3,380 matches
-
repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să calculeze... Asta voise să Îi spună Arrigo lângă zidurile Baptisteriului, prețios numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
întârziat mult. Această cameră era atât de departe de viață, încât a vedea un mort întorcându-se nu m-ar fi mirat mai mult de atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut această cheiță care trebuia să fie neagră și de o formă ciudată, fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fie neagră și de o formă ciudată, fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui lănțișor de ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bine! Da, s-a văzut că i-a plăcut, dacă nu mă mai pricep eu la asta, nu se mai pricepe nimeni. O amantă pe care o țin așa, ca un scenarist deștept, un al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî, ar fi în stare de orice... În timp ce el se spală, în sufragerie, pe canapeaua care trecuse prin multe, Loredana așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să facă și costumele, ar fi avut cine să facă mișcarea, dar, în realitate, nu am vrut eu să-i pun în scenă piesa, n-am vrut, că n-a meritat, i-am luat-o și am pus-o în sertar, să rămână acolo. Îmi pare rău că am jucat și în prostia aia, Bărbați și femei, dar era un spectacol muzical și eu sunt tare bună la mișcare și muzică, spectacolul i-a permis Maestrului să cânte și să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a dracului muiere, toată ziua e cu telefonul după el!, el îi spusese că se duce acolo pentru niște casete pe care le lăsase în sertar, găsise ușor totul, știa că are niște casete video în birou, și, plictisit de oameni și de praf, bărbatul înalt, rafinat, Maurice Béjart la bătrânețe, cum îi spune nevasta, iese greu printre afișele din ușă. Undeva, în capătul holului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție de fotografii de oameni celebri cu bărbi mari și zburlite: Tolstoi, Whitman, Carpenter și alții. — Nu-i așa că-s minunați? Amory s-a silit să emită câteva cuvinte politicoase de apreciere, dar a renunțat, râzând. — Burne, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clătinat din cap: Nu! Poți spune că au Înfățișări remarcabile sau orice vrei, dar nu Încape Îndoială că-s urâți! Neafectat, Burne și-a plimbat tandru palma peste frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le pună la loc În sertar. Plimbările nocturne erau una dintre Îndeletnicirile sale favorite, iar Într-o seară a dus muncă de convingere cu Amory ca aceasta să-l Însoțească. — Urăsc bezna, a obiectat Amory. Pe vremuri, mai ales când aveam cu adevărat imaginație, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru toaletele luxoase etalate și suntem dispuși s-o vedem pe prințesa de dragul căreia... Priviți! Vine cineva! Dezamăgire, nu-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe un scaun... Nu aici. Un alt teanc, masa de toaletă, sertarele șifonierului. Scoate la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca În jocul de-a descoperirea obiectului ascuns. Aceasta este mama lui ALEC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se Întoarce.) EA (râzând): Scorul: Gazde - o sută; Oaspeți - zero. (El pornește din nou spre ușă.) EA (grăbit): Plouă. Meciul s-a anulat. (AMORY iese.) (ROSALIND se duce agale la șifonier și scoate o tabacheră, pe care o ascunde În sertarul lateral al biroului. Intră mama ei, cu un carnețel În mână.) DOAMNA CONNAGE: Doamne! Doream neapărat să-ți vorbesc Între patru ochi Înainte de a coborî. ROSALIND: Dumnezeule, mă sperii! DOAMNA CONNAGE: Rosalind, ești o persoană cu pretenții foarte mari. ROSALIND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În ele și ezită. Merge apoi la birou, de unde scoate tabachera și extrage o țigară. O aprinde și, pufăind și suflând fumul, se duce la oglindă.) CECELIA (cu accente sofisticate, extrem de Îngroșate): Ouu, da, a ieși În lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cutie de carton? — Nu, a răspuns Tom, intrigat. De ce-aș avea? A, cred că găsești una În camera lui Alec. În cele din urmă Amory a găsit ceea ce căuta și, Întorcându-se la masa de toaletă, a deschis un sertar plin cu scrisori, Însemnări, verigi dintr-un lanț, două batiste micuțe și câteva instantanee fotografice. În timp ce le muta grijuliu În cutie, mintea i-a rătăcit până la un pasaj dintr-o carte, În care eroul, după ce păstrase vreme de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înțeles nimic din tainița întunecată a sufletului doamnei doctor. - Eu zic să vedem ce zic și cărțile, m-oi fi înșelat, era și cam slabă cafeaua, n-avea zaț bun de ghicit. În timp ce doamna doctor își mișca fundul tragic spre sertarul cu cărți de joc, doamna Popa dădu televizorul mai tare. Reclamă. Telenovelă. Nu, doamna Popa nu suporta nici o altă dramă. Reclamă. Agricultura pentru toți. Reclamă. Nea Ovidiu. Nea Ovidiu! La televizor era nea Ovidiu, ras și pieptănat frumos, în uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
preferate cu Gretl: Gretl în poziție ginecologică - o fotografie care ar trebui făcută în curând din nou, fiindcă între timp a mai acumulat experiență de fotograf -, Gretl la bordel, Gretl școlăriță, cu șorț și nuia. Tocul pistolului se află în sertarul secret al dulapului din bucătărie, pe care nu‑l știe nimeni. Nici n‑ar interesa, de altfel, pe nimeni, fiul nu‑i interesat, din păcate, decât de literatură. Fostul ofițer se duce - dând curs unei hotărâri de moment (ca ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
discul cel nou (Hans). Până acum au mai exersat de câteva ori și merge deja mai bine decât la început. Mai întâi faci un soi de preludiu, apoi intri în Anna și cotrobăi pe acolo, de parcă ai căuta într‑un sertar cu ciorapi vechi perechea unei șosete, pe care n‑o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aud tot. — Sau destul de aproape încât să tragi un foc de armă? Am scuturat din cap: Dacă vrei să omori pe cineva, nu-l chemi într-un loc care, prin natura lui, să-l facă să fie circumspect. Am deschis sertarul de la birou. Când te uitai la ele, nu era mare diferență între Mauser și Walther, dar arma pe care am ales-o a fost Mauserul. Una peste alta, datele lui generale îl făceau mai potrivit decât mai micul Walther și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mulțime de vizitatori la Zoo. — E un loc bun, am remarcat eu. Tipu’ va fi greu de reperat și va fi și mai greu de urmărit. Din câte țin minte, sunt patru ieșiri. Am găsit o hartă a Berlinului în sertar și am întins-o pe birou. Bruno veni și se aplecă peste umărul meu. Și atunci cum facem? mă întrebă el. — Tu te vei ocupa de lăsarea banilor, eu voi juca rolul vizitatorului. — Vrei să aștept după aia la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uitați în dulap? zise Helmut. Nu trebuia decât să îmi spuneți. Îi dădu lui Becker cheia, în timp ce eu am lăsat revista în flăcări să cadă, fără să producă vreo pagubă, în coșul metalic de hârtii. Nu se găsea nimic în sertarul de sus de lângă o casă de bani, dar în sertarul de jos era un alt teanc de reviste pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spuneți. Îi dădu lui Becker cheia, în timp ce eu am lăsat revista în flăcări să cadă, fără să producă vreo pagubă, în coșul metalic de hârtii. Nu se găsea nimic în sertarul de sus de lângă o casă de bani, dar în sertarul de jos era un alt teanc de reviste pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie de fotografii înfățișând degradarea și pedepsirea unei fete care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
stat în biroul lui Arthur Nebe și l-am așteptat să termine de vorbit la telefon. Când în cele din urmă puse receptorul jos, chipul lui era grav. Eram pe cale să zic ceva când își ridică degetul la buze, deschise sertarul de la birou și scoase o pernuță pentru menținerea caldă a ceaiului, cu care acoperi telefonul. — Pentru ce e aia? — Telefonul este ascultat. De Heydrich cred, dar cine poate ști? Pernuța ne asigură că discuția noastră rămâne privată. Se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-l pot aminti în cele mai rele coșmaruri ale mele. Știi, Arthur, am crezut că știu fiecare miros urât care există în orașul ăsta, dar ăsta este rahatul de luna trecută prăjit cu ouăle de anul trecut. Nebe trase un sertar și scoase o sticlă și două pahare. Nu zise nimic în timp ce turnă din belșug. L-am dat pe gât și am așteptat ca alcoolul arzător să ajungă la ce mai rămăsese din inima și stomacul meu. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
felul de necazuri sărmanului doctor Schade. A primit telefoane de la o grămadă de oameni importanți: Nebe, Müller, chiar și Heydrich. Foarte satisfăcător din partea ta. Nu, nu ridica așa modest din umeri. Ai toată admirația mea, Bernie, zău așa. Am deschis sertarul biroului și am scos o sticlă și două pahare. — Să bem pentru asta. — Cu mare plăcere. Mi-ar prinde bine un păhărel după ziua pe care am avut-o. Ridică paharul plin și sorbi din el cu recunoștință. — Știi, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar nu credeam că e... Își clătină din nou capul. M-am așezat obosit și m-am întins spre sertarul de la birou și spre sticla pe care o păstram acolo: — Din nefericire, are dreptate, am zis, umplând două pahare. Am întâlnit privirea întrebătoare a lui Korsch și am zâmbit cu amărăciune: — Să acuzi de crimă un polițai din Berlin... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bucuros că plec din cameră: Ce s-a întâmplat? i-am zis pe un ton amar. Ai uitat cum se fierbe apa? Îmi dădu o tăietură din ziarul Beobachter: — Ia uitați-vă la asta, domnule. Am găsit-o aici în sertar. Era o reclamă pentru firma „Rolf Vogelmann - Investigator Privat, specializat în dispariții de persoane“, același anunț pe care îl folosise Bruno Stahlecker ca să mă chinuie cu el. Becker indică data din partea de sus a tăieturii: — 3 octombrie, zise el. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]