1,859 matches
-
auzi, a audia (câmpul auditiv), a atinge, a mângâia, a palpa etc. (câmpul tactil), a adulmeca, a mirosi (câmpul olfactiv), a degusta, a gusta, a savura (câmpul gustativ) etc. În ceea ce privește distribuția semului [±Manieră], se disting verbele care încorporează maniera în semantica lor de cele la care această trăsătură este nonspecificată (vezi și Anexa): să se compare, în acest sens, verbul a scruta, pentru care definiția lexicografică este "a privi cercetător, atent", cu verbul a se uita, în a cărui definiție nu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2 STRUCTURA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În raport cu alte clase de cuvinte, verbul se distinge prin mai multe trăsături - sintactico-semantic, verbele au capacitatea de a atrage actanții, componentele intim legate de semantica lor internă, și le atribuie acestora funcții semantice (roluri tematice)27 și restricții formale. Semantic, verbele denotă tipuri de procese cu un grad mai ridicat sau mai scăzut de complexitate. Obiectivul pe care ni-l propunem în acest capitol este
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbelor de percepție. În bibliografie sunt numeroase lucrări care fac referire la această relație de sens dezvoltată de verbele de percepție (Rogers 1974, Alm-Arvius 1993, Ibarretxe-Antuñano 1999, Grezka 2009, Gisborne 2010 ș.a.). și se opresc asupra câtorva probleme: legătura dintre semantica și sintaxa verbelor de percepție; particularitatea verbelor de a exprima "sincretic" sensuri din mai multe domenii perceptuale; mecanismul asocierilor dintre sensurile "fizice" și sensuri mai abstracte; corelația strictă dintre anumite domenii conceptuale (există corespondențe "fixe" în acest sens - de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și "lărgirea" sensurilor acestor verbe prin suprapunerile semantice dintre mai multe domenii conceptuale (vezi infra, 3.2). Deși oferă explicații viabile cu privire la legăturile dintre sensuri, modul de abordare al lui Sweetser (1990) prezintă un dezavantaj prin faptul că analizează independent semantica unităților lexicale, ignorând structurile sintactice la care participă acestea. 2.2. Lexiconul generativ Cea de-a doua teorie la care ne vom raporta, implicit sau explicit, în anumite puncte ale lucrării de față a fost propusă de Pustejovsky (1995) - Lexiconul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în urmă cu două săptămâni.' (9) He forgot to water the flowers. ' A uitat să ude florile.' În primul exemplu, structura subordonată, propoziția finită, primește o interpretare factivă, în timp ce în al doilea exemplu propoziția non-finită infinitivală are lectură non-factivă. Deși semantica construcțiilor la care participă verbul diferă, sensul rămâne același, "a pierde din memorie". În lexiconul generativ, sensul unui lexem nu poate fi determinat independent, ci printr-o corelație între structura sa argumentală (numărul și natura argumentelor predicatelor) și structura evenimențială
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
jos55. În structura argumentală a verbului sunt specificate trei argumente. Primele două argumente corespund subiectului (un argument cu trăsătura [+Animat]) și obiectului direct (o entitate cu referință concretă) și sunt obligatoriu lexicalizate. Al treilea argument (engl. default argument), presupus în semantică, dar care poate rămâne nelexicalizat, se referă la materialul din care un obiect este alcătuit/construit. Structura evenimențială a verbului specifică existența a două subevenimente succesive în cadrul evenimentului desemnat de verb - un proces (al construirii) și un rezultat (construcția). Aplicând
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
complementare în analiza clasei verbelor de percepție. 3. Polisemia verbelor Verbul se află printre unitățile limbii cu o polisemie foarte dezvoltată. Evseev (1977: 146-148) precizează că dispoziția acestei clase pentru polisemie este o consecință a statutului său semantic și ontologic. Semantica verbului este "mai labilă, mai difuză", procesele, stările, acțiunile au un grad de delimitare mai greu de stabilit decât entitățile și nu se poate preciza cu exactitate dacă în anumite contexte lexemele își păstrează sau își modifică ușor sensul. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cele două contexte se disting atât prin modul de efectuare, cât și prin rezultat. În analiza polisemiei verbale, Evseev aduce în discuție importanța contextului pentru detașarea sensului cuvintelor, susținând că, între unitățile limbii, verbul este cel mai dependent contextual, fiindcă semantica sa depinde în mare măsură de tipurile de constituenți selectați, dar și de determinările circumstanțiale. Referindu-se la importanța contextului pentru determinarea sensului, autorul împarte sensurile verbelor în: (i) sensuri indepedente de context; (ii) sensuri contextual-determinate56. Sensurile indepedente de context
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
68 se face prin corelarea unui criteriu sintactic - disponibilitatea verbului, într-o anumită utilizare a sa, de a primi sau nu obiect direct, selectarea argumentelor și a circumstanțialelor, regimul prepozițional - cu un criteriu semantic: statutul categorial al complinilor verbului, clasa semantică căreia îi aparțin. Modul de separare a sensurilor în dicționar se observă mai jos69: • a vedea I 1. intranz., a avea simțul văzului; a avea capacitatea de a-și crea imagini vizuale pentru obiecte și fenomene: Ce înțelegi tu prin
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
zona anticipativă. Sintactic, structurile în care se actualizează aceste sensuri abstracte sunt comune cu cele în care se actualizează sensul fizic, perceptual. Distincția se stabilește prin natura semantică a complementelor selectate - nominale cu referință abstractă sau adverbiale de mod, cu semantică evaluativă. Să se compare exemplul (38) cu exemplele (39)-(40): (38) Miroase a iasomie/a mâncare. (39) Miroase a scandal/a bătaie/a petrecere. (40) Nu miroase a bine. O altă direcție de cercetare are la bază studiile tipologice realizate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cinci domenii de percepție) sau dinspre un anumit domeniu de percepție către o altă zonă conceptuală. CAPITOLUL 4 STRUCTURA SINTACTICO-SEMANTICĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1.Introducere Interesul pentru clasa verbelor de percepție s-a manifestat și în direcția interfeței dintre semantică și sintaxă, a identificării aspectelor din sensul unităților lexicale care au relevanță în plan sintactic. În funcție de clasa lexicală căreia îi aparțin, verbele de percepție prezintă disponibilități combinatorii diferite. Referindu-se la verbele de percepție vizuală din limba franceză, Willems (1983
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
participând și la configurații sintactice în care celelalte verbe de percepție din aceeași clasă semantico-sintactică (a auzi, a simți) nu sunt admise. În descrierea tiparelor sintactice la care participă verbele de percepție este necesară dezambiguizarea unor concepte care țin de semantica și fiziologia percepției. Analiza tipurilor de complemente selectate de verbele de percepție trimite la cuplurile prezente în literatura de specialitate și folosite uneori ca echivalente: percepție directă- percepție indirectă; percepție fizică-percepție cognitivă; percepție concretă-percepție abstractă, pe care le vom discuta
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
o percepție a unui eveniment (a urca scările) surprins în desfășurare. O opoziție semantică prin care se structurează câmpul verbelor de percepție este cea care distinge între percepția directă și percepția indirectă. Această distincție apare menționată constant în studiile despre semantica și sintaxa verbelor de percepție (Guasti 1993, Alm-Arvius 1993, Usoniene 2001, Enghels 2007 ș. a.). Usoniene (2001: 165) arată că, pentru cazurile în care se exprimă percepția unui eveniment, distincția direct-indirect a fost corelată cu selecția complementizatorului that în poziția obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a afla; în cazul percepțiilor de contact, stimulii care pot fi percepuți accesează, direct sau prin metonimie, trăsăturile [+Emisie de miros], [+Proprietate gustativă], [+Proprietate senzorială]85. 4. Tipare de construcție a verbelor de percepție nonintențională. Valențe semantico-sintactice Ideea interdependenței dintre semantică și sintaxă se regăsește în numeroase lucrări asupra verbelor de percepție (Labelle 1996, Rizzi 2003, Enghels 2007, Grezka 2009, Gisborne 2010 ș.a.). Cele mai multe studii sunt consacrate verbului de percepție vizuală a vedea sau, contrastiv, verbelor de percepție a vedea și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cum zboară] (www.latifa.ro) (215) A fost fain să îi ascult [cum vorbesc despre un eveniment la care parti- cipă din pasiune]. 6. Verbele de percepție evidențială Verbele de percepție evidențială se disting de celelalte verbe de percepție prin semantica inerent modală, evaluativă. Acestea exprimă observarea pe cale perceptuală a unor proprietăți cu un grad variabil de subiectivitate ale referenților din poziția subiectului sau a locativului: (216) Ioana arată bine./ Toyota asta arată a Skoda. (217) Muzica sună interesant./ Limba lor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a mirosi - care se deosebesc de celelalte unități și prin rolul semantic al referentului din poziția subiectului - Obiect al percepției/Temă. Pentru această clasă restrânsă am ales denumirea verbe de percepție evidențială, ca urmare a informației modale cuprinse inerent în semantica lor. În final, am arătat că paradigma verbelor de percepție din română este incompletă. Pentru evidențierea golurilor lexicale, am ales să facem comparația cu engleza, care "dispune" de o paradigmă completă a clasei verbelor de percepție. Am identificat mijloacele compoziționale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de stare sau în cea a activităților. Arătăm în continuare că proprietățile aspectuale nu pot fi determinate fără a ține cont de structura grupului verbal extins și semnalăm faptul că interpretarea aspectuală a verbelor de percepție este strict dependentă de semantica predicației subordonate. Astfel, percepția este concepută ca punctuală sau durativă în funcție de modul în care este organizat fenomenul supus percepției - Îl văd pe Andrei trântind ușa (percepție punctuală), Îl văd pe Andrei urcând scările (percepție durativă). În capitolul al treilea discutăm
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
predictiv etc. Modelul Lexiconului Generativ arată că unitățile limbii nu pot fi descrise și caracterizate printr-o listă de sensuri independente, ci trebuie interpretate în contextul mai larg al dependenței dintre context și sens. Pustejovsky, autorul acestui model, arată că semantica cuvintelor se caracterizează prin flexibilitate, prin permeabilitate, permițând contextual numeroase variații. Continuăm prin a urmări cum se manifestă polisemia la nivelul clasei verbelor de percepție și, revenind la definițiile lexicografice, constatăm că unui verb ca a vedea (considerat membru reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Enghels, Les modalités de perception visuelle et auditive. Différences conceptuelles et repercussions sémantico-syntaxiques en espagnol et en français, Belgium, Max Niemeyer Verlag (lucrarea este disponibilă și în format electronic la adresa http://hdl.handle.net/1854/LU-372810) Evseev 1974 = Ivan Evseev, Semantica verbului, Timișoara, Editura Facla. Felser 1999 = Claudia Felser, Verbal complement clauses. A minimalist study of direct perception constructions, Amsterdam/Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Fillmore 1968 = Charles Fillmore, The case for case", în Emmon Bach, J. Harms, (eds.), Universals in
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
comparée du français et de l'anglais, Paris, Presses Universitaires de Vincennes. Nicula 2009 = Irina Nicula, " Câteva observații asupra clasei lexico-gramaticale a verbelor de percepție în limba română", în Limba română, 2, p. 262-268. Nicula 2010a = Irina Nicula, "Observații asupra semanticii verbelor de percepție. Transferurile semantice", în Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Mircea Anghelescu (ed.), Cercetări și studii. Volumul Școlii Doctorale a Facultății de Litere, București, Editura Paralela 45, p. 269-277. Nicula 2010b = Irina Nicula, "Lexicul verbelor de percepție. Delimitări și clasificări", în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Litere, București, Editura Paralela 45, p. 269-277. Nicula 2010b = Irina Nicula, "Lexicul verbelor de percepție. Delimitări și clasificări", în Liliana Ionescu Ruxăndoiu (coord.), Studies in Linguistics and Communication, Editura Paralela 45, p. 43-55. Nicula 2011 = Irina Nicula, "Aspecte legate de semantica verbelor de percepție", în Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Mircea Anghelescu (coord.), Cercetări și studii. Volumul Școlii Doctorale a Facultății de Litere, Editura Paralela 45, p. 251-263. Niculescu 1978 = Alexandru Niculescu, Alexandru, "Completivizarea romanică - privire specială asupra românei", în Individualitatea limbii române
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
autorul, decât în prezența unor contexte relevante. 51 Teoria prototipului în varianta standard a fost folosită în lucrare și pentru a explica structura câmpurilor lexico-semantice ale verbelor de percepție. 52 Teoria extinsă a prototipului a fost preluată și aplicată în semantica cognitivă de mai mulți cercetători, începând cu Lakoff și Johnson (1980). 53 Vezi și Geeraerts (2010: 192). 54 Sublinierea importanței contextului pentru dezambiguizarea semantică este semnalată și de Bidu-Vrănceanu (2008: 35-41). 55 Pentru simplificare, am eliminat aparatul tehnic folosit de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că, parcurgând mai multe lucrări care dezvoltă această temă, separarea sensurilor diferă. Acest fenomen se poate explica - așa cum am sugerat anterior - prin limitele laxe ale categoriei percepției. 67 Autoarea introduce termenul clase semantactice, considerându-l relevant pentru ideea convergenței dintre semantică și sintaxă. 1 În DLR, tomul XIII, V-Veni, s.v. vedea. 69 Articolul de dicționar pentru verbul a vedea este foarte extins. Acesta cuprinde, pe de o parte, numeroase sensuri contextuale, provenite din reorganizări sintactice și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de artă survine în urma utilizărilor corecte ale mijloacelor expresiei înțelese ca tropi ce sunt constituenți pentru imaginea artistică. Totodată, tropul poate fi înțeles, după Quintilian (Institutio Oratoria §5: 35), ca schimbare a înțelesului de la un cuvânt la altul pentru îmbogățirea semanticii. În altă ordine de idei, prin trop (tropos) se poate înțelege o expresie figurativă, adică schimbarea semanticii cuvântului de la înțelesul direct la înțelesul figurativ, proces înțeles fie ca metaforă, fie ca alegorie, fie ca hiperbolă, fie ca litotă. Metafora este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artistică. Totodată, tropul poate fi înțeles, după Quintilian (Institutio Oratoria §5: 35), ca schimbare a înțelesului de la un cuvânt la altul pentru îmbogățirea semanticii. În altă ordine de idei, prin trop (tropos) se poate înțelege o expresie figurativă, adică schimbarea semanticii cuvântului de la înțelesul direct la înțelesul figurativ, proces înțeles fie ca metaforă, fie ca alegorie, fie ca hiperbolă, fie ca litotă. Metafora este un tip de trop prin intermediul căruia se face posibilă transmiterea proprietăților unui obiect sau fenomen la altul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]