2,355 matches
-
are simbolistica ei, bucuriile ei, misterele ei și mai cred în acel echilibru care face ca atunci când pierzi ceva, să câștigi altceva, care ține de o logică a universului, de ceea ce francezii spun “si jeunesse savait, si vieillesse pouvait...”, cu seninătatea pe care doar credința în Dumnezeu ne-o poate dărui, la orice vârstă. Îmi iau la revedere, cu mulțumirea că v-am transmis gândurile mele...cum spunea Constantin Noica: “ am dat cuiva bogăția câtorva gânduri și m-am întors în
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
el la întrebări pe un ton mai rățoit. - Cu tata, dar a rămas la căruță. - Păi nu ai mai mult de 7 ani? mă descusu el înainte. - Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vedeți, că sunt mărunt? minții eu cu seninătate, cu toate că eram clasa a treia. Eram foarte mic de statură pentru vârsta aceea. - Bine, dar să nu pleci de lângă mine, mă atenționă el cu severitate în glas. - Nu plec, nene. Am ajuns la intrarea cilindrului de unde zgomotul făcut de motocicleta
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
din vale; ,,Sed costelivi si tristi în alb-murdar de var,/ Pe marginile lumii de ceturi păturiti,/ Le tremură pe suflet o adiere rar/ În ton singurătătii celor despăduriti.” - Plopii fără sot pe Bahlui). Din poemele sale se revarsă o anume seninătate, sfințenie, eticism filozofic (,,Credinta curată în Tatăl Ceresc Atottiitorul,/ Cît ziua-i lumină si-n gînduri e rost,/ Spor în zăbavă si trudă cît tine ogorul,/ Dorinta statornică-n cinste, în rugă si-n post,/ Prudentă, răbdare si cumpăt/ trăirilor
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
la 28 iulie anul 1924, în București, Constantin Voicescu și-a petrecut copilăria în orfelinat și o parte din adolescență în închisorile lui Antonescu, pentru activitate în cadrul FDC (Frăția de Cruce). Așa încât greutățile copilăriei l-au „antrenat“ să suporte cu seninătate mizeriile detenției comuniste. Pentru Părintele Constantin Voicescu, cele trei perioade de detenție de la Pitești, Jilava și Târgu Ocna au reprezentat ani de umilință, de durere înnăbușită, trupească, dar mai ales sufletească. Doar în deșertul suferinței și al jertfei l-a
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCISPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/343576_a_344905]
-
la întrebări și, înainte de a muri, spune fiicei sale: - Lasă maică, lasă să nu facem scandal în familie. E mai bine așa. Polițiștii trag concluzia că răufăcătorul a fost ginerele ei pe care ea a încercat să-l acopere cu seninătate și înțelepciune. Unde se oprește întâmplarea și unde reintră destinul în rolul său? Eram copil și din timp în timp veneau țigăncile cu ghicitul. - Să-ți dea baba cu ghiocul. Pentru casă, pentru copii, pentru sănătate... O sită de mălai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343716_a_345045]
-
în privire acele săgeți de care se temea femeia. -O nepoată, a trecut în fugă pe la mine, nici măcar o linguriță de dulceață și un pahar cu apă nu a vrut să ia. Ce vrei, este la cură! -Lăzărica mințea cu seninătate, simțise de mult că Florea Corcoduș nu era tocmai curat. -Dacă te întreabă cineva despre mine sau despre Gigi ,te rog să-mi spui, poate mă ajută să-l găsesc. Săracul băiat, eu cred că nu mai trăiește, altfel îl
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
culcat în sicriu Privesc la surâsu-ți rămas încă viu. ,, Reconectarea cu pământul prin moarte, anunță totdeauna repausul absolut, dar nu neutru atâta vreme cât atomii păstrează sentimentul iubirii. Compunându-și mitul sentimental, Eminescu se situează psihologic într-un țărm mioritic plin de seninătăți cosmice.Pământul ca spațiu intim cu natura atașată alături, eroticul pădurii, teiul sfânt, stânca, lacul și ochiul iubitei care-i în adânc de stele, tinde spre incorporarea lui în cosmos. Adâncirea în pământ, în materie, implică condensare. Ridicarea în astral
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
el la întrebări pe un ton mai rățoit. - Cu tata, dar a rămas la căruță. - Păi nu ai mai mult de 7 ani? mă descusu el înainte. - Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vedeți, că sunt mărunt? minții eu cu seninătate, cu toate că eram clasa a treia. Eram foarte mic de statură pentru vârsta aceea. - Bine, dar să nu pleci de lângă mine, mă atenționă el cu severitate în glas. - Nu plec, nene. Am ajuns la intrarea cilindrului de unde zgomotul făcut de motocicleta
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
să fac și sunt împăcat cu mine, cu lumea și cu cerul”. Poetul contemplă în poemele sale priveliști de o rară frumusețe, cetatea visurilor și gândurilor sale își are temelie din focurile existențiale ale lumii. Aspiră la absolut însetat de seninătate, iar privirea sa este fascinată de îngeri care se ivesc din adâncurile lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
mi s-a părut că-mi acorda atâta interes Adelina? Grozav de frumos nu eram, știam bine asta de când eram la școală și pe la facultate... Poate aveam pe chip ceva profund, romantic, ceva anume care o vrăjea? Ori, poate aveam seninătatea și simplitatea specifică eroilor care explorează ținuturile înghețate de la poli? Adică eram într-una din acele ipostaze în care ideea dădea expresie chiar și celei mai simple figuri? Poate eu, ca astronom, eram omul care dădea răspuns unor probleme serioase
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
modul cum azi, în postmodernitate, istoria „pierdută” din hrisoave sau pământul locurilor încărcate de istorie poate fi prezentificată fără accentele false ale retoricii goale de conținut; altfel spus, „atitudinea” naratorului e impecabil echilibrată, dincolo de orice teză, dar și dincoace de seninătatea glacială a istoricului pentru care doar adevărul contează, cât mai departe de legendă ori de structurile imaginarului sau chiar ale basmului. Astfel, lângă personajele dintr-o istorie agitată, documentată cu toate urmele pe care le va fi lăsat, Paul Leibovici
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
aducea vești nescrise din partea celei mai dragi ființe - Julia, fata cu ochi atât de senini, precum cerul în miez de vară. Aducea zâmbetul ei cuceritor, inegalabil în bunătate și tandrețe. “Da, încă puțin, își zicea Hans, cu fața luminată de seninătatea gândurilor, încă puțin mai am de muncit pe Noul Pământ al Americii, ca să-mi termin căsuța și gospodăria, pentru mine și pentru viitoarea mea familie. După aceea, voi porni purtat de dor de velele corăbiilor întunecate, cu pânzele albe, care
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
papalitate și de iezuiți? - Cum să nu știu! Cred că deja am fost luat în observație, de cum am debarcat în Olanda. Sunt mulți care au sarcina să urmărească pe unde umblă și ce fac protestanții! Julia se uita îngrijorată la seninătatea lui Hans de a vorbi despre pericole care-l amenință. Cum de rămânea așa de senin la chip? - Dragul meu prieten! Tu nu te tulburi știindu-te amenințat de urmăritorii protestanților din țara asta? - De ce să mă îngrijorez? Totul este
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
foarte bună! Dar nici pentru Julia nu este momentul să treacă la religia protestantă, având în vedere persecuția și situația noastră de acum, din casă. Hans înțelegea foarte bine ce spunea Jansen, tatăl Juliei. De aceea îi răspundea cu multă seninătate și bucurie în suflet: - Noi, adică eu și Julia, avem inimile unite, nimic nu va despărți, nici Oceanul, nici credința, nici inchiziția iezuită! Domnul ne-a unit inimile, așa că vom aștepta oricât, până când ne vom putea uni destinele într-o
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
sufletul, cu inima, să dovedim că încrederea în Mântuitorul nostru Isus Hristos nu a fost una oarecare, o poveste, ci a fost o credință neclintită în promisiunile Sale. Acum știu, voi da viața pentru această credință. O voi da cu mare seninătate! Să nu plângi prea mult în urma mea. Gândește-te că, oricum, fie mai lungă, fie mai scurtă, viața noastră pe acest pământ este neînsemnată, trecătoare. Doar viața promisă de Isus Hristos este veșnică, fără întristare și fără suferință. De El trebuie
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
scrisori, Julia plângea cu disperare. Plângeau și domnul Jansen, la un loc cu soția sa. Apoi, Julia, citind și recitind scrisoarea, își dădu seama că, printre sentimentele de suferință exprimate în această scrisoare, răzbătea ceva mult mai valoros. Răzbătea acea seninătate angelică a lui Hans, acest om cu suflet de înger, blând, hotărât și credincios! Îndemnul lui din ultima parte a scrisorii era atât de senin, încât învingea, parcă, însăși moartea. Din cuvintele lui Hans răzbătea acea încredere nestrămutată într-o
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
și doi de ani în această funcție, slujire și demnitate. Foarte iubit de credincioși, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae a continuat să uimească prin puterea cu care a suportat și îndurat toate nevoințele trupului, și care au fost deloc ușoare, seninătatea chipului, a glasului ce a păstrat aceleași inflexiuni și peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum și nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care a insuflat-o permanent acelora care i s-au adresat. Cuvintele
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA LA CEREŞTILE ŞI VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE DR. NICOLAE CORNEANU – ARHIEPISCOPUL TIMIŞOAREI ŞI MITROPOLITUL BANATULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/381855_a_383184]
-
sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de Bărăgan,/ doar de tine îndrăgostită.” (Elegia IV) Rostul poetei este acolo unde transparența înseamnă lumină și aduce seninătate interioară. Acolo îi este locul, în acea seninătate care-i conferă pace și armonie și fără de care se tulbură și suferă: “mi-ai adunat cuvintele/ din excesul suferinței zilnice,/ lăsându-mă/ ca într-un cerc transparent/ din care să nu
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de Bărăgan,/ doar de tine îndrăgostită.” (Elegia IV) Rostul poetei este acolo unde transparența înseamnă lumină și aduce seninătate interioară. Acolo îi este locul, în acea seninătate care-i conferă pace și armonie și fără de care se tulbură și suferă: “mi-ai adunat cuvintele/ din excesul suferinței zilnice,/ lăsându-mă/ ca într-un cerc transparent/ din care să nu pot ieși./ mi-e greu. nu pot sta
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
era nici unul liber, ci pe jos, pe unde apucau. A fost aula plină-plină, ca în perioada Paștilor, când vorbea Părintele Arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Avea o figură sfântă; se vedea că Duhul Sfânt sălășluieste în el... Seninătatea lui, căldura pe care o răspândea în jur, deschiderea lui atrăgea și încânta foarte mult pe oricine, indiferent de formație sau de vârstă. În plus, Părintele Paulin era un om intelectual, era un om erudit și asta se vedea din
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Cu alte cuvinte, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care se desfășoară viața omului duhovnicesc, lăuntric ea a ajuns la un fel
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata să aprindă cerul inimii. De multe ori, întrebările răscolesc în răni nevindecate și zguduie temeliile gândului care se năruie sub ceruri potrivnice și „doar o fantasmă a imaginației, îmi întărește Speranța, încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând cuvintele, “necuvintele” să-și găsească sensul și drumul spre purificare... Întreaga existență este o ardere extatică, o destrămare sublimă contopită în culorile
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Preda Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Albe versuri scriu poeții siluindu-și muzele, Le recită cu emfază țuguindu-și buzele - Vor să compenseze ritmul și măsura șchiopătate, Ocolite cred, din lene, cu-atâta seninătate! Scriu metafore de-a valma fără nici o legătură, Abstracționând talentul ce li-i dat de la natură; Caută cu dinadinsul modernismul ce-i în vogă Contestând poemul clasic cu un drept ce și-l arogă. Știu că este loc sub soare
ALBE VERSURI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379339_a_380668]
-
va proteja la infinit. citat din Marin Preda Intrase înăuntru stăpânit de un sentiment care nu-l mai slăbea, că viața lui e distrusă, și se pomenise cum parcă aici cineva îi picura în inimă un balsam, care-i dădea seninătatea de care avea nevoie ca să uite eșecul său în lume. Era o lume care îi ajungea, această primăvară închisă. Marin Preda în Marele singuratic (1972) Trezește-te și răspunde-mi sau, dacă nu poți acum începe prin a te gândi
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
a martirului în proce¬sul de transformare și metamorfozare a lumii. Dialogul sau raportul dintre mucenic și călăul său n-au decât o singură varianta existențială "convertește-te sau ucide-mă". Ca și Mântuitorul Iisus Hristos, care a mărturisit cu seninătate și iubire în fața lui Ponțiu Pilat, și mucenicul vorbește judecătorului său ca unui prieten, fără să-l urască. Cuvintele lui sunt ale Duhului Sfânt, de aceea el propu¬ne semenilor săi un limbaj nou, în stare să vindece necredința, boala
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]