1,161 matches
-
Carmen Sylva. O cățea albă Dar de ce s-a arătat Maica Domnului tocmai la Pișcari?... Era un sat mic, trudit și sărac, unul dintre puținele din ținut fără amestecuri etnice și confesionale. Amestecul, atîta cît fusese, se risipise, căci Horthy secerase zdravăn cu Auschwitz-ul prin cele două familii de evrei, iar supraviețuitorii lor se topi seră În toate vînturile. De ce nu pogorîse Ea la Cluj, la Oradea ori la vreo mină de aur din Maramureș? Se Înțelesese că la mijloc lucra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu instructajele mamei Floare și am putut să mă prezint la examene la franceză și engleză. Moșu’ Ioan n-a apucat să mă vadă. La cîteva zile după ce mă scuturase, a căzut ca secerat pe coridor, sub o fereastră a spitalului. N-aș putea să spun că m-am bucurat. Dar am resimțit Întîmplarea ca pe o pedeapsă cuvenită pentru felul În care mă pusese pe jăratic. În mai puțin de o lună Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu ochiul un semn nedeslușit, / dar nu-ndrăznea să mă subjuge / ...de la o vreme stă tolănită/ pe proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poezie citat se remarcă versurile „Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez“, al căror echivoc ne lasă visători. Adevărul este că Beatrice Silvia Sorescu are multă sensibilitate și că uneori reușește să și-o valorifice, în versuri delicate: „Secera lunii / Taie lăstunii. / Seceră grâul, / Valuri ca râul. / Taie drumeagului / Drum la fântână, / O, ce putere / Are o lună! / Secera lunii / E pe pământ, / Taie suflet, / Taie gând.“ (Secera lunii) Ceea ce o face să nu ajungă foarte departe cu scrisul ei este faptul că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pământul Vasluiului. Sau putea fi prizonier. Ultima poruncă a voievodului fusese aceea de a menține pozițiile. Dar pozițiile nu mai puteau fi menținute. Cineva trebuia să coodoneze tot acest haos. Și nu mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang făcuse un salt spre adversar, intrând În interiorul mișcării sale, și se rostogoli, secerându-i picioarele. Jian Shi se prăbuși, dar se ridică repede. Nu suficient de repede, Însă, ca să poată evita năucitoarea lovitură de picior care Îl plesni după ureche. Călugărul nu se ridicase, ci făcuse direct o săritură și se rotise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea aștepta o capcană a morții. Cei aproape două mii de spahii căzuseră În ambuscada pregătită de Apărători și Înțeleseseră prea târziu că se află În fața unei forțe excelent antrenate, care știe În fiecare secundă ce are de făcut. Turcii fuseseră secerați de săgeți, iar, În panica atacului, nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze simbolul puterii Semilunei. În urma lui, luptătorii Bordjighin lărgiră breșa, Împingând liniile turcești Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie a morții. Cu steagul verde În mână, Amir continua să avanseze. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată căzuți, ieșiseră din viață fără să știe ce li se Întâmplase. Omul pe care trebuiau să-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea târziu. Săgețile loviră cai și călăreți, transformând șarja În haos. Primele rânduri ale vânătorilor domnești fură secerate de arbaletieri În mai puțin de treizeci de secunde. Calul lui Alexandru căzu și el, lovit de două săgeți În piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli În iarbă fără să Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ridică brațul. Indică direcția spre dreapta. Nu știu de ce. - Privește spre mongoli. - Ai dreptate. Mongolii sunt În urma lui. Ciudat. Credeam că nimeni nu mai stă În picioare pe furtuna asta. Galopează spre Amir. Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiii ei muriseră în Franța, iar ultimul, de asemenea soldat, fusese răpus de gripă, a murit și bunica, n-a mai vrut să trăiască. Arthur avea doar douăzeci și trei de ani. Paul a căzut la douăzeci și unu. Gripa l-a secerat pe Alfons cu puțin înainte de sfârșitul războiului, când avea nouăsprezece ani. Dar mama mea, născută Helene Knoff, vorbea despre frații ei de parcă încă mai trăiau. Atunci când, într-o zi pe care n-o pot fixa cu precizie în timp - aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreun foc, căci, abia ce apucaseră cei cinci sau șase oameni să iasă cu bicicletele lor, printre care se găseau și câteva de damă, mai întâi din pivniță și apoi din casă, prin ușa din față, că i-a și secerat în mijlocul străzii focul unor arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe o parte a străzii sau de pe cealaltă - sau de pe amândouă în același timp. Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de samavolniciile țarului Petru din ținuturile noastre. Nu o dată am plătit cu sângele multor vieți priceperea asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
muncă. Dar cine să mai mă angajeze? Nici la negru nu se găsește de lucru în această criză economică și nici patronii nu mai angajează fără forme legale, căci fiscul s-a pus pe ei și nu-i iartă. Îi seceră cu amenzile usturătoare, bașca chiar cu închisoarea. Și, apoi, nu sunt singurul anticipat în această țară. Ca mine sunt cu miile, poate chiar cu zecile de mii. Pe o parte îi cunosc din frumosul cartier al orașului, unde tronează în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din câmp intonând rugăciuni în genunchi către Cel de Sus, închinându-ne cu ochii spre cer, poate că vine un nor de ploaie rătăcit în imensitatea cerului, dar în zadar. Când s-a secerat grâul, orzul sau secara, oamenii aproape că nu și-au scos nici sămânța aruncată la semănat, iar toamna la culesul porumbului sau a floriisoarelui recolta a fost foarte slabă. Norocul nostru a fost că în anul agricol 1945 a fost
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cei 11 copii au murit, cred de foame. Familia avea sub un hectar de teren de cultură și nici vite nu avea în gospodărie. Când grâul, secara și orzul au început să dea în pârgă, deci spre coacere, unii oameni secerau snopi și-i puneau la uscat la soare, apoi îi băteau și obțineau boabele. Cum din trei-patru snopi nu se obținea o cantitate mare de boabe de grâu ca să le ducă la măcinat la moară, oamenii le măcinau la râșnițe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
copii ai lui aveau nevoie de prezența protectoare a tatălui lor. După felul cum au decurs lucrurile, în desfășurarea acțiunii de atac ce mi se ordonase, cred că, dacă Mihai ar fi fost umbra de lângă mine, am fi fost amândoi secerați de riposta inamică. Singur, cu răspunderea acțiunii încredințate, m-am descurcat onorabil, iar Mihai s-a întors mai târziu la cei șase copii ai lui. După război, când l-am indicat pe Mihai că mă cunoaște bine din toată perioada
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Vii mereu cu soare și vacanta mare! VARA “Eu sunt cea mai strălucitoare. Soare1e mă iubește mai mult. Razele lui fierbinți imi coc grâne1e și fructele. Căt vezi cu ochii, spice de aur, livezi îmbe1șugate și pajiști odihnitoare. Aici se seceră și se treieră, dincolo se cosește fânul, se culeg cireșe, vișine, piersici și caise.” Vacanța-i fir dintr-o poveste cu soare agățat în mar Când pe amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
foc. Teama că cei de dincolo vor năvăli aici, precum lăcustele, cum Îi spunea babulea, pusese stăpânire pe mintea copilărească a Mașei. Fetița vedea Înaintând spre ea o armată de lăcuste de dimensiunea unor treierători. Odată cu grâul și ovăzul, treierătorile secerau și capetele oamenilor, și cele ale vitelor, lăsând În urmă doar prăpăd. De graniță nu te puteai atinge - și totuși, unii o treceau, folosind copite de cal, de vacă sau de porc pe care și le legau de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii se uitau la cer și așteptau să apară alte semne rele. O cometă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că am semnat....“ Astfel că la Întoarcerea lui Nicanor acasă, pactul cu Anticristul fusese mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura ușii: „Cine știe ce nenorociri mai anunță și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul „asta“ suna totuși parcă prea brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]