9,019 matches
-
involuntar comic de la începutul articolului din care am citat: "Lakshman Kadirgamar (12 aprilie 1932 - 13 august 2005) a fost un politician Sri Lankan". Nu e de mirare că întărirea sensurilor și a utilizărilor absolute ale lui dedicat favorizează și lărgirea semantică a substantivului dedicație, mai ales în scrisul celor care trăiesc în mediu anglofon: "Să ne amintim că minți strălucite, exponenți ai Neamului, muncind cu mare dedicație științifică, au fost frustrați de cea mai înaltă încununare a valorii" (clipa.com). Spre deosebire de
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
Rodica Zafiu In expresia a face și a drege se pot observa, mai întîi, modificările semantice ale verbului a drege: în evoluția de la latină la română, verbul dirigere și-a pierdut treptat sensurile de bază din sfera noțiunii de ,a conduce" (păstrate în parte în limba veche și în derivatul său dregător), ajungînd să însemne lucruri
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
în registrele oralității argotic-familiare. E vorba, ca în atîtea alte cazuri, de o reutilizare a mijloacelor existente ale limbii standard: bazat e participiul verbului a se baza, în a cărui folosire adjectivală se constată însă o netă schimbare sintactică și semantică. Verbul a se baza se construiește obligatoriu cu prepoziția pe, trăsătură transmisă în mod normal și formei sale de participiu (,un scenariu bazat pe fapte reale"). Folosirea participiului fără complementul introdus prin pe marchează o clară transformare semantică: în locul sensului
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
sintactică și semantică. Verbul a se baza se construiește obligatoriu cu prepoziția pe, trăsătură transmisă în mod normal și formei sale de participiu (,un scenariu bazat pe fapte reale"). Folosirea participiului fără complementul introdus prin pe marchează o clară transformare semantică: în locul sensului relațional (,care își are sursa sau punctul de rezistență în ceva") apare un sens absolut și evaluativ. Noua semnificație s-a raportat inițial la cuvîntul-sursă (bazat = "care are o bază solidă"); ulterior, sensul s-a extins și s-
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
com). În alte contexte, adjectivul se poate referi la o persoană care are orice fel de putere - "crezi că ești bazat dacă începi să înjuri" (crazy4ever); "nu fi sigur că dacă ai malaci în spate ești bazat" (arad.ro). Schimbarea semantică nu coexistă decît rareori cu păstrarea construcției cu pe (,ești bazat pe tine", getfit.ro); cel mai adesea ea permite combinația cu alte prepoziții, mai ales cu în: "ești Ťbazatť în hardware?" (apropo.ro); "ce texte ai în tine, sigur
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
o evoluție pe teren românesc, dar e foarte posibil să fi avut modele exterioare. În acest caz ar trebui să luăm în discuție it. momentaneamente, fr. momentanément, dar mai ales cuvîntul german momentan: care corespunde cel mai bine, formal și semantic, adverbului românesc. Probabil că ,sprijinul exterior" acționează și astăzi, cînd momentan apare, în Internet, în multe texte tehnice sau publicitare, traduse ori imitate. Oricum, adverbul momentan - care are avantajul unei forme scurte și transparente - este extrem de folosit astăzi (în vreme ce adjectivul
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
care uneori nici el nu și-l poate explica, Cuvântul la Dumitru Ichim este contemplat, analizat, șlefuit până la atingerea perfecțiunii fizice a statuilor ovoidale ale lui Constantin Brâncuși, înnobilat cu diverse categorii gramaticale, schimbat chiar uneori voit, diferitele lui fațete semantice, pe care le dobândește în acest proces de creație lirică ducând în acest caz, la nebănuite și nenumărate valențe filosofice și interpretative... Asemenea lui Iov care rabdă, dar nu-și pierde speranța, la fel și Dumitru Ichim crede cu tărie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în îmbinarea pe moca: ,de unde fac eu rost de joace pe moca de pe internet?" (computergames.ro); ,curioșilor celor mai curioși pot să le vînd (pe moca) o idee" (contrafort.md). Nici moca nu asigură în vreun fel stabilirea unei legături semantice: dimpotrivă, formularea - a intra moca, bilete moca - pare total absurdă. Unii vorbitori sesizează și comentează această ciudățenie, fără să bănuiască că punctul de pornire al expresiei nu are nimic de-a face cu tipul de cafea: , Nu cred că va
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
360.ro) - și a ști: ,mă... am râs de nu mai știu ce-i cu mine" (runzu.com). Deși consecutiva populară tipică e construită cu de, sînt posibile și structuri cu valoare intensivă introduse de conjuncția pînă, pentru toate tipurile semantice enumerate mai sus, poate chiar cu mai multă libertate descriptivă: ,am râs până m-au durut fălcile" (desprecopii.com), ,de-a dreptul genial, am râs până m-au durut obrajii și maxilarele" (drumandbass.ro), ,am râs până am căzut pe
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
posesive coocurente. Fenomenul nici măcar nu e nou; îl găsim, de exemplu, la Paul Zarifopol - " Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz". Oricît am fi de tentați de raționalizarea mijloacelor lingvistice - din punct de vedere gramatical și semantic, ar fi fost suficientă în enunț prezența unui singur element posesiv -, nu e cazul să uităm că în română dublarea pronominală și cea a negației sînt fenomene perfect acceptate. Insistența asupra mărcilor posesiei pare să intre în zona mijloacelor de
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
este înregistrată ca o simplă variantă, fără nici o luare de poziție normativă: "pe lângă a vrea se utilizează foarte mult și a voi (vroi), prez. voiesc (vroiesc)" (Tiktin, ed. a III-a, 1945, p. 122). Interferența paradigmelor e produsă de identitatea semantică și de apropierea fonetică a celor două verbe. De fapt, situația e ceva mai complicată, întrucât etimologia lui a voi este controversată (a fost explicat ca împrumut din slavă, ca derivat regresiv din substantivul voie sau chiar ca refăcut din
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
al absurdului semiotic..., arta poetică nu mai trece de la suflet la suflet, ci de la suflet (creatorul tradus), la ilizibil’’... La urma urmei dilema rămâne acel «hiatus» stihial dintre traduttore și traditore, dintre literal și literar. Cel ce tra duce - transferă semantic, preia și decantează chinul creatorului, îl comunică relevant, ca un purtător de cuvânt al cuvântului. Riscul nostru, de vorbitori-scriitori ai unei limbi neolatine (româna) - este unul special atunci când vom trans-spune poezia în engleză, este dilema a ceea ce Umberto Eco numea
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
sau a antidostoievskianismului), care este atestată prin dorința declarată a autorului de a-l urma pe scriitorul rus sau de a polemiza cu el chiar în textul operei sale". Cîteva pagini mai departe, Elena Loghinovschi restrînge încă mai mult sfera semantică a cuvîntului "dostoievskian", folosit, adesea, impropriu: în fapt, autoarea are în vedere două modele romanești (,romanul în care filiația dostoievskiană marchează, într-un fel sau altul, unele dintre elementele fundamentale ale artei scriitorului și acela în care apare Ťumbrať lui
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
ADRIAN BOTEZ Un adevărat regal de poezie ne-a invadat, în trecutul an 2013, dinspre sonetistul teleormănean, THEODOR RĂPAN (celebru, de-acum, prin Evangheliile sale cele patru, pline-depline, în aria lor semantică!) Volumul actual și cel mai proaspăt, intitulat FIIND (ca o mărturie și ca un IMN al Gloriei Re-Trăirii Sinelui, scăldat, din nou, în Universul Creației, iscat din preaplinul IUBIRII DIVINE!) - se vrea (prin conținut și masivitate) o replică a Canțonierului
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
este singura Armă/Armată Celestă („Cuvintele îmi sunt oștiri vernale,/ Zidirile luminii mă așteaptă,/Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
forțată) în construcții, păstrîndu-se și după dispariția firmei germane. În Dicționarul de argou și expresii familiare ale limbii române, de Anca și George Volceanov (1998), forma diribau este înregistrată cu explicațiile: "1. batalion disciplinar"; "2. muncă silnică." Evident, ambele specializări semantice se explică prin contextul politic în care munca în construcții devenise o pedeapsă tipică pentru militari și arestați. În Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (ediția a II-a, 2003), explicații asemănătoare primește forma diriblan: este vorba desigur de
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
2.03.2004). Deși, cum se vede din exemplele de mai sus, mulți vorbitori cunosc încă sensul originar și forma mai apropiată de etimon a termenului argotic, pentru alții aceste legături s-au rupt, astfel încît se produc diferite remotivări semantice și formale. Varianta dilibau e preferată pentru că se lasă reanalizată ca un derivat sau un compus de la verbul familiar-argotic a se dili (,a înnebuni"); astfel, dilibau începe să însemne "ospiciu": "mai întâi trebuie dovedit că e nebun, apoi băgat la
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
Iisus (Prohodul cu "stările" sale, care se citește în Vinerea Mare, învierea, înălțarea), de speranța și lumina pe care le lasă oamenilor: mielul-copil, altarul, pescarul de oameni, misiunea, harul (hărăzirea) sînt figuri lirice care se adaugă, pentru a o împlini, sferei semantice a jertfei. Poetul este, cum spune Varujan Vosganian chiar în primul poem al cărții, cel ce a fost hărăzit să povestească, să comunice, pentru memoria colectivă, jertfa la care a fost martor; în revoluția română din decembrie ^89 poetul găsește
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
semantica", așa cum a descris-o pesedistul. "Traian Băsescu este tatăl celor doi copii din flori. Doamna Hăineală și cu domnul Danileț șunt copiii din flori făcuți cu Monica Macovei de către Traian Băsescu. Fac și eu un pamflet, ăsta este ceva semantic", a spus deputatul Mădălin Voicu. El a adăugat "Cum vreodată un 'parchetar' își poate permite să-i ceară premierului să-i spună cum vede el viitoarea Constituție".
Mădălin Voicu i-a atacat dur pe Hăineală și Danileț by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39926_a_41251]
-
Mahomed sunt cele care au condus la revolte soldate cu victime. Creștinismul tolerează de mult timp faptul de a fi târît în noroi. E cazul să ne oprim o clipă la cuvântul islamofobie, care reprezintă, după părerea mea, un alibi semantic genial. Cuvântul a fost pus în circulație de ayatolahii iranieni în scopul de a le împiedica pe feministele din SUA să le critice atitudinea discriminatorie față de femei. Singura lui funcție este de a confunda două lucruri, rasismul antimusulman, care este
Despre islamofobie ca alibi semantic () [Corola-journal/Journalistic/3999_a_5324]
-
Hölderlin, pătrunsă de tot focul propriilor vieți), ci și în înțelepciunea Cezarului, unul din protagoniștii poemului Împărat și proletar: pentru acesta nu există decât legea morală lăuntrică ce exclude furia răzbunătoare și egalitaristă, pragmatismul și contingența. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de autor, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică, a proletarului, și cea transcendentă, a Cezarului, în care trebuie să recunoaștem sensibilitatea formelor intuitive și gândirea etică a poetului, precum și conceptele apriorice de spațiu-timp-cauzalitate care
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
din nou despre dragoste/să nu crezi nici un cuvînt/ochii mei de cobalt îți vor/arăta/în acea zi/totul”). S-ar zice că nevoia de insolitare prin alegerea ca blazon a respectivului element riscă să fie sabotată de irelevanța semantică a acestuia, redus la o funcție decorativă. Atît admiratorii, cît și ceilați au văzut în Komartin un conservator cu nostalgii moderniste, un neoexpresionist grefat pe un estet baudelairian ce preferă luxul, calmul și voluptatea căilor bătute - riscurilor pe cartea experimentului
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
cea din urmă Ce plînge răzlețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cîntul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
pînă la urmă diferența dintre filozofie și literatură? Strălucitul capuchehaie, ce își cucerise deja o anumită celebritate în „lumea bună” a Constantinopolului, poseda un răspuns propriu la această întrebare: discursul literar era discursul bazat pe retorică, pe figurile fonetice și semantice chemate să ofere cititorului o plăcere estetică. Pentru Cantemir, ca și pentru mulți gînditori din secolul al XVIII-lea, literatura însemna punerea limbajului pe portativul retoricii, mariajul dintre regulile exprimării alese și instrumentul comun de comunicare. Singura scriere de ficțiune
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
și îmbinarea cuvintelor după accentul lor natural, pentru a se crea un ritm fonetic. Dar Cantemir are la dispoziție și mijloace de ritmare mai subtile: este maestru în formarea lanțurilor de sinonime totale sau parțiale, creînd astfel și un ritm semantic („tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră...“). Pentru a se potența efectul cumulativ sunt utilizate intens rimele interioare provenite din așezarea verbelor la același timp și la aceeași persoană. Toate aceste procedee se află imbricate unele în altele și au drept rezultat
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]