1,175 matches
-
care o dăduse lui Moise Domnul. 11. Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa, fetele lui Țelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor; 12. s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, moștenirea lor a rămas în seminția familiei tatălui lor. 13. Acestea sunt poruncile și legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în fața Ierihonului.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
ascultat glasul, adevărat nu vor vedea pământul pe care l-am jurat părinților lor... Iar pe slujitorul Meu Chaleb, pentru că s-a arătat alt duh în el și M-a urmat, îl voi duce în țara unde a intrat și seminția lui o va moșteni” (Num. 14,22 sq., LXX). Întrebarea esențială pe care o pune poporul lui Israel: „Oare Domnul este între noi sau nu?” (Ex. 17,7) se repetă în cazul minunilor săvârșite de Isus. Fariseii îl încearcă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
originea și perpetuarea răului în istorie. Aceste „tradiții antice” se referă la următoarele fapte (Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Aceste „tradiții antice” se referă la următoarele fapte (Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fapte (Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât prin crudelitas, violentia, truculentia, cât și prin inormitas corporum. Începând din acel moment, potopul s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ai cerului” - și a doua oară pentru că au dezvăluit țiitoarelor lor taine importante (17,3). Reproșul cel mai puternic rămâne totuși acela că n-au știut să-și păstreze neîntinată natura spirituală, care exclude a priori feminitatea: „Voi erați din seminția spiritelor cu viață veșnică, scutiți de moarte pentru toate generațiile lumii, și pentru aceea n-am făcut Eu femei în rândul vostru” (15,6-7). Pentru autorul scrierii apocrife, îngerii sunt ființe complete, suficienți lor înșile, în timp ce oamenii sunt ființe incomplete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o lectură propriu-zis filozofică, rațională chiar, efectuată în cheie platoniciană. 4. Cu Flavius Josephus (Antichități iudaice I, 67 sq.) 157, se aflăm și mai aproape de discursul avvei Serenus. Flavius Josephus pune în evidență diferența care există încă de la început dintre seminția lui Seth și aceea a lui Cain (el nu vorbește despre nici o unire trupească a îngerilor cu femeile). Urmașii lui Seth, spune el, erau toți oameni de bine, obișnuiți să-și păstreze virtutea. Ei și-au păzit multă vreme această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor un zel pentru rele îndoit față de cel pe care-l arătaseră mai înainte pentru virtute (AJ I 72). Episodul unirii îngerilor cu femeile este invocat, dar nu se stabilește nici o legătură între acest episod și cel care povestește căderea seminției lui Seth. Mărturia lui Flavius Josephus, deși imprecisă, aduce o completare foarte semnificativă interpretării propuse de Philon. În afară de aceasta, el ne descrie felul în care au fost transmise cunoștințele pozitive ale lui Seth către generațiile viitoare: „Pentru a nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau al unui Origen. 7. Convorbirea avvei Serenus insistă, așa cum s-a văzut, asupra credinței în existența a două seminții de oameni - una perfectă și păstrătoare a virtuții și cealaltă rea - care își împart lumea încă de la origini. Omenirea perversă urcă până la Cain, cea virtuoasă până la Seth, pe care anumite grupări gnostice, în speță sethienii, au ales-o ca model
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar îngerii, cuprinși de invidie, strică această nouă creație, amestecându-se printre oameni. Mama decide să termine odată cu lumea prin potop, pentru a nu păstra decât seminția cea bună. Totuși, susține textul lui Pseudo-Tertulian, occulte et latenter et ignorante illa matre virtute cum illis octo animabus in arcam mississe semen Cham163. Epifanie confirmă aceste informații, adăugând și altele: Îngerii au scăpat încă o dată de vigilența divină și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar al optulea, Ham, provenea de la o putere străină: el a fost introdus în arcă împotriva voinței Mamei de sus. Îngerii au aranjat totul pentru ca lucrurile să se petreacă în acest fel. Pentru că, zic ei, îngerii aflaseră că întreaga lor seminție va fi măturată de potop, și ei l-au introdus într-ascuns pe acest Ham despre care am amintit, pentru ca el să mântuiască neamul cel rău creat de ei. Iată motivul pentru care au luat naștere uitarea și înșelătoria printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apoi, fiecare în felul său. Acești autori văd în mitul legăturilor fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor o imagine simbolică a conflictului care a existat dintotdeauna între două tipuri de umanitate: una rea și perversă sau numai nedesăvârșită, născută din seminția lui Cain; cealaltă bună și cucernică, desăvârșită din punct de vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite puncte de contact cu credințele gnosticilor sethieni. Trebuie spus totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așadar un fel de sinteză a mai multor tradiții evreiești și creștine, poate cu scopul de a înscrie sensul unui modus vivendi monastic într-o tradiție venerabilă, ce ar urca până aproape de zorii umanității. Călugării egipteni sunt moștenitorii îndepărtați ai seminției lui Seth, care se străduie să păstreze puritatea și integritatea învățăturii divine. Sau, mai exact, ei erau acei moștenitori, pentru că, după Ioan Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfârșit, semnele decadenței înmulțindu-se de la o zi la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la sine grăitor. Planeta asta pustie e singura care se rotește în jurul acelui Soare nenorocit. Alta nu există. Nici măcar o Lună sau un asteroid. Iar galaxia cea mai apropiată se afla la o distanță de nouă sute de ani-lumină. Iată de ce seminția care stăpânea această planetă ar fi trebuit să rezolve, simultan, atât problema zborului interplanetar, cât și cea - mult mai spinoasă - a zborului interstelar. Amintiți-vă cât de încet am progresat noi înșine în acest domeniu. Întâi, am ajuns la Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bestia, înainte de-a ne ucide ea pe noi! - Korita, ești pe-aici? întrebă Morton. - Da, chiar aici, lângă cadavru, domnule director! - Korita, dumneata ai cercetat împrejurimile împreună cu Cranessy și cu Van Home. Crezi că felina e o descendentă a seminției care stăpânea această planetă? Grosvenor îl văzu pe arheolog în mijlocul colegilor săi de secție, înapoia lui Smith. Japonezul, un bărbat înalt, spuse încet, pe un ton respectuos: - Domnule director Morton, ne aflăm în fața unui mister. Uitați-vă cu toții la linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
civilizație trebuie să fi încetat brusc, în epoca ei cea mai înfloritoare. O asemenea catastrofă ar putea avea ca urmări, pe plan sociologic, falimentul moral, o indiferență totală față de moarte. Dacă ființa asta - felina asta - e descendenta unei astfel de seminții, înseamnă că-i un monstru perfid, care ar fi în stare să omoare cu sânge rece. - Destul! exclamă Kent. Directore, îmi ofer serviciile ca gâde! - Mă opun, îl întrerupse Smith. Ascultă, Morton, să nu cumva să omori pisica asta; chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a unor pulberi vulcanice în cantități capabile să întunece soarele timp de mii de ani sunt indicii grăitoare. Omul era la un pas de a face cam același lucru pe Pământ, așa încât nu se cuvine să judecăm prea aspru această seminție dispărută. Dar unde ne duc toate aceste raționamente? Grosvenor trase adânc aer în piept, apoi se grăbi să încheie: - Dacă ar fi fost un constructor, am fi avut deja dovada puterilor sale și am fi știut precis la ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întreaga planetă, Grosvenor își spuse că avea acum o vedere de ansamblu asupra acesteia. Se afla într-o lume de piatră și lemn, ai cărei locuitori erau legați între ei prin relații organice, la nivelul sistemului lor nervos. Iată o seminție care izbutise să evite civilizația tehnologică a omului, grație unei cunoașteri în profunzime a tainelor materiei și energiei. Grosvenor hotărî că putea trece, liniștit, la penultima etapă a contraatacului sau. Se concentra așadar asupra unui gând menit să caracterizeze una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup în hăurile intergalactice. Tragedia lui era că supraviețuise acelui cataclism. Energia care impregna spațiul îi menținea în viața trupul, din ce în ce mai slăbit. Un singur gând îi stăpânea mintea - gândul că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se putea compara nici cu aceea pe care o înfruntaseră din partea Rimilor. După încercarea lui nereușită de a stabili un contact cu aceștia, Grosvenor izbutise să le controleze toate mișcările, repurtând astfel de unul singur o victorie împotriva întregii lor seminții. Monstrul stacojiu era însă un adversar cu totul aparte. Căpitanul Leeth urca treptele scării de fier ce ducea spre un balconaș. O clipă mai târziu, Morton veni și el acolo, ținând în mână un teanc de hârtii. După ce i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
începură să potrivească oasele. - Patruped! Exclamă el după ce supuse unul din picioare la un examen fluoroscopic. Patrupedul ăsta e mort de vreun sfert de veac. Grosvenor se depărtă. Sfărâmăturile acestea, își spunea, ascundeau, poate, secretul principalelor caracteristici fizice ale unei seminții dispărute. Era însă puțin probabil ca scheletele să le ofere vreo explicație în legătură cu identitatea monștrilor implacabili care o exterminaseră. Scheletele aparțineau unor victime, nu acelor asasini fără milă. Grosvenor se apropie de McCann, care tocmai examina o probă luată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și trâmbițe, fie în tăcere, o victorie asupra șobolanilor; probabil din această cauză, peste decenii, aceste rozătoare cu neputință de exterminat m-au căutat și au devenit locvace pe durata unui roman. Îmi apăreau în vis, câte unul și ca seminții de șobolani. Râdeau de mine, pentru că încă mai speram... Știau întotdeauna mai bine și se îngropau la timp... Ei erau singurii înzestrați cu calitățile care să-i facă să supraviețuiască speciei umane și ciorovăielilor acesteia... La scurt timp după cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pline cu nesfârșit de multe nuanțe de gri. Țigani tineri și bătrâni, aceștia erau personajele lui. Și așa se face că nu numai în atelierul lui Otto Pankok, ci și în acelea ale elevilor săi, supraviețuitorii de la Auschwitz-Birkenau ai acestei seminții împuținate intrau și ieșeau întruna. Ei făceau parte din familia cu nenumărați membri a lui Pankok. Erau mai mult decât un model. Împreună cu noi, ei trăiau într-un timp în care vechile și, așa cum speram noi, năruitele principii de ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]