3,370 matches
-
aș fi vrut cu dânsa ca să mă puie-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam : unde ești, mamă ? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.” Eminescu, când venea pe acasă, se ducea la movila de pământ din cimitirul Ipoteștilor, la bisericuța lor, și stătea tăcut în reculegere ore în șir, privind prelung, meditativ, parcă, umbra din care pornise și căreia îi păstra o statornică mare
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
și cu care se întreține amical, hrănindu-l din palmă. Romanul se încheie cu moartea tatălui melisei, care, răpus de durere , s-a îmbolnăvit și „firul vieții i s-a rupt brusc” „ Cineva a zis că, în clipa în care sicriul cu corpul neînsuflețit a fost coborât în criptă, lângă îngerul de fetiță, a observat un corb negru care s-a avântat într-un rotocol, cu aripile larg deschise, pe deasupra lespezii reci de mormânt, a dat un ușor croncănit, s-a
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
teroarei de necunoscut”, care, spune el: “este excepțională și, chiar când i se găsesc modele, de o originalitate din sfera literaturii române, incontestabilă. Inedite sunt îndeosebi imaginile copleșitoare, ale înăbușirii într-un potop de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... / Sicrie negre, arse, de metal, / veștminte funereare de mangal, / Negru profund, noian de negru... sau printr-un diluviu adevărat, văzut ca o regresiune pe scara antropologică până în epoca preistorică...:” Chinul apăsător al trupului i-a măcinat existența, i-a schimbat ciclul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
repercursiunilor palidului în trup și a galbenului prin plumb. Plumbul este atât de obsedant încât îl întâlnești, în poezia bacoviană, sugerat atât ca metal împovărător de greu și sufocant pentru trupul inert, ascuns de lumină, între pereții vreunui cavou sau sicriu, locuri reci precum nefiindul palid, amorțit și așteptător de chemări, fără umbră și fără dorință. Când spun „fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
țării!” Prietenul lui Topârceanu povestește: ,, Înmormântarea lui a fost una din cele mai triste pe care le-am văzut. Lume puțină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iașului. Doi-trei prieteni mai de-aproape, câteva rude, câțiva admiratori necunoscuți. În fața sicriului descoperit pentru ultima oară am ascultat cu fruntile plecate improvizația vibrantă ă d-lui Sadoveanu care-și saluta prietenul în pragul veșniciei. Pe fața și mâinile crispate ale mortului cădeau fulgi de zăpadă...” După moartea celor doi, Natalia Negru a
UN TRIUNGHI AL DRAGOSTEI OTRĂVIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358389_a_359718]
-
verde crud, tronează ca stăpâni ai domeniului. Bogăția de verdeață împrospătează locul. Luna rotundă ca un glob de fildeș, se infiltrează prin perdeaua de frunziș. S-a iscat un vârtej de abur, aducând cu el micile vietătăți, formând cerc în jurul sicriului de cristal. Elfii au coborât pe aripi de păsări, gnomii s-au ivit din spatele arborilor. Zânele au venit însoțite de animalele ascunse în desișuri. Atmosfera se anima, pe măsură ce marile entități ale creației se materializau. Spiritul Focului păstrează căldura din inima
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
păsări, gnomii s-au ivit din spatele arborilor. Zânele au venit însoțite de animalele ascunse în desișuri. Atmosfera se anima, pe măsură ce marile entități ale creației se materializau. Spiritul Focului păstrează căldura din inima naturii. Ținând o torță aprinsă, se opri la stânga sicriului... Spiritul Aerului, în mantie de stele, cel care creează inteligența ființelor, s-a postat la capul regelui, aducând Cartea Cunoașterii... Spiritul Apei, însoțit de naiade, sirene, ondine, menține prospețimea lumii. A depus la picioarele regelui pocalul cu conținut secret. Spiritul
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
iarba înrourată. Pădurea încremeni, murmurele se ridicau în aer...așteptarea era apăsătoare. -Așa să fie! Unde este păzitorul omului? -Aici, prea mărite, se apropie îngerul. -Începeți! Îngerul ce-l protejase pe bărbat în timpul vieții, se ridică deasupra și desfăcu capacul sicriului, acoperind cu pulbere de stele trupul inert. Torța aprinse cercul, format din ierburile și plantele culese din zone neumblate de picior de vietate. Cartea misterelor s-a deschis singură și spiritul ei a descris faptele, urmând firul vieții bărbatului. Spectrul
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
arătos, nu te absolvă de păcate ca un preot înaintea euharistiei. - Așa o fi, dar eu asta făceam. Alții însă o luau ca atare: - Toată lumea moare. Dacă mi-o fi venit și mie rândul, asta este. Ce să fac? Fiecărui sicriu i se bate odată și odată un capac în cuie. S-a terminat și pace! Bine, dar moartea nu este un sfârșit absolut. Dumnezeu nu ne-a adus la viață să gustăm din plăcerile ei și apoi, să ne omoare
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
muribunzi sunt pline Eu n-am găsit iubito flori pentru tine Florăreasa a murit azi dimineață Și-avem de astăzi în oraș doi morți Nici nu mai știu din noi care-i cel viu Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu Copiii în doliu așteaptă la porți Să treci ca mireasă a nopții prin nori Pentru tine iubito, n-am găsit flori! Referință Bibliografică: Ultimele flori / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 542, Anul II, 25 iunie 2012. Drepturi
ULTIMELE FLORI de ION UNTARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358141_a_359470]
-
Roșu , când întregul oraș avea să fie încercuit de tancuri, falanga obedientă a Ministerului de Interne îl arestase, expunându-l, prin cine știe ce subsoluri ale securității, tristului experiment, cum fusese și acela de la Timișoara, Radu cel Frumos . Trimis acasă într-un sicriu sigilat, însoțit de un ofițer îmbrăcat în civil ce se dăduse drept un coleg de serviciu, simulând cu perfidie o presupusă afecțiune, pe care chipurile i-ar fi purtat-o cât timp acesta trăise, părinții săi fuseseră nevoiți să-și
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 477 din 21 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului AM TRECUT MODEST! Am trecut modest prin lume, Am sădit mai multe flori divine, Când veți citi aceste rânduri, Voi odihni poate în scânduri! Îmi vreau sicriul construit, Din lemnul tare de molid, Groapa în lutul strămoșesc, Acolo voi simți că odihnesc! Am scris simplu, pentru cititor, Căci voi pleca din astă lume, Într-un aproape-departe viitor Nedorindu-mi altceva anume! Referință Bibliografică: Am trecut modest / Mihai
AM TRECUT MODEST de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357693_a_359022]
-
egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta, ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a cadavrelor a căror sicrie de plumb țineau materia până la apropierea planului celei de a treia dimensiuni, revelația. Natura și omul sunt irealul și realul care încercă să se ignore, să se piardă în noapte în direcții călăuzite de umbre. Umbra zădărnicește teama la omul
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
simțit-o atât de puternică pe soția lui, atunci când ne-am strâns mâinile. Nu am mers la cimitir. În aglomeratia de vehicule de afară, m-am mai intersectat odată cu cealaltă tâmplă a lui. Eu, în mașină, la volan, el, în sicriul deschis, din mașina mortuară. Am stat, blocați, în ambuteiaj, tâmplă lângă tâmplă. Până când ne-am despărțit, eu grăbit, spre moarte - el, încremenit, spre viața viitoare. 3 mai 2012 Referință Bibliografică: PUNGĂ DE PUFULEȚI, CU PĂTRUNJEL / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN
PUNGĂ DE PUFULEŢI, CU PĂTRUNJEL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358586_a_359915]
-
purtând pe cap o cunună de spice pârguite, amintindu-mi de înfățișarea tinerei noastre profesoare de franceză, căci din clasa a VIII-a începând studiam și franceza, pe lângă limba rusă. În holul spațios al Casei de cultură, catafalcul înalt și sicriul acoperit cu o imensă horbotă albă, de sub care se înălțau protuberanțele trupești ale defunctului, te țintuiau locului încă de la intrare prin prezența lor masivă. Pe peretele dinainte, flancat de aplice susținând fiecare câte un bec electric aprins, fusese atârnat un
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
șocul primei impresii decât femeia pe care o conduceam, o simțeam șovăind, gata să se prăbușească, astfel că îi strecurasem o mână sub braț. Ea apreciase gestul meu, privindu-mă fugar cu recunoștință. O ajutasem să facă pașii până la marginea sicriului, unde se oprise, sfârșită de puteri, cu trupul, mai firav decât mi-l închipuiam, zguduit de hohote reținute de plâns. Abia atunci descoperisem la poalele catafalcului, greu de deslușit în ținuta lor de doliu pe fondul negru al îmbrăcătoarei acestuia
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
de oameni, de scările în care viața clocotește. Patru etaje în care liniștea mă sperie. Copacii sunt tăiați mereu. Rămân mărăcinii, rămân buruienile timpului de acum, rămâne glasul spart al banalului să tocească treptele. Zâmbesc amar ecoului pașilor bătrânilor și sicriele își cresc numărul la ieșirea din fiecare scară. Nimeni nu se mai naște. Nimeni nu mai naște. Se moare tăcut. Scările nu plâng. Eu...da... Referință Bibliografică: Bătrânii din gând / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 505
BĂTRÂNII DIN GÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358691_a_360020]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SPRE FALIMENT DE TIMP Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Spre faliment de suflet, incertul spionează Spre faliment de timp se-ndreaptă veșnicia Spre faliment de spațiu, sicriul mă ghidează Deși sunt plin de calciu îmi tremură bărbia Controale-s mult prea dure pe suflet și pe trup Aștept un diagnostic să-ntârzie verdictul Încerc de unul singur și terapii de grup Legat la ochi cu lacrimi îmi
SPRE FALIMENT DE TIMP de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344642_a_345971]
-
un om mai moare Noi ne facem în gând platoșă din zale. Dimineața e soare și intru în miezul orei Acolo îmi caut de lucru și pe tăcute scriu, Mai compun un poem dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din sicriu. De atâta mers asfaltul se înmoaie la prânz, Foamea mă îndeamnă să rod așteptarea, Pe marginea drumului paște lumină un mânz Când eu scriind pătez cu cerneală zarea... Spre seară intru pe tăcute puțin în pământ Mi-i se vede
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]
-
cerului sfârtecat de fulgere fără ecou cobora cu fiecare picătură de ploaie pe eterna verticală pe care o învață în fiecare toamnă frunzele. -Dar viața, viața ce e? -Viața e un arc de cerc, ca un curcubeu, între leagăn și sicriu. -Atunci de ce mă simt uneori atât de înghesuit în unghiul obtuz descris de linia vieții și segmentul de dreapta judecată? Îngerul tăcu... și-și scutură aripile umede peste ultimul meu semn de întrebare. Referință Bibliografică: Geometrie cu înger în ploaie
GEOMETRIE CU ÎNGER ÎN PLOAIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359012_a_360341]
-
Articolele Autorului ION IFRIM BOCITOAREA ERETICILOR -fragment- Dedicată soldaților din Armata Regală Română exilați de tătucul popoarelor după întoarcerea armelor în glaciațiunea Karagandei și a Magadanului, unde, cu o răbdare de îngeri, în calotele lor de gheață, ca niște translucide sicrie, încă mai așteaptă ziua, luna, anul, veacul, mileniul în care vor fi recuperați. FRATELE GHIȚĂ (BALADA SOLDATULUI ANTISOVIETIC) MOTTO: În hruba noastră - zisă „Singapore”- O navă eșuată-n bulevard - Ne-am petrecut, damnați, atâtea ore Cu pâlnia lui Bachus pe
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
și să arate lumii ceea ce de fapt se ascundea, considerat rușinos însă dramatic de periculos existenței noastre. Literatul de azi creează și redă principiile testamentare ale fiindului călăuzit de pilde, nu direct, doar prin scene apocaliptice, episoade trăibile închise în sicriele negre ale falsei tăceri. El strigă precum Ioan Botezătorul la rămășițele de oameni care nu își înțeleg rostul, sodomizați și vânduți puterii negre a morții psihologice. Scriitorul superrealist este conștient de impactul pe care scrierea sa o are față de unii
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
străbatem orfic strop cu strop, Suntem pașnic sfinții ori nebunii Ce mai cred în miticul Potop ; Când latente aripi urcă-n vise Umbra ce se naște din pustiu, Eu tresar pătruns și pare-mi-se Curg prin scânduri lacrimi din sicriu... VREM DREPTATE Vrem dreptate numai o secundă, Din trăgaci și până lângă zid, Clipa neagră furia inundă, Fantele tăcerii se deschid. Scriu istorii clopote pe dungă, Văi de oase și tăceri, în vid, Omul trece furișat pe lângă Cel ce vede
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
curte să mai afle câte ceva. Milea, șeful de post, aducea fel de fel de vești, dar mai ales aducea ordine care anunțau că soldatul cutare e dat dispărut sau mort. Familia mortului sau a dispărutului îi făcea cele lumești, comanda sicriu la tâmplar, punea în el boarfele respectivului, îl chema pe Păsăroi sau pe Radu Belu cu goarna, îi făcea pomană în regulă și o înmormântare pe cinste. Adesea se întâmpla ca mortul sau dispărutul înmormântat să vină acasă și să
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
sunt părăsite catedralele aurite, iar în marea curte din fața Kremlinului se ridică un groaznic monument unde sunt expuse rămășițele celui care ajunsese și el timp de o clipă, aproape o zeitate. Într-o cameră cu draperii roșii zace într-un sicriu cu capac de sticlă, ca să-i poată vedea oricine sinistrul chip. Iar poporul, veșnicul amăgit, trece în cete tăcute, în fața hidei măști a tiraniei lui, astăzi înghețată de mâna morții. Chipul lui nu e o priveliște plăcută, dar poporul căruia
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]