1,191,447 matches
-
-te că în timp ce tu cotrobăiai prin conturi și liste cu plăti programate eu rădeam cu gura pan’ la urechi... Vezi, așa se cheltuiesc câteva zeci de eurocenți... cu folos! @Simona Tache, parcă nu știai. Sunt fraieru tuturor păcălicilor... Sunt la serviciu ,citesc post-ul și râd cu lacrimi :)) Trebuie să recunoști că are imaginație :)). asta mi-a adus aminte de reacția lui Băsescu :)) trebuia, dacă erai bărbat, să sari și să zici: n-am încercat domnule în viața sa ma eschivez
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
în posesia dozei destinate consumului propriu, ar fi fost pasibil de închisoare. În București există, conform estimărilor guvernamentale, 15,000 de consumatori de droguri injectabile. Normă europeană spune că minim 70% dintre aceștia trebuie să se afle în contact cu servicii sociale. Adevărul este ca in București se poate asigura tratament substitutiv cu metadonă doar pentru 800 de pacienți (pentru care consilierea psihologică este oricum un lux). Consumul de droguri este o problemă a întregii societății pentru că numărul consumatorilor de droguri
Legislaţia despre droguri în dezbatere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82641_a_83966]
-
Earth Hour - să stingă luminile, televizoarele, calculatoarele- potopul de admiratori “ecologiști” se va uita la Dansez. E interesant faptul că în vreme ce Mai Mult Verde, alături de alte organizații eco, promovează această idee (și altele), Dragoș Bucurenci, inaintemergatorul ecologiei din România, promovează servicii bancare, firme de cosmetica și emisiuni cu bune intenții extrem de îndoielnice, dar cu echipe foarte bune de marketing. E interesant să vezi niște principii călcate în picioare de amorul artei. Sper că redescoperirea asta de sine, după care se pare
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
Ioan Lăcustă ntr-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșisem dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ar fi zăvorât cu tot entuziasmul său din acea clipă. "Asta-i situația. Viața este extrem de nedreaptă îndeosebi cu intelectualitatea inginerească.", l-am compătimit. "Tu ești la lucru, te cheamă șefu, poate-ți trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu Ester și abia aștept să te roiești ca s-o înghesui puțin acolo, după ușa aia care văd că a mai rămas cu tot cu vizeta ei închisă". Inginerul mi-a surprins privirea. "De-acolo începea sectorul viețașilor", a precizat
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
intra decât din dispoziție, dar unde reușisem să intru, cândva, tipărind aici o carte despre Insulele Canare, text și fotografii color, excelent executate, mai bine decât la "Arta Grafică", patronată de inginerul Albaiu. Singurul televizor color, producție românească, fusese instalat la serviciul administrativ, în folosință comună, iar picturile originale se aflau în așa-zisele saloane de primire, înzestrate cu mese, măsuțe și canapele stil instituție de stat cu partid unic. Dispăruseră scrumierele unice, de sticlă rubinie, șlefuite cu polizorul, în geometrii specifice
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
minuscule. Operă a unui gravor anonim, lucrarea fusese executată în întregime din metal, în relief, cizelat cu priceperea meșterilor toledani, vestiți în toată lumea. Dispusă, singură, pe un perete, deasupra canapelei și fotoliilor îmbrăcate în pluș verde și a măsuței de serviciu, unde se presupunea că se stă la taifas, tabloul mi-a plăcut, mai ales ca aducere aminte. Mă reîntâlneam cu mine însumi, cel de altădată și am fost înclinat să cred că cineva, care umblase prin biografia mea, se gândise
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
biroul său. Nu știu câte daruri primise Sergiu Celac, excelent ministru de Externe, în condițiile acelea - și ar fi fost și după, dacă n-ar fi apărut ca o cometă Adrian Năstaăse -, dar presupun că erau multe, din toate părțile, inclusiv de la Serviciile noastre secrete, construite pe o moștenire bogată în astfel de trucuri. El o știa foarte bine, și când ne vedeam, și simțea că aveam ceva important să ne spunem, ori o bârfă din lumea presei, se ridica de la birou, privea
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
lui Ion Grigore. Firește, după ce aveam să îndur reamenajarea clădirii, tabloul de aramă avea să apară în biroul meu - "știți, e foarte frumos" - unde l-am lăsat moștenire celui de după mine. Porniră cele trei corăbii Sentimentul că subalternului meu de la serviciul consular îi plăcea să-mi aducă vești proaste, s-a adeverit de multe ori: "- Auziți, domnule ambasador, nenorociții! Ne-au sechestrat un vas la Alicante. N-a plătit serviciile și locația de mult timp, și-l țin în larg, cu
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
de după mine. Porniră cele trei corăbii Sentimentul că subalternului meu de la serviciul consular îi plăcea să-mi aducă vești proaste, s-a adeverit de multe ori: "- Auziți, domnule ambasador, nenorociții! Ne-au sechestrat un vas la Alicante. N-a plătit serviciile și locația de mult timp, și-l țin în larg, cu ciment vrac, cu riscul să se facă piatră. Dacă nu-și plătește datoriile, nu se poate mișca." "- Domnule, dacă-i așa, nenorociții suntem noi, nu ei. N-avem ce
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
era în liceu, pentru a da impresia de înălțime. Avusese dintotdeauna temerea nemărturisită că e prea scund, la 1,69 m. De-abia când intră în Internet café și își scoase pardesiul își dădu seama că era în costumul de serviciu. De obicei, mergea întâi acasă, să se schimbe. Acum făcea notă discordantă față de puștii din jur. îi surâse binevoitor fetei de la casierie în timp ce plătea și îi spuse plin de importanță, justificându-și astfel ținuta: - Azi e ziua mea, am împlinit
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
în colțul cel mai întunecat al salonului. Acolo era un calculator neglijat de toți și acolo îi plăcea lui să-și facă veacul, navigând pe Internet. Primul impuls a fost să caute, ca de obicei în ultima vreme, oferte de serviciu - nu știi niciodată de unde sare iepurele! Apoi se răzgândi. Mai avea o grămadă de timp în față. El hotăra când și cum va demara schimbarea! Acum era mai bine să se relaxeze și să stea pe chat cu niște necunoscuți
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
lumina în casă. Avea emoții. Dacă, atunci când va deschide ușa, se va aprinde brusc lumina și toți colegii de la firmă, în frunte cu doamna Ropot, îi vor striga: La mulți ani!? Poate chiar de asta plecaseră cu toții înaintea lui de la serviciu, ca să-i facă o surpriză, nu pentru că era vineri. Dacă vor pocni sticlele de șampanie și vor zbura baloane colorate prin încăpere? Dacă se va porni o muzică veselă de discotecă, trezind tot blocul din adormire? Dacă va petrece toată
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
își ajuta prietenii la nevoie, era simpatic. Până ce se îmbolnăvi grav. Foarte grav! Într-o bună dimineață, se trezi complet surd. La început, se enervă, sesizând cră n-a auzit clopoțelul ceasului deșteptător, ceea ce l-a făcut să întârzie la serviciu. El, care n-a întârziat niciodată în aproape douăzeci de ani de carieră! În graba mare, abia pe stradă observă că parcurge un univers complet tăcut. Parcă ar fi fost un pește într-un acvariu. Tramvaiele, mașinile, oamenii, totul făcea
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
telecomanda spre aparatul de aer condiționat. (Care odată s-a și stricat. Acum, din partea lui, n-are decât să se strice tot timpul...) Își amintea cu o duioșie necunoscută până atunci de lungile săptămâni cât a trebuit să meargă la serviciu, de plictiseala de acolo, de nenumăratele compromisuri pe care a fost nevoit să le facă fără încetare pentru a păstra o atmosferă cât de cât respirabilă printre niște șefi imbecili și niște colegi invidioși. Își aminti și de deplasările obositoare
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
versați sau conduși de interese oculte. O primea chiar într-un salon al vasului personal, ancorat în mijlocul lacului de acumulare. Pe puntea acestuia erau invitați musafiri din afara țării, afaceriști, magnați, întâmpinați de fete atrăgătoare, brune, blonde, șatene, care ofereau felurite servicii, într-o contaminantă bună dispoziție, ca patronului să-i meargă afacerile, iar lor, stipendiile. Acum dispăruseră însoțitoarele de bord, marinarii și toți cei care reprezentau personalul navei, căci Furgoteiu hotărâse să rămână doar el și Gilda, în vederea stabilirii unor contracte
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
într-o joi, tot atunci are loc și paranghelia. E o prostie să aștepți până-n weekend, când riști ca jumătate dintre invitați să plece la pescuit pe baltă, la țară sau la munte. Cum? A doua zi lumea merge la serviciu? Și? Ce, n-o lăsăm noi? Să meargă sănătoasă, cu stângul pe tobă și fața la producție. A, e muzica prea tare? Păi e petrecere, tată. Ce-ați vrea, surdină? Mergeți frumușel la farmacie, luați-vă niște dopuri din alea
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
inițial. - Bună seara, domnu' Nae. - 'ai noroc. - Știți... - Ce vrei, bă? - Poate dați muzica nițeluș mai încet - - E ziua la fi-meu. Valea. - Da, dar e unu noaptea, eu mâine mă - - Zgâmboi, tre' să-ți desenez? Stânga-mprejur. - ... duc la serviciu, am o lucrare - - Băi cârmâz, ești nervos cu nervii? E ziua la fi-meu și-i fac bairam. Nu-ți place, du-te la hotel. Ce vrei, să-i trimit acasă pe toți, ca să tragi tu pe dreapta? - Îmi pare
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
combinatele siderurgice nu găsești o asemenea hărmălaie. Pe la ora trei, vecinul năpăstuit cochetează pe rând cu ideea emigrării, a sinuciderii sau a plecării într-o direcție necunoscută cu un tren de noapte. N-au decât să-i taie ziua la serviciu. Mare brânză. Singurul lucru care-l oprește să se urnească spre gară e conștiința inutilității gestului. Petreceri de genul ăsta vor mai fi, cu siguranță. Din câte știe omul nostru, peste trei zile vecinii de deasupra or să prezideze peste
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
prevenitor și începe prin a le pune în vedere proprietarilor de autovehicule că trebuie să elibereze locul. Cine nu se conformează își asumă riscuri. Până la urmă, parcarea tot se golește. Dacă nu prin bună înțelegere, cu forța. Nesimțitul apelează la serviciile eficiente ale câtorva dintre cei care se vor strânge îmbrăcați festiv la orele după-amiezii, spre a petrece sub geamurile și balcoanele locatarilor perplecși. Aceștia seamănă cu un comando specializat în incursiunile punitive. Robuști, tunși perie, asudați, cu niște tricouri negre
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
ei, să intre în biroul de ședință, pentru ca apoi, șirul fiind deschis, în urma ei să putem intra cu toții. Odată, așteptînd să înceapă ședința, Adriana mi-a mărturisit: "Aici e locul în care vin fără să am conștiința că merg la serviciu". Sorin Lavric Misteriosul Cronicar Înainte de a o cunoaște personal pe Adriana Bittel, în redacția României literare, eram deja familiarizat cu scrisul ei, în dubla calitate a acestuia, epică și critică. Nu de puține ori, contactul cu eul social al scriitorului
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și decomplexată atitudine în fața "modelelor"3. în intervenția mea anterioară salutam, în primul rând, caracterul monumental al acestei biografii, valoarea ei documentară. Florin Țurcanu a avut permisiunea și mijloacele materiale de a putea cerceta Arhivele Ministerului de Externe, cele ale Serviciului Român de Informații, precum și numeroase fonduri din Franța, Portugalia, Anglia și Germania. O importantă sursă informațională a autorului a fost Colecția Mircea Eliade de la Biblioteca Regenstein a Universității din Chicago. Au fost consultate aproape o sută de periodice în limbile
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
a dus și la condamnarea penală a lui Constantin Titel Petrescu, ne informează Petre Pandrea. Așa se scrie istoria, domnule }urcanu! Autorul Memoriilor mandarinului valah ne mai face o confidență. Mihail Sebastian, vărul lui Belu Silber, a fost "agent al serviciului secret al lui Moruzov și Eugen Cristescu... și bizar, ambii ciraci ai lui Nae Ionescu, fascinați de profesor" (p. 567). "Silber, Sebastian, Al. Gruia, H. Soreanu, A. Dumbrăveanu și Călugăru erau reporteri. Probabil din această pricină erau și agenții lui
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Eugen Cristescu... și bizar, ambii ciraci ai lui Nae Ionescu, fascinați de profesor" (p. 567). "Silber, Sebastian, Al. Gruia, H. Soreanu, A. Dumbrăveanu și Călugăru erau reporteri. Probabil din această pricină erau și agenții lui Moruzov și Eugen Cristescu la serviciul secret al burgheziei. Pe urmă au trecut la serviciile secrete ale comuniștilor" (p. 569). Calomnie? în nici un caz! Dar nu am siguranța. Nu ni se prezintă dovada, la fel cum nici Dl Țurcanu nu poate fi sigur de... înscrierea în
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Ionescu, fascinați de profesor" (p. 567). "Silber, Sebastian, Al. Gruia, H. Soreanu, A. Dumbrăveanu și Călugăru erau reporteri. Probabil din această pricină erau și agenții lui Moruzov și Eugen Cristescu la serviciul secret al burgheziei. Pe urmă au trecut la serviciile secrete ale comuniștilor" (p. 569). Calomnie? în nici un caz! Dar nu am siguranța. Nu ni se prezintă dovada, la fel cum nici Dl Țurcanu nu poate fi sigur de... înscrierea în Legiune a lui Eliade. Și, pentru că veni vorba de
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]