3,671 matches
-
trăgeam după câini, după pisici sau la nimereală prin curte. Oamenii mari făceau câte un titirez din lemn, înfigeau în el o țintă, îl înfășurau cu o ață petrecută pe după un lemn perforat într-un anume fel și după ce trăgeai sfoara mai cu putere, i se imprima o mișcare de rotație care dura zdravăn, timp în care noi țopăiam în jurul lui încercând parcă să-l protejăm de un pericol nevăzut. Mai ales la școală unde era dușumea și pe care ținta
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
discutând. A durat boala mea câțiva ani de zile și iarăși m-a salvat Dumnezeu din această cumpănă a vieții și m-am însănătoșit. Învățasem să curbez nuiele cât puteam eu de groase, pe care le legm la capete cu sfoară, îmi făceam rost de săgeți de la vârful cocenilor de porumb în vârful cărora înfigeam o mică bucată de sârmă, ceea ce le făcea să se înalțe sus de tot și trăgeam cu arcul până când ajungea să mă doară mâinile. Asta când
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
după ce îi încearcă tăria în cârligul de la lustră, mută masa lângă șifonier, se urcă pe un scaun și începe să își petreacă fluierând legăturile pe după omoplați. Văzuse el odată într-un film american cum un șerif sperie cu trasul pe sfoară un bandit care ia totul în serios și acesta varsă toate ponturile. Legătura în jurul gâtului, numai de formă, astfel că atunci când va face vânt scaunului cu piciorul, el va atârna legat numai de subsuori. Floare, și încă ce floare, la
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
punte. Uzi leoarcă au făcut gimnastica de dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul era destul de șugubăț încât au cam tras de sfori, i-a dus însă repede la debarcader. Pe la zece au acostat și au predat ambarcațiunea. - Când se scoală mămica? Întrebă Ionel pe Miranda. - „Pe la 12. Apoi face vocalize, ia masa etc. Abia pe la 6 este accesibilă” Răspunse ea. - Aveți un
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
Ionel și Anica apoi au savurat corul care le ura „Și vouă”. Și s-au pus pe taclale până s-a inserat bine Epilog Ionel putea duce acasă jucăria nestricată. Doar că nu mai era jucăria mămicii. Altcineva îi mânuia sforile. Seara, Anica și-a pupat mămica și i-a confiat - Am cunoscut-o pe surioara mea geamănă. Semănăm leit, în toate. Abia acum înțeleg de ce te-ai purtat așa cu mine. - Bănuiam că o să se întâmple odată și odată. Te
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
își trecu mâinile peste față. Răstimpul câștigat îl afundă mai mult în loc să-l dumirească. Își simți chipul cotropit de o barbă deasă lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către gură un smoc de ierburi cu degetele înnegrite, crăpate. În mirarea clipei, se văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
O colegă de serviciu ne-a povestit acum câteva luni: - Ieri am fost la prima mea ședință cu părinții, știți că abia mi-am dat fetița la școală. Învățătoarea e cea mai bună din școală, a trebuit să trag niște sfori ca să ajungem la ea. M-am dus cu speranța ascunsă că mi-o va lăuda un pic p'aia mică, doar știe bine să citească, să scrie, să socotească... De unde, s-a discutat numai despre bani. Am zâmbit în sinea
ŞCOALA PE CARE O ŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349402_a_350731]
-
Și nu-mi mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas Și-adună-n colb de arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai departe, într-un vis absent, Fără de vlagă, stins și acromatic Tot așteptând un val mai coerent... Referință Bibliografică: Tăcută mare / Aura
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
în culorile diferitelor partide, apărute ca ciupercile după ploaie și au escaladat diferite funcții în fragilele structuri ale noului „Stat capitalist”. Evident că s-au înghesuit pe locurile eligibile de pe listele electorale, obținând la alegeri locuri parlamentare, ideale pentru tras sfori pentru relații și afaceri grase. Dar și în alegerile pe plan local se aranjau în consiliile județene, municipale și comunale, locuri de aranjat afaceri cu banul public. Așa s-au creat rețelele mafiote de oligarhi naționali și baroni locali, care
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
și adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancțiuni în plan personal. Scriitoarea Rodica Elena Lupu are predilectă înclinație către deslușirea destinelor umane, și nu doar reflexivă, ci implicându-se și manevrând sforile faptelor, trăilor, acțiunilor, tratându-le diferit, după valoarea lor morală, într-o trepidantă și firească desfășurare, creând personaje-tipologii, într-o abordare stilistică adecvată. O scriitoare adevărată, prolifică, ale cărei cărți sunt căutate, citite și așteptate. Felicitări! Eliza ROHA Romancier, dramaturg
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1179 din 24 martie 2014 Toate Articolele Autorului FESTIVALUL NAȚIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEȘTI, JUD. SUCEAVA PARTEA A III-A Meșter Lucaciu Stela din Suceava este creator de ornamente florale de perete, din nuiele, cu sfoară, cu aplicații de flori în culori naturale, costume populare, baticuri, prosoape, ornamente din lemn, păpuși în costume populare. Costumele populare de femeie sunt alcătuite din ie și catrință. Ia este confecționată din pânză de casă, cu motive geometrice și florale
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VA SCRIE UMBRA PALMEI MELE Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului De sunt legat la mâini cu sfoară, va scrie umbra palmei mele De sunt secat la ochi de lacrimi, va plânge sufletul rănit Momentelor de suferință le-aș aloca sicrie grele Din pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou puțin hrănit De am chiar buzele lipite
VA SCRIE UMBRA PALMEI MELE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344532_a_345861]
-
buni dormiți în pace Conștiința nu vă fie trează Adormi-ți-o cu momeli sagace Evul mediu încă mai durează! Ați murit în somn pe jumătate Cu cealaltă ați rămas datori Prețul pentru liniște-n cetate: Noaptea dorm păpușile pe sfori! Dormiți în pace oameni buni Somnul vă e singura avere Numai înțelepții sunt nebuni Că niciodată n-au gustat din miere. Referință Bibliografică: Rond nocturn / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi
ROND NOCTURN de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348070_a_349399]
-
acest an în casa unchiului său la țară, Ariel dăduse cu ochii peste gard, în curtea lui Ganci, de o mândrețe de fată, suplă ca o săritoare la înălțime, care se întindea să atârne niște rufe tocmai spălate pe o sfoară. Era atât de grațioasă în gestul ei de a înșfăca sfoara prinsă cam sus, încât, fără să vrea, Ariel se oprise locului. Cine să fie, cine să fie? Curând se dumirise însă. Păi, era tocmai Mirinda, fetișcana cu care, numai
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
ochii peste gard, în curtea lui Ganci, de o mândrețe de fată, suplă ca o săritoare la înălțime, care se întindea să atârne niște rufe tocmai spălate pe o sfoară. Era atât de grațioasă în gestul ei de a înșfăca sfoara prinsă cam sus, încât, fără să vrea, Ariel se oprise locului. Cine să fie, cine să fie? Curând se dumirise însă. Păi, era tocmai Mirinda, fetișcana cu care, numai cu un an în urmă încă, juca fotbal, împreună cu alții de
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
și erau puse, după întrebuințare, în carâmbul cizmelor. Pâinea lor era făcuța în tăvi de tablă și era foarte acră. Mai toți fumau mahoarcă - tutun ordinar tocat, și de proastă calitate-, păstrată în săculeți de pânză, strânși la gură cu sfoară, iar foițele le păstrau în tabachere. După ce trupele rusești pătrunseseră în inima țării, li s-au pus la dispoziție niște dicționare ruso-române, cuprinzând vocabularul uzual, de strictă necesitate și cu o serie de sintagme, expresii și locuțiuni, cu ajutorul cărora să
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
nu m-am văitat. Luna cât mămăliga Cerul mi-a pus luna cât mămăliga pe masă eram flămând de-mi venea să mănânc toate stelele de mare albastră rămasă după ce trecusem peste ea cu toate belelele. Am tăiat cu cuvântul sfoară mămăliga împărțind câte o rază de lună la fiecare, ce-a rămas am umplut cotiga să-ți aduc și ție trăgând-o pe cărare. Nu te-am găsit acasă și m-am întors, am pus razele de lună la locul
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
învelite într-un strat gros de ceață ce pătrundeau prin textura hainelor de vară. Începeai să-i simți neplăcerile provocate de umezeala ceții căzute peste oraș și mai ales peste mare. Când am depășit digul de protecție am tras de sfoară și motorul a pornit turându-se dornic de o nouă aventură în necunoscut. Gogu a scos ramele de pe strapazane și le-a așezat în barcă. Cuplând motorul pe marș, ne deplasam încet perpendicular pe mal, să nu ne rătăcim de la început
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
oară când se întâmpla, motorul fiind nou și încă în rodaj. Avea rezervorul full cu benzină și mai aveam ca rezervă un bidon de doi litri jumătate plin, așa că alta trebuia să fie cauza. Trăgeam de vreo cinci minute la sfoară și motorul tot nu pornea. Bănuiam ce s-a întâmplat. Rezerva de benzină o țineam într-un PET de doi litri jumătate în care a fost bere și capacul avea în el pentru o etanșare mai bună o folie subțire
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
umblu la el, nu se vedea nimic fiind încă noapte și o ceață densă pe deasupra. Gogu trăgea din nou la rame dar nu mai știam în ce direcție mergeam acum. Cât am fost cu motorul oprit și tot trăgeam de sfoara de pornire, barca și-a schimbat direcția. Nu se mai vedeau nici luminile orașului care pe o noapte fără ceață s-ar fi văzut și de la 3-4 mile. Acum nu cred că aveam două sute de metri. Se distingeau niște umbre
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
nici luminile orașului care pe o noapte fără ceață s-ar fi văzut și de la 3-4 mile. Acum nu cred că aveam două sute de metri. Se distingeau niște umbre și noi credeam că ar putea fi orașul. Tot trăgând de sfoară, la un moment dat motorul a pornit. Și când l-am cuplat la marș s-a schimbat iarăși direcția motorului. Mergeam în necunoscut. La un moment dat am zărit iar luminile ca niște ghemotoace galbene. Înseamnă ca ne întorceam spre
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
care se țeseau oaze răcoroase și se târa spre ele pe nisipul mișcător ca pe un val de mare. Dar dacă mănâncă doar o firimitură din pâinea cea uscată? Va prinde puteri și va ajunge mai repede! Vrea să desfacă sforile pânzei, însă degetele cu pielea plesnită și plină de sânge o scapă, o scapă mereu, mereu o scapă! Deodată, iată‑l în curtea casei lor, privindu‑l pe tâmplar cum lucrează. Chiar aude că îl trimite să îi aducă apă
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns repede gura sacului în care se zbăteau cumplit două dihănii. Apoi a încercat să dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns, să nu fugă jderii, a simțit cum un picior i-a alunecat, celălalt l-a
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
a trebuit omului, a strâns repede gura sacului în care se zbăteau cumplit două dihănii. Apoi a încercat să dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns, să nu fugă jderii, a simțit cum un picior i-a alunecat, celălalt l-a urmat, și se văzu prăvălindu-se spre rădăcinile bradului. Când a ajuns jos, s-a lovit urât de
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]