1,505 matches
-
nonverbale. Întrebați cu tact câțiva angajați În care aveți Încredere ce fel de mesaje nonverbale care pot fi interpretate drept confuze sau negative transmiteți. Singurele probleme pe care le puteți rezolva sunt cele pe care le cunoașteți, așa Încât nu vă sfiiți să Întrebați! 3. Nu uitați că un zâmbet Îi poate inspira pe ceilalți și poate spori productivitatea. Nu e vorba despre o invitație la falsitate, ci la a face o treabă mai bună În ceea ce privește „managementul expresiilor feței”. Cei mai mulți manageri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de mână, faceți un efort suplimentar ca ele să fie lizibile și atractive. Dacă, În cazul dumneavoastră, caligrafia este o cauză pierdută, asigurați-vă că tot ce Înseamnă comunicare scrisă este tehnoredactat. 3. Recunoașteți importanța etichetei În afaceri. Nu vă sfiiți să urmați un seminar pe această temă, dacă este nevoie. 4. Nu uitați, dumneavoastră reprezentați produsul. Chiar și cel mai bun automobil din lume se va vinde greu dacă nu arată cum trebuie. Dealerii de mașini la mâna a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
introducă tema lui morală, obsedanta temă. Nădejdea vine, acum, din partea iubirii. Amorul poate aduce uitarea soartei rele, a „curselor viclenești” ale vieții, amorul liniștit poate da fericire... Pentru un romantic acestea sînt niște noțiuni prea conformiste. Gr. Alexandrescu nu se sfiește Însă să se gîndească În ceasul slab al așteptării la o fericire bazată pe tihnă, la „un drum fără primejdii”... Apariția umbrei iubite pune capăt acestor gînduri burgheze. Momentul sacru a trecut. Poemul nu merge mai departe, imaginația s-a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște jucărele, Întinde arcul și aruncînd săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos, Cum te va vedea pe tine,-și pierde podoaba de tot. Filomilele amuțesc, Tac și Încetișor șoptesc, S-ascund În cuiburi, se sfiesc Și, de pizmă mare-n sine, amorțesc, glas nu mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o faptă eroică. Erotocrit arde de dorința ca „Areti pe el călare cu ochii ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
va persevera pentru că umblă pe căile virtuții și ale folosului. Este o fină diplomație În rîndurile de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți găsi destule cusururi, căci, după cum am zis, dascăl mi-am fost singur, pentru care nu mă sfiiesc de dumneavoastră, carii cunoașteți și știți poezie ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul sau cu bețișorul și zic că un rînd este mai larg decît altul, că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrei să-mi spui ceva ? Cosmina dădu, aprobator, din cap. Iacob îi puse degetul pe buze. — Vorbește-mi despre asta în gând, atunci când mă săruți... Îi acoperi gura cu a lui, ea întredeschise buzele, îmboldită de cuvinte pe care se sfia să i le spună. — Vezi, a fost mult mai bine. — Ce simplu e... E valabil pentru orice fel de îmbrățișare, oricât de intimă ? Și tot ea : Vai, ce-am zis... Spune-mi mai bine tu... El se aplecă iarăși, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întinse, că acesta era, de fapt, al ei. Filip nu ar fi intrat niciodată nepoftit în apartamentul de la parter, dar, atunci când ieși să-l întâmpine, închise mai întâi computerul și adăposti caietul în sertar. El se opri la capătul scărilor, sfiindu-se să pășească pe prima treaptă, acolo unde, lângă perete, se afla o vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el rămase în prag privind odaia care, dereticată și cu perdelele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucruri poate imposibile deocamdată la noi, care însă sunt normale în altă parte. Eu mă mir că nu se duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se plimba într-o casă spațioasă, cu bibliotecă, tablouri, camere nenumărate, îi răpea somnul. Prefera să rămână mai departe actualul conservator decât să vină altcineva. Spre a fi sigur de concursul lui Hagienuș, Suflețel, care poseda ceva avere, nu se sfii a-i împrumuta cu poliță în regulă o sumă însemnată. La scadență, Hagienuș nu plăti, precum nici Suflețel nu protestă polița. Suflețel renunță la bani pentru post, îi trebuia cambia ca s-o arate la cunoscuți, eventual s-o reproducă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de a-și descoperi unele slăbiciuni), vine un timp în care sufletul încă tânăr nu vrea să abdice și totuși se sfiește să-și dezvăluie aspirațiile. Atunci, cine are norocul a găsi o ființă discretă și înțelegătoare începe o a doua viață. De o astfel de existență nouă am și eu nevoie. Cred că mă înțelegi. - Te-nțeleg! răspunse Ioana cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș odată un lucru cu totul rizibil. Auzind gălăgie, de dimineață, undeva în interiorul casei, se repezi la ușă în cămașa națională extraordinar de lungă și de largă cu care dormea. Din cauza unei trosnituri de pași în coridorul lui, Hagienuș se sfii a deschide ușa și se mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o înțepătură în ochi și zări un pai de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se părea că orice pahar putea fi descoperit ca fiind paharul în care a băut Napoleon la Austerlitz și orice icoană, opera unui maestru. Pentru nimica toată dădea telefoane Sultanei. Observând ce complexă e cunoașterea umană, începu să se sfiască față de alții de ignoranța sa și căpătă un tic, acela de a aproba orice afirmații, cu înțelesul: "asta se știe, e curent". În felul acesta, părea a urmări perfect ideile celorlalți. De exemplu: - Asta seamănă, zicea un profesor de istoria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot cazul, regret că nu te-am ajutat să fii protagonistul unei cauze mai bune. Condamnatul sunt eu. M-am crezut patriot și m-am dezinteresat de viața publică, m-am pierdut în voluptăți intelectualist ice și estetice (Ioanide se sfii, din pudoare, să adauge: și erotice), ca un Hagienuș sau un Suflețel. N-am fost mai înțelept decât Gonzalv Ionescu, care, ca să capete o catedră, ar primi reinstaurarea iobăgiei. Am crezut că arhitectura e totul și n-am priceput că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întoarce spre figurile familiare. . - E o ipoteză amabilă a dumitale, zicea Pomponescu cuglasul pompos cu care distribuia laude când era tare; înțeleg din ea adevărul crud că sunt o figură a trecutului. . - N-am vrut să spun asta! . - Nu te sfii deloc, concluzia firească, rezultând din fapte,aceasta este. Mă resemnez. . - Totuși lumea vă acordă importanță nu numai sub raportul situațiilor publice. Sunteți un om de cultură de o deosebită rezonanță. . - Cultură, ăsta e un termen vag, toți sunt astăzi oamenide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din această Gesamtausgabe cuprind prelegerile ținute de-a lungul unei vieți de profesorat, atunci dezamăgirea e mare. În volumul acesta, de pildă, Heidegger se întreabă pe zeci de pagini dacă logica este a lucrurilor sau a gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în final, în locul logicii, logos-ul lui Heraclit. Însă m-am întrebat, văzând unde te poate duce profesoratul, dacă vreunul din marii filozofi a rezistat deopotrivă ca profesor de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lungul unei vieți de profesorat, atunci dezamăgirea e mare. În volumul acesta, de pildă, Heidegger se întreabă pe zeci de pagini dacă logica este a lucrurilor sau a gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în final, în locul logicii, logos-ul lui Heraclit. Însă m-am întrebat, văzând unde te poate duce profesoratul, dacă vreunul din marii filozofi a rezistat deopotrivă ca profesor de filozofie. Și a trebuit să recunosc că, în afara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are "sol fenomenal"? Cum să fac să ajung, o clipă măcar, în culisele existenței mele? De unde aerul acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă? Ce impostură să-ți dai doctoratul în "cele nevăzute"! 18 februarie Ce s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme? Am început, la propunerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acolo nu este prevăzut astfel de caz. Dacă recurgi la ministru, - el zice că: în trebile judecătorești n-are treabă, nu se amestecă. Dacă duci afacerea înaintea Camerei și acolo interpelezi pe ministru, cum au făcut Trauschenfels, acolo nu se sfiește ministrul a înfrunta pe naționalități pentru că se folosesc de dreptul lor și "recunoaște cumcă fapta respectivului președinte sau jude este călcarea legei esistente, însă legea nu este bună și va face propunerea ca să se modifice legea, ca să se potrivească cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este legea acea vestită de naționalități pentru care toleranța maghiarilor în ochii Europei nepreocupate este cel mai frumos fenomen a secolului. Este o lege făcută cu rezerva mentală de a nu o respecta, este sorgintea persecuțiunei naționalităților, - și nu ne sfiim a zice, este sorgintea ruinărei patriei, pentru că printr-însa se dezrădăcinează din inimele, cetățenilor statului, respectul cătră sfințenia legilor ce negreșit trebuie să conducă la demoralizarea generală. Este într-adevăr un lucru curios într-un stat liber și civilizat a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
face? Întrebarea din urmă are înțelesul proverbial de: cum? aud? se poate? Ei bine, acest accent logic, sufletul vorbirei, se așază de cătră actori adesea cu totul fals. A vorbi natural este încă un mister pentru preoții Taliei române. Ne sfiim a mai atinge acel accent care, asemenea în terminologia artei scenice, se numește etic. Vom spune numai 'n treacăt că un actor trebuie să cunoască tonul cel mai adânc și cel mai nalt al vocei sale vorbite și că în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
softalelor un "pereat! ". Studenții din Berlin, asemenea inamici ai panslavismului, le-au trimis pe cale telegrafică un frenetic "pereat! ". În fine chiar senatul universității din Pesta au hotărât să ieie cele mai stricte măsuri contra banalităților unor nevrîsnici cari nu se sfiesc de a trage în cercul patimilor lor de rând sacrificiile pe cari micele state de preste Dunăre le-au făcut pentru o cauză până acuma încă sfântă. Departe de noi de a fi panslaviști. Dar un stat de cămătari, risipitori
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1849, în care faimosul agitator se esprimă astfel: Urmând simțământului inemei mele, nu esitez a declara că dacă, aprețiînd cele mai sus zise, vor grăbi (romînii) fără amânare a da garanție despre purtarea lor pacifică în viitor, nu mă voi sfii ca în numele păcei și al iubirii să aruncăm văl asupra delictelor politice din trecut, însă cu escepțiunea acelui om care a abuzat în mod infam de înalta sa poziție bisericească și de încrederea poporului călcând în mod rușinos datorințele sale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În vremea războiului rece erau toți egali Eram prieteni ai pădurii roșii Toți își spuneau prieteni împotriva altor împăduriri Toți se bucurau și credeau că pădurea e una în care păsările se sfiesc Nevasta mea era destul de tânără Și destul de poticnită la pântece Un brad aplecat Un vârf pentru cei dornici de un luminiș Și nici o singură creangă Muștele nu mai știau încotro La ciotul de la picior sau la cadavrul femeii O grămadă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]