7,518 matches
-
lemnul, iar ochii oamenilor de pe Marara se întoarseră iarăși spre cei care țipau pe țărm, agitându-și mâinile cu disperare, strigând cuvinte de neînțeles și arătându-le, cu gesturi inechivoce, că sunt morți de sete. Rău lucru mai e și setea asta! spuse în cele din urmă Miti Matái. Cred c-ar trebui să-i ajutăm. Ar putea fi periculos, remarcă RoonuíRoonuí, nu foarte convins de propriile lui cuvinte. Amintește-ți că singurul lucru important pentru noi este misiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu foarte convins de propriile lui cuvinte. Amintește-ți că singurul lucru important pentru noi este misiunea pe care-o avem de îndeplinit. — Dar acolo sunt și copii! protesta Vahíne Tiaré. Nu putem să lăsăm bietele ființe să moară de sete. Se zăreau, într-adevăr, doi copii îmbrăcați în zdrențe, iar unul dintre ei avea și el părul deschis la culoare și ochii asemeni unui orb. Acest amănunt îl făcu să se hotărască pe Navigatorul-Căpitan, care făcu un semn către Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o asemenea nerăbdare, încât era clar că fuseseră pe punctul de a pieri de sete și că fără sosirea providențiala a catamaranului n-ar mai fi rezistat mult timp. Tapú Tetuanúi și Chimé din Farepíti urmăreau scenă, neputându-se hotărî dacă să înainteze către insula sau să se-ntoarcă la bord, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi se convinse că tocmai primise în dar un talisman magic, care deschidea toate porțile. Dar cum era posibil ca niște oameni care stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase și vesminte atât de grozave să moară de sete într-o insulița în mijlocul oceanului? Și cum era posibil că asemenea semizei să miroasă atât de urât? Tapú Tetuanúi se simțea complet zăpăcit și Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste se îmbiba cu apă de mare și se frigea la foc mic, fără ca prin asta să-și piardă din consistentă și gustul caracteristice. Dată fiind bogăția oceanului care-i înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în recipientele pe care le aveau la dispoziție. Această apă, precum și faptul că barcă, odată lansată, prevăzută acum cu un balansier lung, se dovedea o ambarcațiune fiabila, păru să-i mai liniștească pe spanioli, alungându-le temerile cele mai sumbre. Setea și neputința de a părăsi acel colțișor arid de pământ îi menținuse până acum că într-o letargie, de aceea, descoperirea că aveau apă dulce mai mult decat suficientă și că dispuneau de o ambarcațiune decentă le dădu atâta curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așteptată zi a răzbunării era aproape. Războinicii își ascuțeau armele, femeile îi ofereau sacrificii lui Oró, zeul războiului, și cea mai mare parte a discuțiilor se refereau la prințesa Anuanúa și la cele zece fete rapițe. Soarta acestor fete și setea de răzbunare erau singurele lucruri care îi mai interesau cu adevarat, întrucat ajunseseră la concluzia că puteau țese o altă centura regală de pene galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înfruntați pe ceilalți, când se vor întoarce, spuse cu fermitate. Am venit să recuperăm ce-i al nostru, nu să demonstrăm că suntem mai cruzi decât ei. Roonuí-Roonuí, care pentru câteva ore păruse să se-mbete de sânge și de sete de răzbunare, isi recapătă stăpânirea de sine, ordonând că acela care va mai dă dovadă de violență să fie executat pe loc, astfel că, odată cu venirea serii, pacea păru să pună din nou stăpânire pe greu încercată insula. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
purta mult mai repede decât pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li se rup spinările! adaugă distrat. La cât de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré, când îi aducea mâncarea, însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul și inima cu setea ei de sânge și răzbunare. Poate că Miti Matái ar trebui s-o lase aici, spuse Vetéa Pitó cu ciuda. S-o părăsească pe insula și să moară de inimă rea. Și dacă vin Te-Onó și-o găsesc? — Din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vreau ceva tare, să mă îmbăt și să uit de voi, toți bărbații, copii născuți să-mi aduceți suferință. Tânărul coborî la bar și reveni cu o sticlă de vin. Turnă în paharele mari de pe noptieră și ea bău cu sete, printre sughițuri. Mai vreau unul! Ai să te îmbeți, Luana... Și ce dacă! Vreau să fac, într-adevăr, ceva rău, să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche lângă ea și-i prinse mâinile, lipindu-le de fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obicei, Luana nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire. Continuă să-și vadă de treabă ca și cum s-ar fi aflat singură în încăpere dar se stăpânea cu greu să nu se ridice de pe scaun și să-i tragă, cu sete, un pumn în plină figură. La rândul ei, Nuța Cordel simțea o dorință nebună să se arunce în freza Luanei și să-i smulgă părul de păpușă cu care o binecuvântase Dumnezeu. Rămas fără posibilități pe plan profesional, veninul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amar de vreme. Îi era frică, o teamă cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nenumărate ori, atunci când scorpia o jignea, s-o pună la punct astfel. Acum, din pragul ușii, aflată la răscruce de drumuri, ea își închipui încă o dată gestul. Se văzu ridicând piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al Nuții Cordel. Își imagină negul oribil, plin de păr, de care madam Cordel ar fi dat orice să scape, sărindu-i din barbă și pălăria cocoțată prostește în vârful capului rostogolindu-se după el. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al ei îl ținea legat cu lanțuri de oțel. Ce simți, Luana, când mă privești, când mă atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă. Te iubesc, Ștefan, din toată inima, cu întreaga ființă... Te doresc, cu o sete fără leac, vreau să te ating și... Tăcu. Roșise. Îi bătea inima, să-i spargă pieptul, tremura îngrozitor, voia atât de mult ca el s-o mai iubească o dată! Să se mai îmbete, măcar un minut, cu gustul și priceperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. — Las-o mai moale, Mick! A trecut atât de mult de-atunci! Margaret a zâmbit și a luat sticla rece de bere. Durerea de cap deve nise un zvâcnet surd În tâmple, se simțea fierbinte și i se făcuse sete. — Aha, aha, recunoști! Ea s-a Întors spre Rudy. — Nu-l lua În serios! Nu-s decât vorbe. știi cum sunt băr bații, veșnic la pândă după bârfă. Ziariști, n-ai ce-i face, mai cu seamă australieni! Rudy a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doamnă! A ridicat ochii și a văzut albina zâmbitoare. Femeia a așezat pe masă, lângă ea, un pahar de sirop cu gheață, un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A luat și un cubuleț de gheață și, tot răsfoind ziarele, l-a supt până ce i-a amorțit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să Înainteze atât de Încet, Încât lui Adam i s-a părut că ar fi fost În stare să Înoate și să-l ajungă din urmă. Pe Sunny l-a așteptat În zadar multă vreme. I se uscase gâtul de sete, nici nu mai putea să Înghită În sec. S-a Întors spre sat, a trecut de palmierii sub care unele familii Își improvizau adăposturi din prelate și din lemnele putrede găsite pe mal. și-a zis că o să-și cumpere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strâmb care nu era deloc un zâmbet. Ca niște câini lihniți, așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ca niște câini lihniți, așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apa era puțină, infectă și-l Îmbolnăvea. A Închis ochii și și-a frecat tâmplele care Începuseră să-l doară. A făcut o socoteală simplă. Karl lipsea de unsprezece zile, nu se putea să fi murit de foame, dar de sete putea să fi murit. A tresărit la auzul unui zgomot, a deschis ochii și a constatat că era un bărbat În cameră. — Salut! a zis acesta, dar părea să fie orice, numai un salut nu. Era pe jumătate Încruntat, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drăgălași ca niște cofeturi, nu goi ca puișorii de vrabie. Ca o mamă iubitoare ce sunt, îi hrăneam și-i îngrijeam cu multă dragoste. Hrană exista din belșug, căci din seceratul grâului se scuturaseră o mulțime de boabe, iar de sete nu sufereau căci, beau dimineața roua de pe frunze. Într-o zi, când eram plecată după niște furnici, puiul cel mare, neastâmpărat, a căzut din cuib și a fost prins de un flăcău sub căciulă. Ce spaimă a tras, săracul! Noroc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]