2,171 matches
-
-mi spune din gară cum să ajung la el. În birtul gării, femeia bătrână, dizgrațioasă, nu apucă să-mi pregătescă o comandă simplă și de afară intră apropiindu-se teleghidat de mine un tip țigănos, mic de statură, poate mai scund ca mine, într-o cămașă de mătase naturală care-i lasă la vedere lanțul de argint și flocii cărunți de pe piept. Chiar ai ceva cu domnu’ Brânză? Numai să-l cunosc, suntem din București, de la televiziune și... Stați mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încrunt, chinuindu‑mă să atașez o figură acestui nume. — Tipul cel nou care a venit de la Coupland Foster Bright... — Ăla? mă uit lung la ea. Pe bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă. E foarte drăguț, dar e puțin cam scund, băgăcios și cam copilăros. N‑aș fi zis că e genul Aliciei. Îi tot văd împreună, șușotind. Alaltăieri Alicia a zis că se duce la dentist, dar am dat peste ei luând masa la Ratchetts, pe șest... Tace în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi procură o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de multă singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scape de ce? De chist sau de realitate? Este întâmpinată de oameni de la Biroul pentru Relații Externe din Moscova. Agenți cu nasul precum cartofii roșii o tratează de parcă ar fi concubina părăsită a lui Mao. Cu ei este interpretul, o chinezoaică scundă, rozalie în obraji. E înfofolită într-un palton breumarin în stil Lenin și se mișcă precum un trianglu uriaș. După ce iese din gară, Doamna Mao e bătută de vântul aspru. Aerul Siberiei vă salută! zice un nas roșu. Tovarășului Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Film din Beijing. Soldații sunt înarmați și se deplasează repede, în liniște. Nu răspund la saluturi. Muncitorii sunt scoși din dormitoare și escortați la cantină. Mă aflu aici ca să îndeplinesc ordinul Doamnei Mao Jiang Ching, zice comandantul Dee, un bărbat scund, dar robust, care are un nas enorm. Și nu voi admite nici un fel de prostii. Oricine încalcă ordinele mele, va beneficia de tratament militar. Apropo, nu voi recunoaște nici un favor. Ascultați cu atenție. Plutoanele unu, trei și patru vor sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
parte, să-l văd și eu! Deci așa arată? — Care dintre ei spui că e? — Cu costum sport și ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În spuză, știi còle, cu mojdei din cel... Moș Iacob Își zicea poezia - poezie, fiindcă Mătușa Domnica nu ne dădea chiar ce zicea el că are să ne deie. Dar Într-o zi, când să ne-așezăm la masă - cea rotundă, scundă, cu trei picioare - el mă Întreabă, ca de obicei, la sfârșitul „poeziei”: - Adus-ai pitacu? Pitacul! În acea zi Îl uitasem - uita-l-ar, vorba lui. Am zis că i-l aduc după ce mănânc. Pentru Întâia oară, Moș Iacob al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Julia era obsedată de riduri, motiv pentru care nici nu fuma. Cu toate că treaba cu fumatul reprezenta o dilemă. Țigările tăiau foamea, deci, din punctul ei de vedere, prezentau un avantaj uriaș. Și așa l-am recompensat! Săracu’, e așa de scund că i se văd picioarele în poza de pe pașaport. Susan a izbucnit în râs și a clătinat din cap. Ești incorigibilă! a declarat ea, după care s-a uitat la ceas. Deci n-o mai așteptăm decât pe Fiona. —Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Însuflețindu-se brusc, pentru prima dată În acea seară. Femeia la care se referea era drăguță și, fără nici o Îndoială, blondă, purtându-și părul bălai strâns sus Într-o coadă de cal care se revărsa În jurul feței. Era mult mai scundă decât Derek, ceea ce o făcea să pară fragilă prin simpla alăturare. Era clar genul lui Tom. — Habar n-am, i-am răspuns. Vrei să te prezint? — Nu, spuse Tom abătut. Ce șanse am În fața tipului ăluia? Cred că are pectoralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere izbucniră. Vocea care străpunse vacarmul Îi aparținea lui Fliss, care-și cultiva imaginea masculină până Într-atât Încât vorbea pe un ton chiar mai gros decât contralto-ul lui Lou. Atunci când era Îmbrăcată, Fliss părea scundă și Îndesată, dar asta era parțial din cauza hainelor pe care le purta: costume bărbătești second-hand sau cămăși În carouri și blugi. N-o ajutau deloc, făcând-o să pară chiar mai pătrățoasă și mai masivă decât era de fapt. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Aș putea să-ți aranjez puțin părul. — Mersi. Ne mai vedem. Mi-a făcut semn cu mâna, apoi traversă strada. De la distanță, arăta mitică În hainele alea, dar nici pe departe vulnerabilă sau oricum ar mai putea fi descrise fetele scunde și slabe. Avea duritatea unei coarde Întinse. Întrebându-mă Într-o doară cât să fi fost ora, mi-am privit ceasul. Era 12.40. Păi, nu era prea grav. Abia după aceea mi-am dat seama cu groază că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
metri distanță, după primul colț, Via Cavour cobora către Forum Romanum și uriașul monument alb numit Altarul Patriei, pe care lumea îl poreclise Mașina de scris. Pentru că pielea jupuită din vârful pantofilor mă împiedica să joc fotbal, ședeam pe zidul scund de beton din fața casei, cu spatele rezemat de un grilaj negru de metal. M-am uitat înspre stânga, dintr-acolo nu venea nimeni. Printr-o fereastră deschisă se auzeau știrile de la radio. Recepționaseră imagini de pe lună, cu niște litere ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
legume. Meșteri de tot felul mergeau agale pe străzi, oferindu-și în gura mare serviciile: instalatori, spălătorese, geamgii, zugravi. Dacă părăseai străzile principale și intrai în adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un atelier. Grădinile erau acoperite de bolți cu viță de vie și, de multe ori, nu lipseau tufele de trandafiri și pomii fructiferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lungă și lustruită. Îi cădea mereu, iar el înjura. Casa avea o grădiniță în față. Asta nu însemna că am fi locuit la niște oameni bogați. În America, fiecare casă are o grădiniță în față. Există un gard de șipci scunde, ascuțite la capăt, dincolo și dincoace e beton, câteodată dincoace mai e și puțină iarbă. Ce e dincoace se numește grădinița din fața casei. Și în lungul blocului nostru, acasă, se întindea o fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
niște flori și, în general, părea să se poarte cu ele foarte atent. M-a observat abia când am ajuns aproape de ea. Când s-a întors, eu m-am prefăcut neinteresat de prezența ei. M-am așezat pe o bancă scundă de lemn și am pândit-o cu coada ochiului. După o vreme, am întrebat: „Sunt florile tale?” La început nu mi-a răspuns. Când mă convinsesem deja că e surdă, am auzit-o spunând: „Cine ești tu? Omul negru? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Era ca mai înainte: cuvintele nepotrivite mai bine le lași nespuse. Mergeam alături și, când am ajuns la pod, eu am trecut în dreapta, ca să pot urca treptele sprijinindu-mă de balustradă. Apoi am intrat într-un cartier unde casele erau scunde și aveau acoperișuri de țiglă roșie. În dosul intrărilor se aflau curți micuțe și străzile erau în parte nepietruite. „Alin?” „Da.” „Alin, povestește-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână în mână, iar mâna pe care o țineam într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimeni. La al doilea post de control, s-au mulțumit să ne urmărească din priviri de departe. Ne-au lăsat să trecem, fără să ne oprească, apoi șoseaua a devenit mai lată. Am aruncat o privire în urmă, la remorca scundă. Știam că e punctul nostru slab. În fundul ei dublu se aflau ascunse icoane, bijuterii și bani. Priveam mereu înapoi, tata făcea la fel, parcă s-ar fi temut că am putea pierde remorca. „Cei de dincolo sunt foarte interesați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
peste fese și iată-l îmbrăcat, arată de parcă ar urma să iasă în câteva secunde să alerge puțin. Așa venea la mine seara, în urmă cu mulți ani, le spunea părinților săi că iese să alerge și venea la mine, scund și emoționat, iar mama mea îl măsura de sus până jos, cu dispreț, ca pe ultimul dintre pretendenții ei, și îi aducea câte un pahar cu lapte, după care se așeza ca o regină în fața televizorului, așteptând să înceapă filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar eu ședeam plină de remușcări alături de el, cântărind vorbele sale, observându-i dezamăgită silueta scundă, bretonul asemenea coamei unui căluț căzându-i în ochi, și știam că în afara casei sale sufocante, cu părinții aceia bătrâni, cu sufletele amărâte, aștepta o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram singura care nu putea ajunge la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scrie o scrisoare frumoasă, ca să-și dorească să mă găsească, îi voi scrie că am o grămadă de bani sau că sunt un top-model faimos, dar eu zâmbesc jenată, nu știu dacă să râd sau să plâng, în fața trupului rotunjit, scund, cu fața congestionată. Ilana, spun eu, dorința copilului de a te întâlni nu depinde în nici un caz de aceste lucruri, de bani sau faimă, trebuie să construiești o legătură pe niște baze reale, trebuie să îi povestești câți ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă, așteaptă, lasă-mă să te ajut, dar eu nu am putere nici măcar să îmi întorc spre el capul, nu este un copil, este pur și simplu scund, îmi amintesc, profesorul acela de istorie. Iată cum îmi răpește picioarele ei, o parte a trupul ei i se dăruiește, o trage ca și când ea ar fi vrut să fugă undeva, sărmanul său ajutor nu face decât să îmi amplifice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timpul am impresia că mai fusese aici, ochii lui privesc în jur fără curiozitate, ochi rotunzi și strălucitori de copil, îl invit să ia loc, nu îmi place să stau așa, în picioare, în fața lui, mai ales pentru că este mai scund decât mine și sunt nevoită să îmi plec privirile, el spune, trebuie să plec, peste puțin timp încep ora, dar cu toate acestea mai întârzie, ceva îl ține pe loc, îi este milă de mine, înțeleg eu deodată, îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâlnit niciodată la cantină sau la baie și nici măcar nu sunt sigur că era student... dar probabil că era din moment ce purta uniformă [i „Uniform\” i-a devenit în curând [i porecla. Spre deosebire de domnul care absolvise școala din Nakano, acesta era scund, rotofei, palid la față. Cei doi indivizi ciudați răspundeau de înălțarea steagului Hi no maru1 în fiecare dimineață. La începutul vieții mele de student căminist, mă sculam special dimineața la ora șase ca să privesc acel ritual patriotic. Cei doi apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne schița pe tablă o scenă din teatrul grec, ușa amfiteatrului s-a deschis iar și de data aceasta au intrat doi indivizi cu căști pe cap. Arătau ca niște actori de comedie: unul era înalt și palid, celălalt era scund, cu fața rotundă și mai închis la piele. Cel mic purta o barbă lungă, total nepotrivită staturii lui. Cel înalt avea brațele pline de manifeste, iar cel scund s-a adresat profesorului, anunțându-l că ar dori să folosească ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]