159,175 matches
-
ne-am văzut mai departe de drum la intrare în solești am oprit pentru a doua oară am tras pe dreapta peugeot-ul roșu aprins 307 și am urcat pe jos sus pe deal la movila lui burcel la mănăstire în sfârșit am ajuns era vânt și ceață la un moment dat a început să ningă privește! mi-a zis vasiliu în fața noastră stă Necunoscutul! avea dreptate rezemat de bustul lui ștefan cel mare și sfânt stătea Necunoscutul era chiar în fața noastră
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
trebuie să fiți costache conachi, v-am recunoscut după telescop” „Ihî”, a zis Necunoscutul încet și mi s-a adresat, tot șoptit, ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale, de data asta mie „cât de mult mă bucur că, în sfârșit, am fost recunoscut, am o rugăminte”, a mai zis, „să mă luați cu peugeot-ul roșu aprins 307 până la tecuci” s-a sfârșit ca o poveste din cehov dimineața ziarele din moldova au scris că pe drumul dintre bârlad și vaslui
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
pentru mine! Roagă-te pentru mine în acest ceas, când sunt împrăștiat, obosit și laș și nici nu te iubesc pe cât s-ar cuveni pentru ce-mi poate da Domnul când va veni... Roagă-te cu iubirea ta cea fără de sfârșit să mi se-ncălzească inima măcar un pic, să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui zâmbet care să mă ridice din rău. Un zâmbet de la tine, al
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă, pășim atenți. Intrăm. Nimic nu-i aici decât liniște și un pumn de boabe gălbui, pe lemn rămase de la măcinatul ultim, abia sfârșit. Moara-i un mecanism străvechi, robust, ținut deasupra apei de dragul oamenilor și-al obiceiului. Dar iată! Sub scară iar s-a strecurat, prin același loc, cățelușa smolită, în așteptarea ofrandelor de la săteni. Cum a intrat, izmenită și obraznică? Pe dinafară
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
Post scriptum mai rămâne o întrebare abia cutez s-o pun pe cine or să-l înmormânteze fără nici o pompă atunci când se va crede că eu am murit nu cumva o să fim doi acolo jos și o să ne distrăm în sfârșit de minune povestindu-ne viața în cele două versiuni previzibile
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
Elena Ștefoi M-au așezat într-o antologie printre nume străine mi se ceruse să încap într-o singură pagină stăteam acolo cuminte senină aproape frumoasă ca-ntre patru scânduri sub prapurii Cuvântului Înainte convingătoare definitivă îmbrăcată cu gust în sfârșit normală ușor de înțeles parcă la locul meu spre mirarea unora care mă crezuseră până atunci prea complicată plină de ciudățenii și atinsă de ciuperca inadecvării pe lumea cealaltă era vremea cireșelor vecinii mei fuseseră troțkiști maoiști activiști ai egalității
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
descris oase nu a mai rămas niciun cuvânt cu accent franțuzesc, niciun blazon care să-ți amintească de copilărie. Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de loc lacătele din inima ta. Vulgaritatea ne-a acoperit pe toți ca pe un sfârșit de poveste, ca o bătălie cu torțe. Iar cele trei morți mici de la răsărit n-au venit pentru tine... Am biciuit orice drum care mă putea duce departe - nu știu să vorbesc despre dragoste, dar suspinele tale îmi atârnă și
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
au povestit secretul metodei oarbe a contemplării naturii. Toate pliantele turistice îți recomandă pământul - doar dacă dai cu grijă deoparte ostenitele oase. Niciunul nu menționează dacă trebuie să săpăm sau să scăpăm. AMPRENTELE ZILEI DE IERI Încă nu e timpul sfârșitului de lume și nici vremea cititului viitorului în capace de bere. E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste țigările umede uitate pe masă s-a lăsat înserarea. Ți-am spus vreodată te iubesc, măcar așa
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
îți ordonai coafura ca pe un mușuroi de furnici; în fața aparatului de fotografiat păreai developată de vie - în fața aparatului de fotografiat erai dezvăluită până la os. De la mătase până la ciozvârtă: câtă indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
eu, fragilul, statornic pătrat, despre care am, totuși, nu rareori, cele mai groaznice bănuieli? Și, Doamne, dreptunghiul, - știu eu de ce de dreptunghi mi-e teamă, trebuie să-l las neatins, în cartea de Geometrie. Foarte frumos! - îmi spun acum către sfârșitul acestui poem care voia să laude autenticitatea, da, foarte frumos! - și aud cum mă strig, acum, când mai toate adjectivele și adverbele mele nu mai sunt decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
mâna copiilor visul străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în cartea asta ca un sicriu de la sfârșit spre început. Pe scena strâmbă a lumii ei îngroapă statuia cocoțați unul pe celălalt ei îngroapă statuia care îi scuipă se gudură cu limbi despicate sforăind pe picioarele lor de lighioane spurcate marele sfetnic trage cortina pregătește un alt soclu
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
sens mai pur frunzulițele verzi să pictezi o ramură de bambus nesfârșită pe care n-ai văzut-o niciodată și fiecare frunzuliță verde să-ți ia o zi din viață astfel încât ea să fie tânără și tu foarte bătrân la sfârșit să te întrebi atunci la ce bun toate astea când s-ar fi putut altfel petrece totul și viața și frunzulițele verzi și chiar ramura de bambus cu foșnetul ei foarte subtil cu tot acestea îmi treceau prin minte într-
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea nu președintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să-ți dau de știre')-n loc să-ți ureze un nou început, îți vestește sfârșitul: „la anul și..." (numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu! (dop de plută în care tăria ți se răsucește ca un tirbușon, să ți-l smulgă din umeri, sau împins înăuntru cu coada
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
nu sînt eu Nordul destinului unde se află străinule și ce spune - păsăroiule - busola ta Lumina galbenă rea ca rafalele de mitralieră la cîmp deschis Mama își blestemă ascuțit fiicele să n-aibă nimic nici urmași să ne piară în sfîrșit neamul pentru o vină grea pentru o suferință ce dă din ea pe dinafară ca lava dintr-un vulcan una pe care numai ea o știe
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră toată noaptea fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca funia de gîtul unui poet sterp. Ca să scăpăm de ea am făcut răul.
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
nu adoarme niciodată în prezența ta nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus umflînd norii" în timp ce grăbești pasul chiar în fața ta e o bunicuță de vată cu creștetul alb imponderabilă ca un val de abur acum în acest sfîrșit de ianuarie un țipăt moale un pumn în apă un spin în aerul serii o unghie în carnea lăptoasă a unui nou născut un scuipat hindus, o declarație de dragoste între infanți, pielea ușor iluminată de shiva ca un manuscris
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise Catedrale închise Ca niște case cu proprietarul plecat Fără să spună pe cât timp, Fără să lase adresa. În jurul lor orașul Rotește
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales un loc de unde se vede sfîrșitul drumului dinspre marele teatru. sens și contrasens acesta e sensul lor de mers toate au o durată chiar lucrurile banale se distrug reciproc între ele se află tezaurul și ceasul care anunță trezirea de obiciei la aceeași oră relația tiranilor
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
și legile cîntă la fel de bine ca mulțimea și florile sunt spulberate de-a lungul unui an întreg se repetă sărbătoarea și greșelile celor care compară trecutul cu prezentul tu nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de salvare ce mai contează aceste reculegeri ale artiștilor care au
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
cărți. Am luat-o de pe noptiera patului de la Spitalul Fundeni în care a murit Dana Dumitriu. Nu mai știu de ce m-am dus atunci tocmai la Florin Mugur, prietenul nostru, și, răsfoind-o împreună, am descoperit pe pagina albă de la sfârșit câteva rânduri scrise de mâna Danei dintr-un jurnal datat 27 septembrie 1987, Ștefănești. Indescifrabile în mare parte, ele sunt, cu siguranță, cele din urmă și pe cea din urmă carte pe care o citise. Nu conțin nicio confesiune și
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
ele sunt, cu siguranță, cele din urmă și pe cea din urmă carte pe care o citise. Nu conțin nicio confesiune și nicio dorință. Se referă la infiltrațiile cu care a debutat tratamentul pancreatitei acute declanșate cu două săptămâni înainte de sfârșitul ei la 10 octombrie. Încerc să-mi imaginez, oarecum fără rost, fiindcă de când mă știu citesc la întâmplare, ce carte va ține în mână îngerul meu. Știi, oamenii sunt Moscove ruinate de votcă și de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
vezi diorame cu tine la diferite vîrste diorame roind în jur ca niște sateliți lenți în stare de inconștiență dar tu lipsești mai departe cu încăpățînare n-ai cum să te-nșeli totuși ai fost acolo vei apărea într-un sfîrșit forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt dusă pe pustii iei asta drept mîntuire pe ultimii metri și ce mîntuire scrisul să înceteze înainte de a scrie sfîrșit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]