1,455 matches
-
de des. Inna a venit și când a fost să nască. Copilul era cu picioarele în jos, iar sângerarea a început cu mult înainte de naștere. Încercările Innei de a întoarce copilul îi produceau dureri groaznice Rahelei care țipa așa de sfâșietor încât copiii care au auzit-o de afară au început să plângă instantaneu. Iacob stătea pe bamah, se holba la fața zeiței, întrebându-se dacă ar trebui să-i dea niște ofrande, deși el jurase să nu venereze decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Inna i-a făcut semn lui Ruben s-o urmeze în cort și câteva clipe mai târziu am auzit un urlet groaznic, un urlet de animal. Îi puseseră piciorul la loc. Vaietele care au urmat au fost încă și mai sfâșietoare. Nimeni nu mă băga în seamă, iar eu stăteam în afara cortului și o urmăream pe Inna care părea sigură pe ea și liniștită și pe Rahela, care avea obrajii învăpăiați. Amândouă intrau și ieșeau. Mama își ținea buzele strânse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știu că a fost cu adevărat. Mai întâi s-a auzit un țipăt de femeie. Ceva groaznic trebuia să i se fi întâmplat acelui biet suflet, m-am gândit eu, încercând să nu mă mai gândesc la acel sunet ascuțit, sfâșietor, pătrunzător, prea teribil ca să fie real, un sunet ca dintr-un coșmar. Sunetul acela sălbatic venea de undeva de departe, dar era atât de supărător și de insistent că nu-l puteam da la o parte, așa că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l scot dintre coapse, în mâna dreaptă țineam în continuare creionul, de parcă mi-aș fi făcut temele, desfăcând între timp cârpa pătată de ulei, și atunci am auzit că într-adevăr, mama a izbucnit în plâns, atât de violent și sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului s-a rupt de cât de tare îl apăsasem pe hârtie, și am auzit cum mama împinge scaunul și se ridică și blestemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-te la mine! Nu răspundea comenzilor lui. Un val amestecat cu sînge tocmai o Înghițise În abisul coșmarului. Cu capul răsunînd de bătăi surde, tîrÎtă fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care se prăbuși. Îngrozit, Lucas simți ca Marie, inertă, ghemuită peste pietre, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se țin scai de el și-l iau peste picior. Jucase și pierduse. Și o pierduse. Radioul fixat În continuu pe RKB (Radio Kreizh Breizh), singurul post pe care insula asta de la capătul lumii izbutea să-l prindă, redifuză mesajul sfîșietor pe care Christian Bréhat Îl adresase logodnicei lui peste oceane. Oripilat de logoreea aceea, Lucas Închise cu o mișcare bruscă radioul și Își apucă haina, cînd privirea Îi rămase agățată de imaginile camerelor video fixate asupra menhirilor de la Ty Kern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui di Meola, pe coatele muntelui Ventoux, acolo unde, cu un an Înainte, Bruno venise cu Annabelle și cu Michel. Când Îi povestise lui Bruno despre acea vară, s-au mirat amândoi de coincidență; imediat Însă, o cuprinse un regret sfâșietor. Dacă l-ar fi Întâlnit În 1976, când el avea douăzeci de ani, iar ea șaisprezece, viața lor, se gândi ea, ar fi putut să fie complet diferită. După acest prim semn, deja, Își dădu seama că era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană adevărată, iar această senzație dădea un ce sfâșietor fiecăreia din clipele lor. Simțeau unul pentru celălalt un imens respect și-o nesfârșită milă. Totuși, În unele zile, harul unei magii neașteptate le dăruia momente de aer proaspăt, de soare fierbinte și tonic; dar cel mai adesea simțeau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În care ies pe ușa de la Sosiri, dar nu ridic privirea. SÎnt mii de Emme pe lume. — Emma ! Aici sînt ! Ridic capul, uluită. Mi se pare mie sau e... Nu. Nu se poate, nu poate să fie... E Connor. E sfîșietor de frumos. Are un bronz superb, scandinav și ochii mai albaștri ca niciodată. Aleargă Înspre mine. Nu Înțeleg nimic. Ce face aici ? În clipa În care ajunge lîngă mine, mă Înșfacă și mă strînge tare de tot la piept. — Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfîșietoare. SÎnt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai început, zice Arion. ─ Toată poezia? ─ Zi doar sfârșitul. Ultimele câte versuri? Păi câte are în total? Delfinul începe să socotească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fapt s-au recrutat ei înșiși. Tot felul de părinți îngrijorați, oameni onești, scriau mereu la Luptătorul creștin alb întrebându-mă dacă nu există vreo mișcare de tineret care își propune să păstreze puritatea sângelui american. Una din cele mai sfâșietoare scrisori pe care am văzut-o vreodată a fost de la o femeie din Bernardsville, New Jersey. Îl lăsase pe fiul ei să intre la Elevii Cercetași ai Americii, fără să știe că adevăratul nume al organizației E.C.A. ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era totuna cu a căuta acul în carul cu fân. Nu gândul că nimeni nu mă iubea mă înghețase. Mă autoeducasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mi s-a năzărit, își spuse Burtăncureanu, întorcându-se cu cheia spre camera Andromadei. Ațipisem probabil, și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului cu mâna ei mică și albă și se lipi de canapea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore întregi să o facă pe Lola să scoată un geamăt asemănător și deodată, din apartamentul vecin, se auzea acel „maing-maing“ sfâșietor al unei învățătoare scheletice, pe care amantul ei - un alt învățător scheletic - părea să o catapulteze în fiecare noapte - de trei ori la rând - în al nouălea cer. Cristoase, cât îi mai ura! Se nimerea des cu ei în ascensor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
comoda lui Theo. Zgomotul asurzitor al impactului și urletul de durere al lui Hugo l-au îngrozit pe copilul care, într-un întuneric beznă, auzise ceea ce părea a fi sfârșitul lumii. Răspunsul lui, lucru de înțeles, au fost niște urlete sfâșietoare. Cu capul bubuindu-i de durere, Hugo s-a târât pe podeaua camerei, pipăindu-și drumul printre capcanele reprezentate de jucăriile împrăștiate peste tot. A scos un țipăt scurt atunci când și-a lovit genunchiul de un cub de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
realitate 1 Cea de-a treia zi, la fel de umedă ca și celelalte două, cu ferestre izbite nervos de ploaia trufașă, decisă să dea peste cap toate previziunile meteorologilor și toate statisticile întocmite de-a lungul timpului, începu cu un urlet sfâșietor: - Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Sări din pat și atunci îl văzu. Rânjea și întindea către el o doză de bere. Probabil rece, probabil gustoasă, mai ales într-o dimineață în care capul pare lovit din toate părțile de oameni invizibili înarmați cu ciocane
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
frunte, pe lângă ureche, pe gât... Fiori cu spini otrăviți îl pătrund în tot trupul. ”- Doamne!... se pomeni el strigând cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce ?! De ce, Doamne, ai îngăduit...?!” înnăbuși el în piept un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și-l înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. -... Totdeauna, Fata, te-am prețuit ca pe viața mea dar, nu ți-am spus... Iartă-mă că n-am făcut-o când trebuia. Acum îți spun dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
frunte, pe lângă urechi... pe gât... Fiori cu spini otrăviți îi pătrund în tot trupul. - Doamne!... se pomeni el strigând, cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne, ai îngăduit... de ce?!... înnăbuși el în piept, un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și îl înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. Totdeauna te-am prețuit ca pe viața mea, dar nu ți-am spus... Iartă-mă, că n-am făcut-o când trebuia... Acum, îți spun dar ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
când pomii erau înfloriți și se jucau de-a v-ați ascunselea, printre pomi. Visul se termină atunci când îl căuta printre pomi și nu îl mai găsea, se rătăcise. Începuse să plângă. Așa se trezi ea atunci, într-un plâns sfâșietor, care a urmat și după vis. Nu mai trecuse pe la părinții lui George de la Paști, când au mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări și au împărțit pachete. Aceștia au invitat-o la masă. Frusina a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Ce se Întâmpla nu conta oricum prea mult, pentru că nu se Întâmpla nimic. Doar fluxul acesta conta. Îl percepeam ca pe un sunet prelung de iiii, uneori Înnebunitor și exuberant ca glasul unei maimuțe care a găsit un mango, alteori sfâșietor de trist, ca șuierul trenului În noapte. Fluxul acesta mă ținea În viață, ca pe toți oamenii, și el era cel care Îmi lua În același timp viața. Așa e În firea lucrurilor - să nu participi la el, dar el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ce se întâmpla nu conta oricum prea mult, pentru că nu se întâmpla nimic. Doar fluxul acesta conta. Îl percepeam ca pe un sunet prelung de iiii, uneori înnebunitor și exuberant ca glasul unei maimuțe care a găsit un mango, alteori sfâșietor de trist, ca șuierul trenului în noapte. Fluxul acesta mă ținea în viață, ca pe toți oamenii, și el era cel care îmi lua în același timp viața. Așa e în firea lucrurilor - să nu participi la el, dar el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Sumusul lor a produs o ruptură care nu se va mai putea repara niciodată. Acele prime momente ale adevărului, crud și crunt, au produs, În Dedițica noastră, o ruptură soră cu nebunia. Nu a Înnebunit, Însă, pe loc. Dureroasele și sfâșietoarele zile și nopți de coșmar, pe care lea suportat, după aceea, nu au rămas, totuși, fără urmări. A lăsat-o și celălalt bărbat. Cu o știră, ca tine, ce să fac, i-a trântit-o, el, Într-o zi. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]