rugați la mormântul Sfântului Petru? m-a întrebat Pompeianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unei victorii a coaliției. Această indiscreție o lansase el Însuși În fața unui ziarist prieten, fără a avea Însă nici un fundament, lucru care nu-i făcu nici o plăcere. Se simți abandonat, decăzut, singur. Buonocore se scărpină absent la testicule, În timp ce privirea scruta agilă parcul din față, În care la acea oră era doar un pensionar Într-un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cameră nr. 236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică ușoară, la Mitingul Prieteniei al Comuniunii și al Eliberării. Întinsă pe pat, scruta prin pătratul ferestrei cerul palid și amenințător, temându-se de apropierea unei furtuni care putea distruge serata. Cu timpul, din moment ce nici un proprietar al vreunei case de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent și că voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
semăna dureros de mult, nu reuși s-o privească. — Mă aștepți? Fac un duș și În cinci minute mă Întorc. — Nu, spuse Antonio. Ai să faci acasă. — Acasă? se minună Valentina. — Rămâi cu mine până duminică, spuse Antonio. Valentina Îl scrută surprinsă. — Începe prin a te gândi ce vrei să faci În seara asta. Trebuie să fie o seară specială. — O, tati! exclamă Valentina. Hotărăște tu, mi-e indiferent. Apoi Îi trecu prin fața ochilor chipul mamei, fața aceea obosită și Îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voce feminină. L-ai distrus deja, nu-ți ajunge? Ce mai vrei de la el? Emma se grăbi să Închidă telefonul. — Mama lui Antonio nu a mai vorbit cu el de la Paști, rezumă ea, răsuflând oarecum ușurată. Rezemați de balustrada cheiului, scrutau depărtarea - poate, poate l-ar fi văzut pe Antonio plimbându-se acolo Împreună cu copiii, pierdut și rătăcit, Închistat În obsesia lui ca Într-o cochilie. Erau atât de apropiați, Încât părul Emmei Îi atingea din când În când fața. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niște planete din galaxii diferite. Maja și Aris nu aveau o lume. Trăiseră ani de zile pe o insulă fără legături, unde nici un străin nu putea să debarce, dar din care nici nu puteau scăpa. Tânărul cu părul verde o scrută curios, dar nu comentă, și nici nu-i spuse că probabil greșise adresa. Îi explică doar că putea să dea atât cât voia - acesta era obiceiul la Battello Ubriaco: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi. Majei Îi păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
drept, mai puțin confortabil și m-am întins urmărind cerul. Apoi am închis ochii și nu i-am mai deschis mult timp. Primul țipăt mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea. Un alt țipăt mă făcu sfâșietor să mi îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de apă și de sânge. Primul cuvânt care-mi ieșise
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin deget ca prin unt, de-aia n-am vrut cu nici un chip să-mi mișc mâna, știam că n-am voie s-o fac, m-am uitat la Remus Frunză și am văzut că și-a scos vârful limbii, scrutându-și, cu pleoapele întredeschise, mâna, dar la un moment și-o fi dat seama că mă uit la el, pentru că și el s-a uitat la mine și cuțitul îmi juca și mai repede printre degete, știam că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
foarte coroiat și un baston cu măciulie de argint avînd gravat blazonul familiei făceau din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit de obicei PM, care, așezat În fața lui În imensa sufragerie a castelului, dezghioca cu o Încetineală exasperantă vîrful unor ouă fierte În coajă. Blond-roșcat, cu o veșnică eșarfă Înnodată În jurul gîtului, cu un aer Îngîmfat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dezgroape trecutul și, crede-mă, acest cineva e cît se poate de real. - Dar cine? Și de ce? Telefonul sună la recepție. Loïc făcu o mișcare ca să se ducă să ridice receptorul, dar Jeanne Întinse mîna să-l oprească. - Lasă. Îl scrută atentă. - Trebuie neapărat s-o ținem pe Marie departe de aceste lucruri, mă Înțelegi, Loïc? Mă Înțelegi? - Da, da, mamă. Evident... Doamne! De m-aș fi Întors Împreună cu Gildas În noaptea aia! În loc să fac asta, l-am bodogănit, spunîndu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi o atacă direct. - Să fie limpede: eu nu cred În fenomene supranaturale. Totul se explică Întotdeauna. Vreau maximum de fapte precise. Marie Îi expuse În amănunt, docilă, elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parfumată a elegantei doamne Pérec o făcea să resimtă cu duritate natura ei necivilizată de fată sălbatică. Înțelese fascinația pe care această femeie sofisticată o exercita asupra lui Nicolas. O instală Într-un fotoliu, se ghemui În fața ei și o scrută În tăcere. Apoi, cu blîndețe, o Întrebă unde era fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred că ar fi mai bine pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
paranteze pentru că te iubesc, dar Împrejurările mă readuc Înapoi fără voia mea. Îl privi imploratoare. - Lasă-mă pînă la sfîrșitul săptămînii, așa cum era prevăzut. - Ce aștepți Într-un timp atît de scurt? - Vești despre Nicolas. Oftă. - În sfîrșit, sper. O scrută din ochi un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că vom pleca de Îndată ce te vei liniști În privința lui? Încuviință un pic cam repede. Fără să clipească. * * * Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]