2,829 matches
-
ca gheața. Cum se face că vorbești o engleză perfectă? am întrebat, cu chef de vorbă. La o privire mai atentă am văzut că de fapt nu era atât de arătos; trăsăturile erau prea puternice, linia maxilarului prea accentuată. Tunsoarea scurtă o subliani în loc să mai diminueze efectul. Într-un mod pervers, asta îl făcea mai atrăgător. Nu mi se părea că seamănă deloc cu mama lui. De fapt, am fost crescut în Anglia. Mama s-a mutat aici când aveam trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
detașare spre astfel de clipe. Nu mă desolidarizez de ele, de cel ce eram pe atunci. Nici măcar nu înțeleg să-l explic. Doar îl privesc cu simpatia (dacă simpatie poate fi!) cu care îl accepți pe unul care ți-a scurtat, din năuceală și prostie, viața. Am venit la Bibliotecă, totuși, amintindu-mi că aseară m-a sunat N.N., rugându-mă să-i aduc ediția din Piscupescu pe care am scos-o în primăvară, cu autograf. Nu a venit. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în acest banal deșertat în natură - ale Raiului pierdut. Îmi plăcea să merg pe acea cărăruie de la margine de șantier și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de metri, nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându-se pe o porțiune de Bulevard și pe o bucată de stradă. Scurtam drumul spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de metri, nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându-se pe o porțiune de Bulevard și pe o bucată de stradă. Scurtam drumul spre casă, grăbind - fie și doar cu câteva minute - revenirea Acasă. Întotdeauna am zorit spre Acasă. Viața mea, dacă stau să mă gândesc, a fost o continuă întoarcere. Nu am vocația desprinderilor. Înaintez cu corpul mereu întors spre „în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea război mondial“, spunea convins Trombă. „Cu câteva săptămâni mai devreme. Dacă l-am scurtat cu nu știu câte luni, după cum văd că au descoperit tovarășii acum, atunci am fi avut și meritul că l-am declanșat cu câteva săptămâni în avans. N-am numărat zilele, dar și câteva în plus tot contează. La cât de protocronici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
profitat spre a mă Îndrepta către unul din centrele de informație ale lumii interlope barceloneze, și anume taverna lui Eliodoro Salfumán, alias Sulă-rece, situată Într-un local insalubru, dar nespus de colorat de pe strada Sant Jeroni, mîndria și sufletul Ravalului. Scurtează, Fermín, pentru Dumnezeu. — Asta și făceam. Fapt este că, o dată ajuns acolo, dîndu-mă bine pe lîngă cîțiva din obișnuiții locului, vechi tovarăși de cazne, am Început cercetările În privința numitului Miquel Moliner, soț al Mata Hari-ei dumitale, Nuria Monfort, și presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare clipă trebuia savurată pe deplin. Timpul putea fi simțit și pe-afară, și pe dinăuntru. Ce altceva erau oare secundele și minutele decât niște scoici ce se lungeau sau se scurtau Întruna, În funcție de dispoziția pe care o aveai pe moment? Ce rost avea să-ți bați capul cu gelozie sau să te gândești la moarte?! Disperarea nu era decât o formă trecătoare a bucuriei de a fi. Ducă-se pe pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă din sticla ce părea că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișcarea absolută era imposibil de atins de o ființă umană, chiar și de una care migrase Într-un alt regn, așa că se mulțumi, stând proțăpit pe scaunul lui, cu starea de mișcare relativă care-i conferea posibilitatea de a-și scurta abisul din lăuntrul său, pentru a-l transla apoi, trăgându-l de un fir, afară... Din când În când, În ciuda concentrării sale, câte o frunză se mișca fie pe umăr, fie pe alt ram, antrenând prin mișcarea ei, printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată. Compartimentele ba se lungeau, ba se scurtau. Unele le străbăteai făcând un pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba se goleau instantaneu. Alergând pe coridor, Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe Vespa lui, pentru că „era așa de beată, iar ea și Davide se certaseră, dar că nimic - nimic, jur pe viața ta și pe a mea - nu se Întâmplase“. Nu, nu Înregistrasem nimic din toate astea pentru că nimic nu-mi scurta minutele sau nu mă aducea mai repede În mașină cu Sammy. Când a intrat În holul unchiului meu Îmbrăcat Într-o pereche de jeanși sfâșiați, un pulover foarte mulat și cu un sac de voiaj atârnat pe umăr, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui Dumnezeu, și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La fel, oastea legionară a înscris în istorie cele mai cutremurătoate pagini de rezistență. Avem multe gropi neștiute. Avem morminte lângă morminte, mii. Avem atâta tineret
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
refuzată. Mai mult... Mal îl auzi pe dr. Saul Lesnick tușind. Îl studie pe bătrân cu coada ochiului și observă că izbucnirea lui era pe jumătate un hohot de râs. Satterlee se opri. Ellis Loew zise: — Ed, nu putem să scurtăm introducerea și să trecem la treabă? Satterlee se înroși, își luă servieta diplomat și scose un teanc de hârtii format din patru fascicule separate. Înmână fiecăruia din ei câte una: lui Mal, Loew și Dudley Smith. Lesnick o refuză, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui cu FBI-ul dăduse roade: fiica îi fusese cruțată de un viol cu coada de mătură sau de o anemie pernicioasă, dată fiind faima bucătăriei de penitenciar, bogată exclusiv în amidon, iar el dăduse la schimb restul vieții lui - scurtată prin sinuciderea cu ajutorul tutunului franțuzesc. Și el ar fi făcut același lucru pentru Stefan. Nici n-ar fi stat pe gânduri. Documentele erau aranjate frumos pe biroul său. Mal se puse pe treabă, aruncând din când în când priviri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au, cât de obosiți sunt caii, cum rezistă la căldură, care este momentul În care sunt convinși că În preajma lor nu se află nici un pericol. Când dorm cu străji cu tot și când sunt atenți. Știa că vor vrea să scurteze drumul ca să-l prindă mai repede. Și că vor traversa, vreme de trei zile, colțul vestic al deșertului Gobi. Abia apoi atacase. Îi așteptase În valea aceea adâncă, asemănătoare unui defileu de nisip. Folosise, la Început, magia vântului. Nisipul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu văzuse călătorul pe care Îl căutau. Asta mai Însemna că acel călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ctitorit-o cu hramul Adormirii Maicii Domnului! - Cine sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri În lemn. Oameni de-ai pădurii. Ridicați-vă, oameni buni, că vă cunoscu măria sa! Și aveți grijă ce vorbiți, să nu vă scurteze de-un cap! Plăieșii se ridicară, cu sfială. - Apăi... mormăi unul, mai tânăr. - Ce-i, omule? Întrebă Ștefan. - Apăi io știam că măria sa Îi nalt cât bradu’ cela din deal și lat În umeri cât o căruță cu lemne! Țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
28. Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29. Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca și cum n-ar avea; 30. cei ce plîng, ca și cum n-ar plînge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpîni; 31. cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Voastre zece mii de ani de viață, spun luptându-mă să mențin controlul asupra genunchilor mei care tremură. Să vă fie norocul la fel de plin precum Marea Chinei de Est și sănătatea la fel de verde precum Munții... — Minunat! Longevitatea mea tocmai a fost scurtată, mă întrerupe Marea Împărăteasă. Genunchii îmi cedează și fruntea mea atinge pământul. — Mă tem că tocmai am văzut umbra unei fantome. Marea Împărăteasă se ridică din jilț. — Care, stăpână? întreabă eunucul-șef Shim. O voi prinde pentru Majestatea Voastră. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o regiune întinsă. Oamenii de la Curte știu foarte bine cât de mare este această pierdere. Unii încep chiar să plângă. — Su Shun! strigă împăratul Hsien Feng, prăbușindu-se în jilțul său. — Aici sunt, Majestatea Voastră. Su Shun vine în față. — Scurtează-l de cap pe Yi Shan și îndepărtează-l pe Kuei Liang din toate funcțiile. Inima mea e alături de Kuei Liang, în momentul în care gărzile îl escortează afară din sală. În timpul pauzei următoare, prind un moment să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în sat la noi un Felix Edmundovici Dzerjinsky, să bage groaza-n ticăloși și-n contrarevoluționari... Și îmi dau seama că acest Felix Edmundovici visat ar fi vrut să fie el, dar nu l-au lăsat... Mă grăbesc să-mi scurtez vizita. Nu-mi place să-mi pierd prietenii din copilărie, suportîndu-le tirania conștiinței lor de sine. OBSTACOLE ÎN CALEA LECTURII Autorii mei preferați au început să fie doar cei care mă feresc de senzația, care mi se furișează adesea, când
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre cimitir, pe unde știa că lăudărosul Își scurta drumul spre casă. Ăla n-a Întârziat prea mult, mergea clătinându-se din pricina beției și n-avea nici o grijă. Enin cel tânăr l-a trântit Între buruieni, i-a proptit cuțitul În burtă și o mână pe gură. «Și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Începea câțiva pași dincolo de gară. Era Încredințat că nu-l văzuse nimeni, iar dacă s-ar fi Întâlnit cu vreo autoritate, n-avea decât să spună că el nu știuse nimic, că se dăduse jos din tren În mers ca să scurteze drumul către casă și că În gară nici măcar nu ajunsese. Știa drumul prin pădure, Îl făcuse de multe ori, chiar și copil, când era elev la liceul militar. Pornise cu pas grăbit - Îi era dor de casă - și n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când juca unul, Piceredăfier. Chiar așa scria pe certificatul lui de naștere: Piceredăfier Costel. N-a fost nevoie să i se inventeze o poreclă, numai i s-a scurtat puțin numele și i s-a zis Picere. E, al dracu’ Picere ăsta muncise cu ziua Într-o vară pe la IAS și-și cumpărase de la oraș o pereche de Încălțări adevărate de fotbal. Își luase o grămadă de crampoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]