10,141 matches
-
molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să-l calmez, îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la gură... Se smucește. - Te-ai tâmpit și tu? Ce-o să fie? Mă scrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scenă ca și cum ar fi căutat un ajutor pe care știa dinainte că nu avea să-l găsească și coborî privirea În cele din urmă asupra lui Georges, care-și Încetase cu totul plînsul și părea să aștepte, tensionat, să se scurgă cît mai repede cu putință secundele care lipseau pînă cînd avea să aibă șansa lui. S-ar fi spus că Lassa rememora În gînd vremurile trecute, Încercînd din răsputeri să se convingă că Georges, prietenul și tovarășul lui de cazne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putut exista și asupra unui tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o mai profundă cunoaștere a florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele citite și Încercînd să capteze sensul exact al celor scrise sau luîndu-și notițe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l Împingă fără greș spre apus. Dacă nu avea, prin urmare, norocul de a ajunge curînd pe insula Charles sau În partea sudică din Albemarle, pomenitul curent avea să-l tîrască În Pacific și În cazul ăsta s-ar fi scurs luni de zile Înainte să zărească din nou pămîntul. Ba chiar exista riscul să Încapă pe mîinile triburilor de sălbatici din Noua Guinee sau Melanezia, dacă, prin cine știe ce miracol, ar fi reușit să rămînă În viață pînă atunci. Avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus Îl trase deoparte pe rănit, Își dădu jos pantalonii slinoși și, pentru prima oară În viață, pătrunse o femeie, posedînd-o cu o furie demențială, pe cînd era Încă privit de ochii unui bărbat căruia viața avea să i se scurgă din vine În numai cîteva clipe. Fu o noapte lungă. Noaptea cea mai lungă din istoria acelor insule, probabil; noaptea În care murise un bărbat, iar celălalt nu obosea să violeze o femeie inertă Încă, o femeie care, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta, jumătate din timp uscat, iar cealaltă jumătate ud fleașcă, lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea cel mai mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație. Aceea era o lume În care timpul părea să nu se grăbească deloc și, monotone, zilele se scurgeau identice, una după alta, fără să se observe, altfel decît după migrarea albatroșilor, schimbările de anotimp. Două nave, una din ele deja cunoscuta fregată numită Virgen Blanca, trecură foarte aproape fără să-și arunce ancora, iar o a treia, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se afle, după toate probabilitățile, la misteriorul criminal, pe care unele glasuri Îl identificau deja cu Iguana Oberlus, Înspăimîntătorul harponier de pe Old Lady II care dezertase de pe vaporul lui cu cîțiva ani În urmă. Doña Adelaida Ojeda, care În pofida timpului scurs refuza În continuare să accepte moartea primului său născut, a oferit prin urmare o sută de dubloni de aur căpitanului velierului și cîte cincizeci fiecăruia dintre oamenii lui, dacă Îi aduceau vești demne de crezare și definitive despre soarta fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oxidarea Ioanei d’Arc. Încă răsucindu-se pe jos, pușca se-ndreaptă spre mine, se-ndreaptă spre Brandy. Alt lucru ciudat e că, oricât de mult crezi că iubești pe cineva, te dai la o parte atunci când balta de sânge scurs din el se-apropie prea mult de tine. În afară de drama asta sublimă, e-o zi chiar frumoasă. E-o zi călduroasă, însorită, și ușa din față e deschisă spre verandă și peluză. Focul de la etaj atrage în hol mirosul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Așa că, sigur, spectacolul ăsta o să fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell și-a virusului HIV. Brandy, Brandy, Brandy. Sărmana și trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui Brandy Alexander. Dă-mi atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de trei săptămâni. — Televiziunea îți permite să spionezi până și părțile sexy din viața tuturor, zice Seth. Are sens sau nu? Poate, dar numai dacă iei 500 de miligrame de progesteron micronizat zi de zi. Câteva minute de panoramă se scurg dincolo de geam. Doar niște munți amețitori, bătrâni vulcani stinși, în mare parte genul de lucruri care se găsesc sub cerul liber. Acele eterne motive naturale ale naturii. Materii prime în starea lor cea mai primă. Nerafinate. Râuri neîmbunătățite. Munți prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-ar fi străduit Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni nu-i ca el, ăsta e gîndul care-l stăpânește, ideea care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de prelucrat, cu atît timpul trece mai greu. Copiii, spre exemplu, copiii nu pot primi și prelucra decît foarte puține informații și de aceea pentru ei timpul trece extrem de greu. Cred că mai țineți minte, domnilor, cît de încet se scurgea o zi în copilărie. Mal târziu, ah, mai tîrziu, cînd știi o groază de lucruri, cînd pricepi și te ocupi cu o mulțime de chestiuni, vremea zboară. Ați fost vreodată închis, domnule Georgescu?" Locotenentul se încruntă, nu prea înțelegea, "cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
optsprezece mii de zile și nopți (patru sute treizeci și opt de mii de ore) se află aici, În Cartea morților, pe un spațiu de cinci‑șase pagini! Înainte de toate, a fost respectată cronologia, măcar În linii mari, căci zilele se scurg ca și râul timpului, spre vărsare, spre moarte. În septembrie al aceluiași an, În douăzeci și nouă, tata s‑a Înscris la școala de geodezie, iar Cartea oferă și istoricul Înființării școlii de geodezie din Belgrad, cu discursul inaugural al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ce e noapte, căci ei se vor bucura și de ziuă, și de noapte, dar și de tihna nopții. Doamne, ferice de cei pentru care trecutul a fost, prezentul este, iar viitorul va fi, căci viața li se va scurge ca o apă. Doamne, ferice de cei care noaptea visează, iar ziua Își amintesc de visele lor, căci vor trăi În desfătare. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă știu unde se duc pe timp de noapte, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai aproape decât în orice alt punct al insulei. Intra în apă și se așeza pe nisipul grunjos, format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în sus, așa cum îi spusese bătrânul kahuna, lasă că minutele să se scurgă în timp ce soarele cobora la orizont, iar inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avem mare grijă când vorbim de Maiana, căci altfel riscăm să sfârșim în pumni. Zâmbi ușor. Și în cazul ăsta, Chimé ar fi singurul care ar avea de câștigat. —N-o să se mai întâmple, îl asigura Vetéa Pitó. Niciodată. Se scurseră încă două săptămâni, necesare pentru ultimele reglaje ale navei, încărcarea lestului, care nu era prea mult, a apei, alimentelor, armelor și a celorlalte lucruri de care ar fi putut avea nevoie echipajul în această lungă călătorie. Apoi se trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care, în general, duceau o viață destul de monotona. Până acum, Oceanul Pacific își respectase numele sonor și, desi deseori fragilă navă urca pe crestele unor valuri de șase metri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie și poartă noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din Bora Bora, căci nici cel mai mic val și nici cea mai slabă adiere de vânt nu-i încrețeau suprafață, se scurse într-un calm absolut și într-o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]