1,322 matches
-
bătând cu putere. Cum mă va primi? m-am întrebat. Ca pe un fiu rătăcitor? Sau o va pune pe Luchi să mintă că nu e acasă, că e plecat în străinătate? Printre multele mele defecte, nu se numără și sfiala. Totuși, când am ajuns în dreptul casei m-am oprit și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în „Academia Bârlădeană”, nr. 1 din 2011, pag. 14 15: Ziditor de cuvinte, de Ion Popescu-Sireteanu La sfârșitul lunii iulie 2010, când abia mi se adusese de la Iași grăbitul volum III al Călătoriei mele și l-am trimis cu oarecare sfială așteptând cu îndoială un semnal de răspuns, nu mică mi-a fost mirarea când pe 6 august mi s-a trimis volumul de poezii cu titlul enunțat mai sus. Autograful consemnat de autor m-a emoționat la culme! E cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spuse Porfiri lui Zamiotov care stătea în așteptare. Funcționarul privi concedierea sa cu mânie și ieși, trântind ușa în urma sa. Porfiri se întoarse către tânărul bărbat și îi indică un scaun. ă Vă rog. Tânărul se mișca cu atenție și sfială, temându-se că scaunul nu l-ar putea ține. Cu toate acestea, judecă Porfiri, aceasta părea a fi problema sa cea mai mică. Cine sunteți? Tânărul păru surprins de întrebare. Ezită, ca și cum nu ar fi sigur de rostul sau înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bătând cu putere. Cum mă va primi? m-am întrebat. Ca pe un fiu rătăcitor? Sau o va pune pe Luchi să mintă că nu e acasă, că e plecat în străinătate? Printre multele mele defecte, nu se numără și sfiala. Totuși, când am ajuns în dreptul casei m-am oprit și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
naiba’. Maggie deschide ochii leneș: Ce vrei să spui? Îi povestește cum, cu mult timp În urmă, obișnuia să se ascundă. Era o obsesie care a Început Încă din copilărie. Se ascundea de oameni, dar nu de teamă sau de sfială. Joaca de-a ascunselea Îl stimula. Apoi a devenit un călător fără odihnă și uneori se părea că toate călătoriile sale sfîrșeau Înlăuntrul unei femei. Îi spune despre Mariana, despre cum a găsit-o exact În momentul În care ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru tine trebuie să fi fost un șoc s-o întâlnești pe Fran în felul ăsta. Ben se înroși tot, amintindu-și trupul gol al lui Fran, primul pe care-l văzuse vreodată în afara revistelor porno răsfoite îndelung. Copleșit de sfială, se așeză la masă și își turnă în castron jumătate de pachet de cereale Bran Flakes. — E foarte frumoasă. — Da, încuviință tatăl său, este. Foarte. Apropo, nu c-aș avea ceva împotriva unei diete sănătoase, dar știu că detești Bran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gazetele în hamac...// Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală/ Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,/ Vom face ca agricultorii cu pălării mari de pae/O să facem bae lîngă roata morii/Să ne întindem la soare fără sfială/ Și-or să ne fure hainele și-o să ne latre cîinele...” (Tzara, „Vino cu mine la țară“). Dacă poemul lui Vinea este crepuscular și evocator, scris la perfectul simplu sau la perfectul compus, cel al lui Tzara este scris la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un model clasic, „viril” și paternalist, al criticului magisterial, „autoritar”, model bazat pe ierarhizare discriminativă, idei generale/teoretice „globale” și ordonatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimți că frica e necesară Inchiziției mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și viu colorate care-și răspândeau mireasma departe, foarte departe și culorile pastelate până la cei mai nepăsători ochi, observă una care părea cu totul ieșită din comun, era deosebită. Era în două culori: negru și alb. A cules-o cu sfială convinsă fiind că această floare nu este una obișnuită, ci una care avea să aducă o schimbare în viața ei. O luase din mediul ei natural, fiindcă voia să o privească mai atentă și să-i simtă mireasma, știa că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Văzând că aceasta nu mai apare, după două zile și două nopți, fata merge în căutarea sa. Încet, încet ajunge la granița intrării în țara sa natală. Neștiind că este căutată pentru a fi omorâtă, ea intră fără pic de sfială. Dar, cum intrase, fusese zărită de o bătrânică, care, foarte ospitalieră, o luă la ea acasă. Chiar dacă bătrâna nu avea condiții, a luat-o pe fată să o ascundă o perioadă de timp. Dar imediat ce a aflat că, dacă este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din Salem care s-a sinucis. Înnebunise, a zis, cu vocea mai înceată, când a aflat condițiile groaznice în care se născuse. - Dar ce l-ar fi putut înnebuni în halul ăsta? - E o poveste urâtă, a zis ea cu sfială, încercând să-mi trezească și mai mult interesul. - Astea sunt de obicei cele mai bune povești, am răspuns eu. - Bine atunci, a zis Gera, punându-și de-o parte fusul și uitându-se drept în ochii mei. Mătușa Ahava povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și stivuit toată toamna trecută tot la două-trei duminici, până când au hotărât să se cunoască și în timpul săptămânii. Tânărul Alexandru, ca orice tânăr, e puțin prețios, mai ales în compania sexului opus. În schimb Iulia Barbu, pentru a-și ascunde sfiala care merge până la teroare, alege calea extravaganței care merge până la țicneală. Cei doi își aruncă unul altuia priviri iuți, ne-edificatoare. Oare ea vorbește sincer? Sau o fi inventând la nimereală, ca să spună ceva? Cum adică încotro mergem? Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dus mâna la gură. Mâna mi-era plină de sânge. M-am șters de haină. Atunci Sonia m-a chemat pe nume. Mă zăpăcisem, nu mai știam ce să fac. M-am ridicat în genunchi și m-am apropiat cu sfială în patru labe. De pantaloni mi s-au prins paie și am stat o clipă să le curăț. A fost o idee proastă. Fiecare pai cules cu două degete murdare marca două puncte roșii pe pantalonii mei până atunci curați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de Elena Dragoș E prima zi de școală. Vezi Ce mândru-s cu ghiozdanu-n spate? Și toamna râde prin livezi, Tufișurile-s vulpi roșcate... Elevii mari sunt zgomotoși, Cei mici trec pragul cu sfială, Bine-ați venit, copii frumoși, Aici, la draga voastră școală...
La şcoală. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_515]
-
acesta avea să aducă un nou soare și un zbor plin de speranță pentru mine și pentru copiii pe care urma să-i îndrum. Aici am întâlnit un colț luminat de gingășia și sinceritatea “micilor-mari” pictori, care au pășit cu sfială, prin ochii minții și lumina culorilor, spre un tărâm nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău. Casa ne aștepta gătită cu ștergare și ouă bătute cu mărgele
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
-o Maria cu fiica lor, dacă aceasta era în viață. - Fata tatii, aș vrea ca noi sa fim foarte deschiși unul către celălalt. Ai crescut mare, acum ești domnișoară, dacă ai vreo problemă de suflet să mi-o spui, fără sfială! - Da, tată, cum să nu, tu știi că nu te am decât pe tine, nu am cui să mă destăinuiesc! Tatăl se gândea că dacă ar fi avut un băiat, altfel decurgeau lucrurile, vorbeau direct, ca de la bărbat la bărbat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cîntărindu-și cu grijă cuvintele, ne-a spus că părintele are voie de la Dumnezeu să mănînce de frupt, pentru că trebuie să reziste să cînte În biserică. Mi s-a părut că are dreptate, dar după vreo două zile, am Întrebato cu sfială, de ce oare Dumnezeu nu le dădea voie să mănînce de frupt și oamenilor care munceau la pămînt și la animale, că totuși parcă munca lor era mai grea decît cîntatul În biserică. Mama, cam nervoasă din cauza faptului că o deranjam
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o sfântă. A păcătui cu un tânăr simpatic este acum pentru mine, fără ipocrizie, singura distracție în viață. Îți dau voie să vii oricând ca să încerci să mă tragi pe calea pierzării. Felix înțelese îndemnul spiritual al fetei, dar o sfială grozavă îi paraliza orice gest. Se simți stupid. Dorea din tot sufletul pe această fată simplă și grațioasă și-și dădea seama că răceala lui era jignitoare pentru o femeie care mersese atât de departe. Luă amândouă mâinile Georgetei și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ființă ca toate ființele, care voia să aibă un cămin și să fie stimată. Chiar dacă nu era decât o fată ușuratică, nu se cădea să fugă în chipul acela laș din patul în care ea îl primise cu atâta vădită sfială, cu un respect care-l măgulise. Ea îl iubea, fără îndoială, și-l socotea mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut examenele, să facă unele lecturi de documentare mai generală în domeniul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-i intre în voie. Gândul la celălalt, la Nicolae, nu pierise. Aflase de la maică-sa că după nunta ei plecase la armată. Uneori, când își mai aducea aminte, plângea pe furiș, să n-o vadă nimeni. Dar, cu timpul, sfiala trecuse. Bărbatul nu i se mai păruse atât de urât. Numai să nu fi fost atât de întunecat, de parcă îi tot tuna și fulgera. Rareori se apropia de el - și atunci cu spaimă. Nu știa ce suflet are. Când se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub rochie, să iasă afară. Îi văzuse dinții albi și puternici și sclipirea binevoitoare a ochilor. De atunci se scula în fiecare dimineață mai devreme și îl pândea de la fereastră, să plece. El lăsa ușa descuiată și Veta intra cu sfială în odaia în care mai atârna un fum verde de țigară scumpă, străveziu ca o perdea. Deschidea geamurile și se apuca să măture. Pe urmă ștergea urmele de praf cu o cârpă umedă și silabisea titlurile cărților groase și grele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mirare că majoritatea răspunsurilor sunt influențate de cifre: „Să facă bani!”, „Să facă avere!”, „Să scoată profit!”, „Totul se reduce la verzișori”, a spus odată un participant. Când am pus Întrebarea În cadrul unui program recent, un manager a Întrebat cu sfială: „Nu Începe totul cu clientul?”. „Ba da”, i-am zis, „totul Începe Ă și se termină Ă cu clientul”. Cea mai importantă funcție a oricărei companii este de a-și forma o clientelă și a o păstra. Suma de bani
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]