1,167 matches
-
chiar și pentru mine care sînt orb. Și chiar dacă nu mă pot Întoarce să schimb ceva din ce s-a Întîmplat. Am mers plin de speranță și apoi plin de trecut pe acest drum care mie Îmi vorbește mereu, despre sfinx. Dar știu acum că destinul este opera mea. Căci orice drum pleacă dintr-o răspîntie unde ni s-a cerut un răspuns...) Voi părăsi aici umbra lui Oedip; În momentul În care Își aduce aminte totul din nou. Cunosc riscul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Iar drumul ne pune să le repetăm. E nevoie de orgoliu pentru aceasta. Dar și de modestia de a zîmbi cînd orgoliul imită natura, care nu ridică piramide pentru că nu regretă nimic, se mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde s-a aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lung dintre prima carte (Perturbații, 1968) și următoarele (Iarba verde de-acasă, 1977 și Soarele, 1979). A murit, probabil, cu sentimentul de autor nedreptățit și neînțeles, atît ca prozator, cît și ca dramaturg și poet (ipostază relevată postum prin volumul Sfinxul, Ed. Junimea, 1988). Avea numeroase motive să creadă aceasta (o parte sînt amintite în evocarea lui Vlad Hogea „Destinul unui intelectual”, din Tricolorul, 27, 28, 29, 31 ianuarie 2005). Un vers de-al său sună: „Te salut, tristețe, sînt învins
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
etc. Aproape întreaga sa operă s-a publicat postum de către familia sa adunată între coperțile a opt volume de versuri: Ars longa vita brevis (1997); Invazia vidului (Ed. Moldova, 1998), Robit eternității (Ed. NordEst, 2000); Fusese destul (Ed. Moldova, 2000); Sfinxul (Ed. Dosoftei, 2000), Pe valurile purgatoriului (Ed. Moldova, 2001); Cu luntrea pe Styx (Ed. Moldova, 2001); Curcubeul gândului - autobiografie (Ed. Junimea, Iași,2002). A fost ziarist la Evenimentul zilei și patron la International Romtranzact. Cătălin Anuța s-a impus prin
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
pentru că de-atunci, deși au trecut doar 5 zile, acumulările au fost imense, informațiile vizuale au căzut ca o cascadă în sufletul nostru și diversitatea lucrurilor, obiectivelor văzute este copleșitoare. Totuși nu pot să trec peste momentul întâlnirii mele cu Sfinxul pentru că atunci mi-am deschis supapa blocată și din acel moment emoțiile năvălesc prin ființa mea, nedându-mi timp nici măcar să respir. Este atât de frumos, atât de mândru, atât de liniștit, atâta de viu și atât de bătrân încât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și piramidele pe care le văzusem - într-una am intrat mai pe brânci, mai cocoșați, mai urcând mai coborând, mai transpirând prin culoarele înguste, strâmte și incredibile - deci, chiar și piramidele-și găseau locul în sufletul meu, până atunci opac. Sfinxul m-a ajutat să mă transport definitiv în lumea căutată așteptată și fascinantă a Egiptului. În sfârșit. Am plâns, am plâns și din acel moment totul a funcționat normal. Trebuie să întrerup pentru a merge la cină. Voi continua impresiile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înțelepciunii, cheia vieții, cea purtată de regi etc. etc. Și cumpărând, chiar un nimic din aur, îți poți imagina că este făcut din metalul prețios furat din mormintele jefuite de-a lungul timpului. Revin la prima zi în Cairo, la Sfinxul ce, păzind Piramidele, sfidează timpul, la scena amenajată în fața monumentului impunător pentru a fi prezentate spectacole de sunet și lumină în fața coloșilor unici și milenari. Bineînțeles că, actriță fiind, n-am reușit să trec pe lângă scaunele spectatorilor fără să-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe care n-o voi uita niciodată, cum nu-l voi uita nici pe băiețelul de 8 ani de la fabrica de obiecte din alabastru vizitată ieri, după ce-am pătruns în Valea Regilor. Astfel, cu această imagine, suprapusă peste piramide, Sfinx și piscină, am încheiat prima plimbare prin Cairo, urmându-ne drumul spre hotel prin aceeași aglomerație calmă, perseverentă și nesimțită. Am mai oprit la un magazin de obiecte din piele, nesemnificativ și anost. La Hotel, unde eu cu Liviu am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Teatrului Național din Iași. Deși zilele însorite petrecute în Egipt păreau că nu se mai termină, acum, privind în urmă realizez cât de scurte au fost. Ceața amintirii aureolează totul și zilnic mă transport cu mintea pe Valea Nilului, în preajma Sfinxului, în Valea Regilor sau pe malul Mării Roșii. Probabil că-n timp voi relua sau retrăi senzațiile în scris. Acum vreau să relatez un fapt împlinit ieri, care mi-a întunecat sufletul. Am avut bucuria, la întoarcere, să aflu că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În sine. Odată recunoscut, ești aureolat de prestigiul durabil atribuit artistului. Prin contrast, arta timpurilor Îndepărtate era obiectivă și era anonimă, numele creatorilor nu erau considerate importante (și care ar putea fi pentru noi avantajul să știm cine a conceput Sfinxul sau cine a ridicat Mont St. Michel?!). Ei nu lucrau ca să-și satisfacă eul lor, ci participau la ceva mai profund și mai vast decât persoana sau orgoliul individual. În civilizațiile vechi, arta era dedicată acestei viziuni. În teatru, mostre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înalt. Văzându-le mai de aproape, Încercam să descopăr mesajul pe care constructorii lor au vrut să ni-l transmită. Ei au gravat În piatră un adevăr obiectiv, prin care se poate stabili un contact peste timp. Mai târziu, În fața Sfinxului, am avut din nou experiența artei obiective impersonale. Vedeam ce spunea Brâncuși: „Proporțiile sunt foarte mari, dar atât de perfecte, că nu ne zdrobesc. Par În același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
expresie personală. La vechii egipteni a vrea să te faci „cunoscut“ ca artist, a-ți afișa numele, erau lucruri considerate dăunătoare propriei dezvoltări, exact opusul tendinței noastre de a căuta celebritatea... Am stat câtva timp tăcut, față În față cu Sfinxul. L-am privit atent și pentru o clipă m-am simțit golit de orice ambiție. Pentru o clipă am respirat bucuros, eliberat de veșnicul meu Însoțitor, orgoliul. După o călătorie liniștită și feerică pe Nil, am ajuns a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și regina Maria țineau loc de Laios și Iocasta. Muzica sinistră scrisă pentru Sfinx, care provoacă o teamă viscerală, m-a făcut să mă Întreb cine altul decât Stalin l-ar fi putut Întruchipa mai elocvent pentru situația României pe Sfinxul devorator, cinic, distrugător de vieți și amintind de lagăre și exterminări. În această atmosferă ce evoca evenimente și epoci diferite, suprapunându-se Într-un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva piesa clasică pe care o știm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la răstimpuri, apăsat, o singură replică, lapidară. Într-o seară, la Mogoșoaia, faimoasa citadelă a scriitorilor cucerită, după cutremurul din 1977, de regimul ceaușist, lui Marin Preda îi cășunase, nu se știe de ce, pe Slavici. Bine i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof de Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
privindu-ne din Olimpuri sacerdotale și să optăm pentru forța acțiunii refuzându-ne asprei perseverări într-o oarbă revoltare. De ne vom elibera astfel din labirint, va însemna că am răspuns corect unei enigme prin care ne-a încercat primejdiosul Sfinx al răscrucilor de soartă. Relaționări cu posibilitatea însoțirii divine a omului Însoțitorul, cel care pășește alături de tine în ritmul, în tactul mersului tău, astfel încât nici nu te depășește, nici nu rămâne în urmă, pare a fi situat sub zodia echilibrului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cădea în mână, ziua, noaptea, sănătos, bolnav." Într-adevăr, el era mai informat decât Maiorescu în literatura modernă și traducea din Baudelaire în 1870, din Sully Prudhomme în 1873, din Leconte de Lisle, Th. Gautier, J. Richepin. Versurile originale, puține (Sfinx egiptean, Melancolia lui Dürer), au făctură franceză. Dacă poezia Un bal, semnată cu inițiala P., e de el, ea zugrăvește bine indolența poetului: Simt o mare fericire de-a sta singur în tăcere, Deși stricta convenință mă silește-a fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Saba și Svevo sunt un bun exemplu. În locul bustului lui Svevo, mereu furat din parc, rămâne vizibil doar soclul de marmură. Așa se și cuvine, crede Magris, unui scriitor care orbitează „În jurul golurilor, absențelor vertiginoase, ascunse sub un zâmbet de sfinx”. Vandalul nu poate fi, de fapt, decât „un critic literar”... La rândul său, un clasic În viață al orașului, Claudio Magris i-a marcat existența prin plurivalența darurilor și dăruirii sale. Laureat a zeci de premii literare și culturale de-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de imaginația istoricului), vechea civilizație a imperiului pelasg, al cărui centru s-ar fi aflat pe teritoriul Daciei. Aici s-ar fi găsit „leagănul civilizației ante-elene” și al întregii zone mediteraneene: monumentele „megalitice” ale imperiului sunt identificate în munții Bucegi (Sfinxul, Omul, Babele), în Ceahlău, iar tradițiile populare, interpretate adesea eronat, devin pentru autor mărturii indubitabile asupra religiei pelasge, zeităților și tradițiilor acesteia. Construcția ieșită din fantezia lui D. nu rezistă unei riguroase analize a faptelor; ea rămâne doar mărturia unei
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Acestora li se adaugă, în preajma războiului, alte volume: unul de proză și teatru - Sfinxul (1915), unul de versuri - Inscripții (1916), noi traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Vestitorul, 1915) și din Oscar Wilde (Parabole, 1916). Căzut prizonier la Turtucaia, D. îndură aproape doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Omului rămâne doar prin câteva insule de poezie autentică. Urmându-i pe maeștrii săi francezi, Théophile Gautier și Villiers de l’Isle Adam, din care și traduce, D. încearcă uneltele prozatorului încă din prima sa frază de creație. În volumul Sfinxul, sunt incluse două nuvele (Ibolya și Nebunia lui Dugrès), având în centru personaje la limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna din fundul lacului, Nitokris cu obrajii de trandafir), un eseu
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin desăvârșita ei convergență spre o țintă precisă. E. LOVINESCU SCRIERI: La Fântâna Castaliei, București, 1910; Iov, București, 1911; Zâna din fundul lacului, București, 1912; Sfinxul, București, 1915; Inscripții, București, 1916; ed. București, 1922; Aspecte și direcții literare, I-II, București, 1921-1924; ed. îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Ernest Renan, București, 1923; Conservator & C-ia, București, 1924; Crima din Strada Nopții, București, 1925; Cântecul
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
de sens, În pulsiune. De aceea, Începem capitolul dedicat unor autoficțiuni recente cu cîteva dintre autoarele care pun În prim plan o voce excesivă, fie În rostire fie În tăcere și o rostire energică a trupului. Anne F. Garretta, Un sfinx lesbian În triunghiul format de Centrul Georges Pompidou - vezi cafeneaua Beaubourg de vis-à-vis - la vest, muzeul Pablo Picasso la nord și catedrala Saint-Paul În est, adică undeva În Marais, cartierul vechi din centrul de astăzi al Parisului, nu departe de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]