250,855 matches
-
aceasta este adevărata și moderna (inclusiv în comentarii) ediție Caragiale și nu cea a lui Zarifopol-Cioculescu sau cea din 1959-1965 a lui Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, oprită la volumul al patrulea. Dar și așa, fără cele două amintite secțiuni, ediția d-lor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav este cu adevărat un monument editorial reprezentativ, demnă de toată lauda, care, de acum încoace, va putea fi utilizată cu folos științific netăgăduit. Editorii merită toată stima și arpecierea nu numai
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
spre acest capitol al ediției Caragiale). Și pentru că spațiul unei cronici e, totuși, fatalmente limitat, mă voi opri exclusiv la primul volum al ediției. Firește că sumarul respectă împărțirea operei literare în volumele publicate de scriitor în timpul vieții și o secțiune întreagă e consacrată postumelor, încheiată cu titlul atribuit "Ultimele cugetări" reproduse din al treilea volum (1962) al ediției Rosetti, Cioculescu, Călin, unde se și da o descripție a manuscrisului, între timp rătăcit. Iată, de pildă, un fragment semnificativ din Note
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
și nu De zece mai. Și mai sînt de consemant astfel de "detalii" care fac deliciul editorului adevărat, dar nu mai am spațiul necesar relatărilor. Recomand cu căldură amatorilor de "scumpeturi" caragialiene să-și procure și să citească (evident și secțiunea "Note și variante") ediția academică a dlor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Memorabilă e prefața dlui Eugen Simion, subintitulată "I.L. Caragiale și spiritul românesc". Ceea ce mă duce cu gîndul la celebra apreciere a lui Ralea (din Valori) că I.L.
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
An Involuntary Genius in America's Shoes (And What Happened Afterwards), Editura Black Sparrow Press Santa Rosa, 2001, ar merita, în mod special, să fie oferită și cititorului român. În primul rând, poate, pentru cele douăzeci și opt de capitole ale primei secțiuni, pe care Andrei Codrescu le consacră peripețiilor debutului, "evocând" atmosfera sufocantă a unui Sibiu înmlăștinat cultural în realitatea anilor șaizeci, percepută în dimensiuni grotești de tânărul care a refuzat să-și sacrifice identitatea etnică și spirituală pentru a se înseria
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
și recitite cu ironie și detașare, mai întâi de autor, cel puțin aceasta este senzația creată de textele însoțitoare - prefața ("Adding to My life", New Orleans, March, 1995) și postfața ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge, March, 2001) -, cele două secțiuni recompun un "traseu misterios", cum își numea Andrei Codrescu propriul său "drum literar", în prefața la antologia de poezie "Alien Candor". Datele concrete păstrate în memorie (copilăria sibiană, decupajele din anii de liceu, participările la cenaclul literar local etc., până la
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
spus că este borgesian - are o poezie aparte pledînd pentru speranță - singura capabilă să permită depășirea impasului tragic - și este opera tinerei Aliki Danezi-Knutsen. Speranța o animă și pe jurnalista tenace din Kandahar, filmul care a primit premiul FIPRESCI la Secțiunea ,,Noi orizonturi". Iranianul Mohsen Makhmalbaf cred că a găsit o formulă formidabilă de a comunica filmic misterul unei civilizații practic necunoscută, ce se dezvăluie spectaculos, dincolo de interdicții și tabuuri de tot felul. Modalitatea de a învăța psalmodiind, tratamentul aplicat femeilor
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
este predispusă la vulnerabilități, sensibilități și că secretă umori care, la urma urmelor, nu sînt atît de greu de intuit. Dacă multe dintre probleme își găsesc una sau mai multe explicații, la două n-am reușit să-mi formulez nici una. Secțiunea off a fost inventată pentru un singur teatru, naționalul din Tîrgu-Mureș, care s-a "înscris" aici cu spectacolul Amorphe d'Ottemburg de Jean Paul Grümberg în regia lui Cristian Ioan, și directorul Companiei "Liviu Rebreanu" (titulatura trupei). Dacă această secțiune
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
Secțiunea off a fost inventată pentru un singur teatru, naționalul din Tîrgu-Mureș, care s-a "înscris" aici cu spectacolul Amorphe d'Ottemburg de Jean Paul Grümberg în regia lui Cristian Ioan, și directorul Companiei "Liviu Rebreanu" (titulatura trupei). Dacă această secțiune a existat, de ce nu s-au mai înscris și alte teatre care ar fi dorit să-și arate montările? Dacă spectacolul amintit ar fi fost genial sau măcar mediocru, ar fi fost selectat, în logica evenimentelor. Dacă nu intră nici
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
intră nici în această zonă și, în consecință, n-a făcut parte nici din lista oficială, cine și mai ales de ce a plătit costurile deplasării lui în București? Mi se pare o excepție inadmisibilă de la o regulă respectată de toată lumea. Secțiunea Off-Independenții ("Teatrul de la miezul nopții" și "Undergreenact") este cea asumată de festival, dinamică, animată, cu mizanscene care au arătat că artiștii caută în ei înșiși, în modalitățile de interpretare a unui text din punct de vedere regizoral, actoricesc, scenografic, că
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
record care mi se pare că deformează imaginea reală. Cînd scriu aceste rînduri, festivalul se află în plină desfășurare. Au trecut doar cinci zile din cele nouă (24 noiembrie - 2 decembrie). Programul este încărcat, cîte două spectacole pe zi în secțiunea oficială, unul sau chiar două noaptea, tîrziu, în cea intitulată Off Independeții, colocvii, dezbateri, mai mult sau mai puțin furtunoase, întîlnirea plăcută cu oamenii de teatru din țară, cu invitații străini. Totuși, începutul acesta a ridicat multe întrebări, probleme de
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
Irina Coroiu Mă număr printre privilegiații ce au urmărit, aproape de la început, toate edițiile acestui festival, de la internaționalizarea lui în 1991, sub direcția energicului și entuziastului Michel Demopoulos care, împreună cu Dimitri Eipides, directorul secțiunii paralele ,, Noi orizonturi", trudesc să mențină flacăra interesului pentru cinema în Balcani. Dincolo de densitatea programului, originalitatea manifestării este conferită de ambianță - sediul plasat docurile portului ingenios modernizate, vizionările la alte elegante săli implicînd traversarea unui oraș ce știe să se
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
plini de solicitudine, doamna Tavitian își așteaptă cîțiva invitați. Este o intimitate plăcută și discretă. Spectacolul Orgasm este practic un monolog stratificat în care dramaturgul Vlad Zografi suprapune cupluri: femeie - bărbat, teatru - societate, comunicare - non-comunicare, bolnav - sănătos. Sînt straturile, în secțiune, ale unei felii de tort care, pînă la urmă, se topește în gură și devine unul și același lucru: lumea de azi. Și "starea ei de spirit", decorul propriu-zis țesut pe pereți, ai căror generatori sîntem noi. Există vreun leac
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
jucăuș al Phanatasticonului și cel sumbru al Hainei de cînepă. "Poemele alese pentru acest volum sînt, explică poeta, organizate cronologic, însă pe două culoare - un soi de răsuciri de ițe deșirate pentru a li se vedea culorile pure. Astfel, prima secțiune, Phanatasticonul, alege poezii de esență preponderent ludică, în vreme ce Arta înfocării /sic!/ inventariază cele mai reprezentative poeme grave" (Irina Petraș, "Un tremur sensibil al umbrei", prefața antologiei de față). Jocul e un carnaval al firii, dar un carnaval în desen grav
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
o carte de succes: Cum văd eu lumea, antologie ce reunește articole ale lui Einstein care, în 1996, la ediția întâi, apăreau pentru prima dată în versiune românească. Sunt scrieri pe teme extrem de diverse, grupate de traducători în trei mari secțiuni - Cunoașterea naturii, Fundamentele fizicii teoretice, Știință și înțelepciune. Articolele, publicate între 1914 și 1955, prezintă expuneri pe teme de fizică adresate publicului profan, meditații asupra vieții și realizărilor unor mari savanți, gânduri despre problemele fizicii teoretice și evoluția domeniului, despre
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
în Agendă: "regretul de a fi dat în Adevărul răspuns lui Călinescu și scrisoarea trimisă.... Nu trebuia să mă descopăr în chestia Eminescu". Și, totuși, a reluat articolul său în al treilea volum al Memoriilor, ca al doilea capitol al secțiunii Dezbateri literare, dîndu-i titlul Oiștea-n gard a abilității critice. E un semn indubitabil că nu uitase diatriba rău-voitoare și subiectivă a lui G. Călinescu. Recitit azi, cu prilejul recentei sale reeditări în celebra colecție "Biblioteca pentru toți", romanul Mite
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Înainte de a avea o cultură crescută peste marginile școalelor, am făcut atenee române și asociațiuni de cultură și am deprețiat spiritul de societăți literare. Înainte de a avea o umbră măcar de activitate științifică originală, am făcut Societatea academică română, cu secțiunea filologică, cu secțiunea istorică-archeologică și cu secțiunea științelor naturale, și am falsificat ideea academiei. Înainte de a avea artiști trebuincioși, am făcut conservatorul de muzică; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am făcut școala de belle-arte; înainte de a avea
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
o cultură crescută peste marginile școalelor, am făcut atenee române și asociațiuni de cultură și am deprețiat spiritul de societăți literare. Înainte de a avea o umbră măcar de activitate științifică originală, am făcut Societatea academică română, cu secțiunea filologică, cu secțiunea istorică-archeologică și cu secțiunea științelor naturale, și am falsificat ideea academiei. Înainte de a avea artiști trebuincioși, am făcut conservatorul de muzică; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am făcut școala de belle-arte; înainte de a avea o singură piesă
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
marginile școalelor, am făcut atenee române și asociațiuni de cultură și am deprețiat spiritul de societăți literare. Înainte de a avea o umbră măcar de activitate științifică originală, am făcut Societatea academică română, cu secțiunea filologică, cu secțiunea istorică-archeologică și cu secțiunea științelor naturale, și am falsificat ideea academiei. Înainte de a avea artiști trebuincioși, am făcut conservatorul de muzică; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am făcut școala de belle-arte; înainte de a avea o singură piesă dramatică de merit, am
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce pot fi încadrate ca proză. Prima secțiune a volumului, intitulată Diorame, se deschide cu un interesant eseu despre "fin de siècle", o formulă în vogă în fiecare epocă aflată în apropierea unei schimbări calendaristice majore, formulă care după Max Nordau "nu spune nimic prin ea însăși și
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
grup. O bună parte din carte e dedicată unor mari orașe - Moscova, Sankt Petersburg și Berlin - și felului în care se constituie, prin ele și prin intermediul spațiului citadin la modul general, o topografie a nostalgiei. E poate cea mai plăcută secțiune a cărții, pentru că Boym călătorește inteligent, vede și înțelege spiritul locurilor, înțelegînd în același timp ce le lipsește, ce au avut cîndva și regretă acum a fi pierdut, ce nu au avut niciodată și își închipuie doar că ar fi
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
nu mi-am citit opera studenților, n-am discutat-o cu ei, n-am predat creative writing. Am funcționat ca un universitar serios și implicat. Romanele, care adesea satirizau sau prezentau lumea universitară ca pe un carnaval, țineau de o secțiune aparte a vieții mele. Era o graniță cam artificială, așa că m-am bucurat că m-am putut pensiona mai curând, în 1987, ca să mă dedic scrisului. Acum sunt Profesor Emeritus. Nu mai predau - în parte fiindcă mi-am cam pierdut
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
mai devreme decât își închipuie, vor simți cum se cocârjează sub povara insuportabilă a unicei caste coerente din România. În loc să facă gesturile normale pentru salvarea țării - privatizarea necondiționată și vinderea fulgerătoare a întreprinderilor -, ei trag de timp, cu complicitatea acelei secțiuni a societății pe care pot pune cea mai fragilă bază: securiștii de toate nuanțele. Mi-e și groază să-mi închipui ce gândesc liderii N.A.T.O. la vestea că o țară care dorește integrarea în organismul militar occidental își consolidează
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
de construcții defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice și stilistice (situații de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou și de vorbire familiară, derivate, clișee). În noua ediție se adaugă o scurtă secțiune de ortoepie, iar capitolul final de sinteză, intitulat Limba română actuală, e mult amplificat. Complexitatea fenomenelor, chiar dintr-o perioadă relativ scurtă, de doar trei decenii, e greu de prins într-o sinteză. Cum era de așteptat, cea mai mare
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
publicate în "Jurnalul literar", unde a susținut după '90 cronica literară, iar pe unele dintre ele le-a citit și la Radio. Confesiuni despre oameni de litere și vremuri întunecate, despre sine însuși și despre critică sunt grupate într-o secțiune de evocări și interviuri, realizate și ele în anii din urmă. Interesul netrucat pentru producțiile literaturii române se află în chiar neconstructivismul criticii practicate de Cornel Regman. Trucată este doar ideea unora că acest tip de critică rămâne neconstructiv. Nu
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
la 24 iunie 1936, mărturisea amar: "totală incapacitate de lucru de o săptămînă". Și la 21 august 1936: "tot august pierdut fără lucru și, în consecință, "bilanț negativ al vacanței"". E consemnarea cu care se încheie, de fapt, această dramatică secțiune din viața marelui E. Lovinescu. Îndrăznesc să sper că în vreo doi ani vom vedea apărînd și ceea ce a mai rămas nepublicat din acest relevabil jurnal. E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV. Ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]