1,344 matches
-
oră. Aruncându-și privirea în curtea din spate, îl văzu pe portar. — Parfion Semionovici e acasă? — Acasă. — Atunci cum se face că mi-a spus chiar acum cineva că nu-i acasă? — Cineva de la el v-a spus? — Nu, o servitoare a mamei lui. Iar la ușa lui Parfion Semionovici am sunat, dar nu mi-a deschis nimeni. — Poate să fi plecat, își dădu portarul cu părerea. Nu spune nimănui. Câteodată ia cheia cu el și odăile rămân încuiate câte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Pușkin, apărute în șapte volume între anii 1855 și 1857. 45. Despre Gorski, v. n. 39. Danilov, alt ucigaș pomenit frecvent în roman, este un student de 19 ani care, în ianuarie 1866, a ucis un cămătar și pe servitoarea acestuia. Unele amănunte ale infracțiunii sunt asemănătoare cu cele din romanul Crimă și pedeapsă (a cărui publicare începuse), așa că, după cum a remarcat și critica din acea vreme, realitatea pare în acest caz că imită literatura. 46. Versuri din comedia Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și legile naturii. Când durerea n-a mai putut rămâne în ea însăși, au apărut ființele ca s-o scape de chinurile virtualității. Orice act este o perfecțiune de suferință. Doar prin distincția nefericirii o femeie se deosebește de o servitoare. Grația funebră este o sursă de nedefinibile încîntări. Așteptarea - ca ritm ascendent - definește aspectul dinamic al vieții. Înțelepții - datorită exercițiului lucidității - o suspendă, fără ca totuși să înlăture surprizele viitorului. Numai idioțenia - perfecțiune a ne-așteptării - se așază în afară de timp și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăia care duceau scrisorile?” „Ești un idiot. Era un Învățat din Renaștere, care citea În evreiască...” „Ebraică”. „Și ce-i cu asta? O citea cum citesc puștii Topolino. La prima vedere. Ei bine, Într-un spital din Veneția Întâlnește o servitoare bătrână și analfabetă, pe Joanna lui, se uită la ea și zice iată, am Înțeles, aceasta e noua Întrupare a Sophiei, a Ennoiei, este Marea Mamă a Lumii coborâtă printre noi ca să răscumpere lumea Întreagă, care are un suflet feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să uite o dată. Și nu erau servitoarele experte În asemenea chestiuni? Acum, cînd cărțile Juliei mergeau atît de bine, trebuiau să fie mai atente ca oricînd. Julia veni la oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să uite o dată. Și nu erau servitoarele experte În asemenea chestiuni? Acum, cînd cărțile Juliei mergeau atît de bine, trebuiau să fie mai atente ca oricînd. Julia veni la oglindă. Își pusese o rochie din in În pliuri, de culoare Închisă și-și aranja părul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nici pe departe. Probabil că Julia Își dădu seama că era stînjenită. — Ei, dar lucrurile astea nu mai contează, nu-i așa? spuse ea Încet. Nu acum. Acum toți sîntem Îmbrăcați ca niște sperietori și vorbim ca americanii - sau ca servitoarele. „Uite-ți potolul, gagico“, mi-a spus o fată Într-o cafenea Într-o zi; jur că și ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avea o gaură, pe unde pătrunsese o bombă incendiară. Bomba aterizase pe o saltea din puf, și făcuse un crater acolo: arăta ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere, strîngîndu-și ochii, ținîndu-și capul ei delicat În unghiuri neverosimile - ca o Începătoare, se gîndi Helen, În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
această senzație, își imaginează că-i e cald, aducându-și aminte cum se suia pe acoperișul haveli-ului tatălui ei vara, când dogorea. Simte puternic aerul fierbinte pe față și pe mâini. Parcă aude cum băteau covoarele și fâșâitul măturilor când servitoarele curățau nisipul de pe podele. Dar căldura o face să-și amintească mai degrabă de tatăl ei, învârtindu-se în jurul unui pyre în timp ce un preot arunca ghee în foc pentru a-l face să ardă mai bine, apoi se face din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
legate în pânză. Servitorii veneau în biroul lui să-i spună că fata a aruncat cu o cupă în portar, că refuză să mănânce sau că stă de vorbă cu femeile din tribul Bikaneri, lângă poarta crematoriului. Dimineața, pieptănând-o, servitoarea îi găsea nisip în păr, ca și cum fata și-ar fi petrecut noaptea în deșert. Era o rușine pentru familie și, cum stăpânul casei prefera să-i ignore ciudățeniile, era lăsată în grija șefului funcționarilor. La început, Moti Lal se folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
musulmanii, iar ei au fost forțați să-și încropească o viață nouă la câmpie. Așadar, sângele care se oprește în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o privească. Fata nu e prea departe de el. Și-ar putea întinde mâinile spre ea, s-o tragă pe pernele mari de pe jos. S-ar produce, probabil, ceva agitație, dar tatăl lui ar mușamaliza lucrurile. Fata este doar o servitoare. Gita, servitoarea, nu știe ce i se pregătește. Este atentă la o maimuță și se gândește ce grozav ar fi ca aceasta să poată vorbi. Poate că maimuța a fost trimisă de prinț să vegheze asupra ei și, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fata nu e prea departe de el. Și-ar putea întinde mâinile spre ea, s-o tragă pe pernele mari de pe jos. S-ar produce, probabil, ceva agitație, dar tatăl lui ar mușamaliza lucrurile. Fata este doar o servitoare. Gita, servitoarea, nu știe ce i se pregătește. Este atentă la o maimuță și se gândește ce grozav ar fi ca aceasta să poată vorbi. Poate că maimuța a fost trimisă de prinț să vegheze asupra ei și, de ce nu, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de zid în paragină și-și îndoi gâtul în așa fel încât să observe forma aceea care se mișcă prin ușa întredeschisă, incapabilă să se decidă dacă o fi tot ceva comestibil sau poate doar periculos. Respectiva formă este Anjali, servitoarea, încercând să se strecoare nevăzută. Are noroc c-a ajuns la timp. Ceva i-a spus, poate sub forma unei senzații de încordare, de durere la nivelul tâmplelor, că ar fi bine să vegheze astăzi asupra fiicei ei. Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi bine să vegheze astăzi asupra fiicei ei. Ia te uită cum o privește dezmățatul ăla! Dacă se atinge fie și de-un fir de păr din capul micuței Gita, va plăti. Și nu este o amenințare în vânt. Anjali, servitoarea, știe multe despre Pran Nath Razdan. De fapt, știe mai multe despre el decât ar putea ști el însuși. Numai să se apropie de ea și va vorbi. Anjali a crescut în casa cămătarului, de la marginea deșertului. Fiind doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai multe despre el decât ar putea ști el însuși. Numai să se apropie de ea și va vorbi. Anjali a crescut în casa cămătarului, de la marginea deșertului. Fiind doar cu câțiva ani mai mare ca fiica acestuia, a ajuns servitoarea familiei, imediat ce a învățat să împletească părul și să țină fierul de călcat în mână. A văzut cum tânăra ei stăpână s-a depărtat de lume, închizându-se în sine, și a avut grijă de ea, în timp ce aceasta zăcea nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
misterele ușor de dezlegat și transparente. Prefera să se gândească la naștere ca la un fenomen matematic, de fapt, o trecere prestabilită a planetelor și constalațiilor prin casele bine definite, secțiuni de spații, lipsite de aer. Această agonie prelungită, graba servitoarelor, încurcăturile și scenele de oroare care se petreceau în camerele de sus, îi erau foarte neplăcute. Nu voia să-și imagineze planetele smucindu-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor ca pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eteric, abia simțit. Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau țipetele enervante, aspre, ale papagalilor, care se certau prin copaci. Nimic altceva. Nimic uman. Curând, apăru o servitoare aducând o lampă cu gaz, pe care o puse pe masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte începură să se izbească de sticla acesteia. — S-a născut copilul, zise servitoarea cu un zâmbet ciudat, triumfător pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nimic altceva. Nimic uman. Curând, apăru o servitoare aducând o lampă cu gaz, pe care o puse pe masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte începură să se izbească de sticla acesteia. — S-a născut copilul, zise servitoarea cu un zâmbet ciudat, triumfător pe chip. E băiat. Mama însă, a murit. Astrologul înclină din cap resemnat. Apoi se uită la ceas, deschise caseta, scoase hârtie și creion și se apucă de lucru. Harta pe care o întocmi arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de fluturi căzuți în jurul lămpii. Astrologul se gândi la femeia moartă și se cutremură. Când se întoarse, servitoarea îl găsi cu o hartă nouă în față, una care prezicea viață lungă și liniștită, mulți copii, și succes în afaceri. Bucățile rupte ale primei hărți fuseseră ascunse cu grijă în servieta sa. Astrologul îi prezentă lui Pandit Razdan harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
situația căpăta o astfel de turnură. Cam după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și cu o cadă de tablă emailată. Fără a se mai gândi la decență, se dezbracă și sare în cadă. Una din servitoarele tinere fuge speriată afară și trebuie forțată să se întoarcă la munca ei. Cepele sunt tăiate și aruncate în cadă. Fiecare fir de ceapă existent în sabzi mandi este adus aici și toată lumea din casă începe să taie. Treptat, membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jena să le numească. Acest fiu era o amintire neplăcută a mamei care plantase sămânța păcatului în conștiința lui, cea care-l făcuse sclavul plăcerilor carnale. Nu. Era chiar mai simplu. Simțind că se îneacă, își dă seama brusc că servitoarea are dreptate. Pran Nath și fotografia sunt două versiuni ale aceleași imagini. Băiatul nu este fiul lui. Și cu acest gând, ceva plesnește în el. Viața sa ordonată se ripisește ca literele pe o planșetă tipografică de pe vremuri, de la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]