7,863 matches
-
răspunde calm: - Plânsul nu vine când vrem noi. Ați putea avea mai multă înțelegere pentru un copil cu handicap. Ce vreți să facem? Să plecăm din spital? Femeia le aruncă o privire vitriolantă, trântește fereastra și dispare în salon. Fără scuze, fără vreo umbră de regret sau compasiune. N-aș putea spune cine pe cine contaminează. Noi pe ceilalți sau ceilalți pe noi. Televiziunile, lumea isterică din jur sau invers. Scena de mai sus se multiplică la nesfârșit, ne izbește în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un balcon de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de pernă s-a rupt și fulgii plutesc liber. Își cere scuze: -„ Mă scuzați“ - și intră în casă. — Bă, da’ știu că v-ați speriat, râde Lionel de ei, alb ca varul. Kiril, care a rămas cu ochii îndreptați în sus, vede un chinez pe acoperișul blocului. Chinezul duce ceva în brațe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la profesorul Delacroix? — Nu. Abia azi m-am decis. De fapt, acum un minut, răspunde Lionel timorat. — N-ați știut că programările la profesorul Delacroix se fac cu două luni înainte? devine severă păpușa gonflată. — N-am știut. Îmi cer scuze. Nu pot aștepta atât. Nu mă lasă Esmé. — Esmé... Am înțeles, îi face ea cu ochiul, atentă să nu i se desprindă pleoapa. Lionel se întoarce fericit c-a scăpat și dă să plece. Secretara se preface că verifică programările
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i lichideze pe imigranții fără apărare! Lionel începe să-și strângă hainele de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la asta nu m-am gândit. Vă dăm 50 000 sâmbătă. Dacă nu muriți, îi păstrați. Dacă muriți, nu vi-i mai dăm pe ăilalți 50 000. — Mi se pare corect. Ce faceți cu spectatorii, dacă nu mor? — Ne cerem scuze, n-ar fi prima oară. Batem palma? Ce-ar trebui să fac în show-ul ăsta? — Nimic. Noi instalăm niște camere de luat vederi în living, în baie, în dormitor... — N-am dormitor, stau într-o garsonieră. — Vedeți, o să vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își pune cenușă în cap: Îmi cer o mie de scuze. Aduc imediat altă sticlă. Lionel se simte obligat să-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar, ca vinul casei. — La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
menționăm pe acelea contra celora din centre mai populate. Bordelurile reamintesc sclavia: pensionarele din bordel sunt constrânse de a Îndeplini condițiile patronilor, care Întotdeauna nu le lasă din câștigul lor, decât strictul necesar existenței. Toate acestea n-au cel puțin scuză, că În bordel nu se transmit bolile venerice. Poliția, care primează În controlul prostituției reglementate, nu se ocupă Întotdeuna de latura morală a chestiunei. Acestea sunt numai câteva puncte, care oglindesc o latură a reglementarismului, pentru cei care susțin necesitatea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
aplicarea unor aspre penalități, care să nu se limiteze numai la niște simple amenzi, după o procedură greoaie, va aduce moralei publice un folos real. În privința celei de a 2-a chestii, legea prezintă o lacună, care nu are altă scuză, decât că neexistând bordeluri, adolescenții n-au ce frecventa. Principial argumentul e just, realitatea e Însă alta. Tineretul, fără să fi ajuns ca să i se acopere regiunile sexuale, dă târcoale localurilor de prostituție. Altă dată am prezentat dovezi ample, În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde. Dănilă apare în ușă) Aha, ca din pușcă s-a dus pe urlați, la cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică, scoate-i binișor pe ușa din spate și stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de față nu-s deloc... aberante!). Ca să nu mai vorbim de sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie?), cu o ingenuitate frapantă, de neverosimilă autenticitate. Smerit, naratorul parcă și-ar cere mereu scuze. Aplauzele îl stingheresc. Ei bine, povestind despre tot ce se nimerește, fără pic de emfază, dar cu o însuflețire contaminantă, Sorin Stoica se singularizează în raport cu colegii săi de generație tocmai prin latura aceasta participativ empatică, ilustrând la propriu și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
între a merge la, parcă, o serbare a școlii, oricum o sindrofie organizată către sfârșit de trimestru, și a rămâne acasă pentru a vedea „Gala desenului animat“, am ales a doua variantă. Desigur, ai mei au trebuit să găsească unele scuze legată de o maladie bizară care îi afectează pe câte unii fix sâmbăta după-amiază când se difuzează unica emisiune normală pentru copilul care eram. Maladiile astea ciudate au continuat când am intrat în ciclul gimnazial și trebuia să învăț după-masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pas, primul film, cu un șoricel năzdrăvan pe nume Mickey. Fratele îl va ajuta la desene și... speră... că, ei da: Munca tenace și cinstită e cheia succesului în SUA. Să revenim la casele noastre și mai ales să cerem scuze pentru graba cu care am relatat boala micuței Viorica. Din nou în casa familiei Ionescu. Din strada Fortunei. Fetița crește frumos e voinică, sănătoasă, și spaima primei luni a rămas în urmă ca un vis urât. Are acum 5 luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
roz. Nu transpirase mai deloc. Baba, în schimb, da. Nu degeaba se îmbrăcase ea cu pulovărul ăla de lână. Tipa avea ceva antipatic. Pe cuvânt. Era tunsă scurt și de-aia mă enerva. Sau ăsta e doar un pretext. O scuză ceva, acolo. Un nod în papură. În sfârșit, ce să ne căciulim pe un lucru de nimic! Ce contează e că, în sauna aia de compartiment, au intrat la un moment dat încă doi tipi. Studenți erau după toate aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
han? Ce s-a întâmplat, de târgul arată ca după huni? a întrebat Petrache. Drept îi că târgul arată ca după huni. Numai că hunii erau un popor barbar... pe ei îi mai poți ierta... dar aiștia nu au nici o scuză. Îs de-ai noștri, numai că au îmbrăcat haina satanei. Își zic legionari. Și când au făcut asemenea prăpăd? a întrebat Costăchel. În urmă cu două zile. Au năvălit peste oameni cu bâte și pistoale. Au distrus, au furat și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
firească de a nu i se deschide, motivă că a fost trimis de șef tocmai la Tulcea să aducă o tonă de pește pentru cantină, dovadă și acest morun, de circa 5 kilograme pe care i-l dăruiește. Reîmprospăta mereu scuze purtătoare de regrete, invocând faptul că îi încurcase poate unele proiecte. Urmară alte două săptămâni în care Gicu făcu progrese simțitoare într-un timp record. Într-o seară, se alătură mai mult de Simona, decât i-ar fi îngăduit decența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar impresia, din tonul și din mimica musafirei nepoftite, că există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior. Tocmai mă pregăteam să intru în baie... Aaaa, de aceea probabil n-ați auzit soneria. Am suuuunaat! Beatrice m-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lămurească câteva probleme înainte de teza de mâine. Dar Beatrice vine târziu în seara aceasta. E la onomastica unei colege și urmează să mă duc să o aduc peste câteva ore, așa că... Atunci înseamnă că trebuie să mă retrag. Vă cerem scuze, dar fiica noastră nu ne-a spus nimic... Îmi pare foarte rău că v-am deranjat, se scuză ea, intuind încă în comportarea Doinei o rezervă produsă probabil de neplăcerea de a fi în preajma cuiva devenit nedigerabil. La ușă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
putea să se întâmple orice. Dobândise ceea ce își dorise cu atâta ardoare. Se și vedea mamă. Nu știa nici ea singură unde sfârșește visul și unde începe realitatea. Prin mintea doctorului trecu ca un fulger gândul care încerca o palidă scuză a momentului consumat: Oricât de buni și nepătați ar fi unii bărbați, nu pot construi în fiecare zi biserici! După un timp, când doctorul voi să se descătușeze din brațele Simonei înlănțuite în jurul corpului său, ea îl imploră: Mai stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-am lăsat furat de miracolul pe care Îl aștept În fiecare an cu nerăbdare, dar și cu o anumită tresărire de suflet...” Să fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ajunsesem la locul unde aveam să mă confrunt cu un lucru real. L-am zărit! Era acolo, puțin dezamăgit, jucându-se cu stratul de zăpadă, proaspăt depus. Nu i-am lăsat prea mult timp să-și revină... Bună! Sunt Vera. Scuze pentru Întârziere... M-am prezentat fugar, Încă mai gâfâiam după atâta alergătură. L-am rugat să mă urmeze... acasă la mine! M-a privit mirat și contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe. Credeam că visez. Mă rugam În gând, adeseori, deoarece Îmi era teamă ca nu cumva visul să se destrame prea curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-a cuprins de mijloc și mi-a dus mâna la inima lui. Bătăile accelerate și emoția Îl copleșiseră. Era un dar. Consideram că merităm amândoi acest nesperat dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mai am mamă! Eu nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În chiar miezul ființei noastre. Sunt de acord 195 cu acest adevăr relativ. Nu aici este problema! Lucrurile sunt mult mai profunde. N-am timpul necesar pentru a despica firul vieții În patru. Aici era vorba de o ascundere, o scuză pentru faptele sale, nedorind să-și asume responsabilitatea lor, afirmând că divinul este În toate, și planul lui este sfânt. L-am lăsat să vorbească, În timp ce eu n-am mai putut pune zălog lacrimilor. Venisem la mănăstire pentru a-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în care m-ai lăsat, doar că nu mai dormeam, ci eram trează. Când Te-a văzut, sufletul meu s-a umplut de o bucurie nepământească, dar pe cât mă bucuram, tot pe atât mă și rușinam. Am încercat să caut scuze: - Doamne, iartă-mă, Te rog, m-ai găsit la fel pentru că nu am nimic cu ce lucra. - Nu ai, dar nici nu le-ai căutat, nici nu le-ai cerut, mi-ai zis. Tot cel ce caută găsește și tot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]