2,090 matches
-
plus o melodie amețită În mai puțin de șase secunde. — Doamne, spuse ea nevenindu-i să creadă. Cum poți să asculți porcăria asta? Logan ridică din umeri. — E postul local. Îmi place. — O idioțenie țărănească, spuse ea și acceleră pe sub semafor Înainte ca acesta să arate roșu. Radio Unu. Asta vrei de fapt. Northsound pe naiba. Oricum, nu ar trebui să pornești radioul: dacă primim vreun apel? Logan bătu ușor În ceasul său de la mână. — E unșpe: Încep știrile. Știri locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a mașinii decise că vrea s-o depășească pe cea din față. Împinse pedala de accelerație până În podea și viră brusc, trimițând la loc spatele mașinii când luă colțul, Îndreptându-se apoi spre drumul princpial. Un camion era oprit la semaforul din față și Logan simți dorința subită de a-și pune piciorul jos și de a patina direct În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la minimum. Sunetul mobilului zgâriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și să și-l pună la ureche: — Alo? spuse, părând cât de epuizat putea. — Laz? Tu ești? Era Colin Miller. Laz, am Încercat să dau de tine de ore bune, omule! Logan stătea cu telefonul la ureche, privind cum lumina semaforului trece de la roșu la culoarea chihlimbarului. — Știu. Am primit mesajele tale. — L-au bătut măr pe Hoitar. Ai aflat? Ce s-a-ntâmplat? Zi tot! Logan spuse nu. — Ce? Hai, Laz, credeam că noi doi suntem amici, nu? Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Urmă o tăcere siderată. — După ce-am făcut? Despre ce vorbești? Nu mi-am mai băgat coada În treburile tale cu femei de sute de ani! Ți-am făcut nenorocitul de articol de umplutură! Ce naiba vrei mai mult de-atât? Semaforul se făcu verde În cele din urmă și camionul demară, lăsându-l pe Logan cu mașina de serviciu În urmă. — Le-ai zis tuturor că am găsit cadavrul lui Peter Lumley. — Și ce-i cu asta? L-ați găsit, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pare rău. Și chiar suna ca și cum Îi părea rău de-adevăratelea. Logan respiră adânc și băgă mașina În viteză. — Trebuie să-mi spui cine e sursa ta... — Știi că nu pot face așa ceva, Laz. Nu pot. Oftând, Logan plecă din semafor, Îndreptându-se Înapoi Înspre oraș. — Ascultă, Laz, am cam terminat aici, vrei să ne vedem să bem ceva? Mai sunt locuri deschise jos, la docuri... Fac eu cinste? Logan spuse că nu prea crede și Închise. Traficul era lejer tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
uită Înăuntru, ca și mine. Nu are reacții la ce spun, nici nu-mi confirmă că m-a auzit. Se urcă. Cheie. Motor. Accelerează puternic. Pornește. Schimbă. Virează la dreapta pe Romei. Merge cu precauție până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar în mintea sa. Cu toate acestea, i se păru că ar fi potrivit să se angajeze într-o urmărire ca-n filme, întru totul imaginară, mai ales că prada pe care o căuta era un om care „se dispărea”. Semaforul arătă verde și Malerick apăsă lent accelerația. Se gândea la Andrew Constable, un iluzionist pe drept cuvânt, dacă se lua după Jeddy Barnes. Ca un maestru al minții, Constable putea imobiliza un om în doar câteva secunde, afișând în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în interior. Procesul va merge înainte, iar Andrew Constable, la fel de confuz ca Barnes, Wentworth și toți ceilalți membri ai clanului de neandarthalieni din statul New York, nu își va da niciodată seama că a fost folosit. Oprindu-se la un alt semafor, se întreba în ce stadiu se află cealaltă păcăleală a sa. Numărul cu „Fetița Otrăvită” (melodramatic, considerase Malerick, dacă nu chiar un clișeu; dar experiențele acumulate de-a lungul anilor de spectacole îl învățaseră că publicului îi e mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ci mișcați puternic.” S. H. Sharp Capitolul XLVI Camaro-ul Ameliei Sachs atinse viteza de 160 de kilometri pe oră pe autostrada West Side, gonind către Central Park. Spre deosebire de autostrada F. D. Roosevelt, o autostradă cu acces controlat, traseul acesta avea semafoare și, în dreptul Străzii 14, o tamponare ușoară îi propulsă Chevroletul într-o altă ciocnire alarmantă, finalizată cu o atingere cu scântei între plăcile de oțel și pilonii de beton. Așadar, ucigașul reușise să îi păcălească printr-o nouă lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o forță. În caz că era ceva. Era complet goală și tăcută, cu excepția hohotului de râs batjocoritor al criminalului, care îi răsuna în minte. După cinci minute se afla deja în Camaro-ul ei, cu pedala de accelarație călcată până la fund. Semaforul de la Strada 23 era în defavoarea ei, dar traficul nu era prea aglomerat, așa că trecu rapid, bazându-se pentru a trece de intersecție mai mult pe volan decât pe frâne sau pe eventualul acces de conștiinciozitate al cetățenilor, care ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Împroșcaseră pomii de pe marginea șoselei. Această realizare militară Îl aduse pe Price Într-o stare de spirit bună, care, spera Jim, va ține suficient de mult timp ca el să ajungă la Shanghai și să sară din camion la primul semafor. Jim se uită Înapoi la acoperișurile Îndepărtate ale lagărului. Era straniu că părăsea Lunghua, dar Își dădea seama că, din nou, fusese deținut În lagăr așa cum fusese În timpul războiului. La un singur cuvînt a lui Tulloch, lumea aparent sigură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
am fost reprimit fapt care face ca eu să Îmi fi terminat studiile În 1975 și nu În 1974. Goana trenului accelerat, pe coridor un negru, având Într-o plasă un pește afumat și o lămâie, lumina verde a unui semafor, clănțănitul roților trecând peste macaze, oaia legată sub salcâm, singură, În poiana care despărțea calea ferată de pădure, lumina fâșâitoare a expresului venit din sens opus, pomii arzând de toamnă În amurg... Din crevasele Înghețate ale unei planete Îndepărtate, de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și o fi nins. Se duce În camera din față, lasă ușa deschisă, dincoace pătrunde lumina semaforului din intersecție, Încăperea devine galbenă, mantaua galbenă, se aude căutarea febrilă, fâșâie cârpe și foșnesc ziare, camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
NU TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
covor de frunze și castane din plastic. Italia se oprește să privească vitriniera care aranjează o rochie pe un manechin ciufulit. — Anul acesta este la modă verdele... Mergem spre parcarea taxiurilor. Trei mașini își așteaptă clienții. Traversăm în grabă pentru că semaforul e galben. Deschid portiera și o ajut pe Italia să urce, apoi mă aplec spre ea și îi pun în mână banii de taxi. — Mulțumesc, șoptește. — Nu-ți face probleme, spun coborând vocea, pentru că nu vreau să mă audă șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Casa mea este în ordine, soția mea este puternică, înaltă și puternică. Seara privesc pe fereastră. Mă aflu în dormitor, dau la o parte perdeaua și cercetez strada dincolo de coroanele copacilor, pe o parte și apoi pe cealaltă, unde clipește semaforul. Nu se vede nimic în afară de o mașină care trece, o mașină anonimă care duce acasă pe cineva. O caut pe ea. Nu știu dacă o caut pentru că îmi lipsește sau pentru că mă tem că s-a postat aici dedesubt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o sun așa până seara, să mă iluzionez că dialogam cu ea prin intermediul sunetului aceluia sec. Am ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu pălărioara roșie zâmbi și ne dărui un balon. Încărcați cu pachete, am recuperat umbrela Elsei din coșul de la intrare și am ieșit. Afară se auzea zgomotul traficului și al ploii care cădea pe trotuare și pe mașinile oprite la semafor. Îi cerusem vânzătoarei să ne cheme un taxi și acum îl așteptam în picioare sub copertina magazinului, o perdea pe care apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru, care se înghesuise acolo pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e la înălțime. Kugler este tot ce avem. De-acum este o treabă pentru arieni, ține minte. Nu, nu puteam să o fac. Nu ar fi fost corect. Ne-am oprit la un colț ca să așteptăm să se schimbe culoarea semaforului. Un alt brad de Crăciun ieșea dintr-un alt tomberon. Beteala argintie se ținea de crengi de parcă s-ar fi agățat cu disperare de viață. Pe de altă parte, nu aș fi făcut rău nimănui. I-aș fi făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
or să își vină în fire într-o zi. Între timp, o să o ducem mai bine în Amsterdam. Vom fi mai în siguranță în Amsterdam. În timpul ultimului război, Olanda a rămas neutră. În timp ce eu și tata așteptăm să se schimbe semaforul, își verifică un buzunar, apoi celălalt, căutându-și țigările. „O secundă“, îmi zice în timp ce se îndreaptă spre chioșc. Îl urmez, sperând că o să ia și bomboane, știind că speranța e imposibilă. Suntem în drum spre casă, pentru cină. Stând în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
germanul cu aparatul de fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au memorie? Mulțumiritc "Mul]umiri" Î n iarna anului 1994, în timpul unui tur în casa Annei Frank, imaginația mea a fost atrasă de remarca unui ghid, cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ai fi fost pus imediat la zid. Șoferul răspunse: —Să-i ardă focul pe toți goyii 1. Toți sunt răi. Toți ne urăsc. Luminițe ciudate sclipeau pe asfaltul ud. Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă cineva agoniza În apropiere, În spatele unuia dintre gardurile ude de piatră. Șoferul spuse: —Ce noapte infectă. Și semaforul ăsta care nu mai vrea să-și schimbe culoarea. Fima Încercă să-l liniștească: —Care-i graba? Așteptăm un minut sau două. Nu te necăji. Eu plătesc. Nu avea decât zece ani când i-a murit mama, În urma unei hemoragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trece și șterge tot, de foșnetul vântului printre pini În Întunericul curților părăsite. Sitra de-itkasia: partea ascunsă. Continuă să meargă Încet, trecu prin fața clădirii Terra Sancta, În care nu se zărea nici o lumină, așteptă trei minute să se schimbe culoarea semaforului din Piața Paris, apoi Începu să-și târșâie picioarele spre centrul orașului, pe strada Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]