1,020 matches
-
să aducă de la Cavarna un pachet de șocolată, dar cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
schimb pentru școală, fusese înlocuit cu un coș negru cu cărbune fals. Masa veche la care mâncam pâinea prăjită fusese transformată într-o vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fotoliu, citește ziarul, îți fac și o cafea... E ziua ta, nu!? - De unde ai mai scos-o și pe asta, Clemanso, că de ziua lui, omul nu are voie să facă nimic? Ai uitat că ne trebuie ceva băutură, sifoane..., poate ne calcă cineva pragul. Vrei să creadă că a nimerit în Sahara!? - Faci cum vrei, dar eu am decretat! După câteva ore, mama și fata au întors bucătăria cu susul în jos. Soțul și-a îndeplinit și el planul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acasă, și-a aruncat geanta de umăr pe jos și l-a sărutat pe obraz. Purta o rochie fină de muselină, Înflorată, din care trupul Îi stătea să Își ia zborul, ațâțător. — Pune-mi și mie o vodcă și niște sifon rece, suntem În vacanță, ce naiba. El Însă a luat-o În brațe lacom, Îi frământa bucile În tăcere, gemând, gata să-și Împlânte mădularul În carlinga zemoasă, ea l-a respins și l-a privit În ochi cu seriozitate. Avem
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să-și Împlânte mădularul În carlinga zemoasă, ea l-a respins și l-a privit În ochi cu seriozitate. Avem de vorbit lucruri importante. Lucian a rânjit Înghițindu-și saliva, i-a turnat vodcă Într-un pahar de apă și sifon Într-unul de vodcă, apoi s-a așezat Într-un fotoliu, iar pe ea a lăsat-o să stea În picioare, ca să facă totuși, deși inconștient, diferența. — Despre ce e vorba? Bani nu Îți dau. În plus... — Ce te-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
târziu. Îmi dai și mie o gură de vin rece, de la tataie? — Așa te vreau, măi băiatule. Hai să bem un șpriț amândoi, ce p... mă-sii. Și cu mișcări tinerești, Înduioșătoare, a scos din frigider o sticlă și un sifon, a făcut două șprițuri, au ciocnit și au băut paharele până la fund, după care au suspinat de plăcere. Au râs complice unul la altul, apoi și-au mai făcut câte un șpriț, fără să remarce că Maria intrase În casă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
i se aprind ca două reflectoare puse să lumineze șoselele cehilor și vacile lor care mugeau de urât În grajduri cu adăpători automate. Flavius-Tiberius se așeză la masă atent să nu-și trezească tatăl. Aparent, totul era ca Înainte. Vinul, sifonul și siropul de coacăze se găseau la locul lor pe servantă. Paharele din cristal de Bohemia, cu picior scurt, fuseseră spălate cu grijă după luni Întregi de nefolosință și puse pe fața albă de damasc, ca de fiecare dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi, nu manifestasem, dar fermecătoarei îi venise sifon pe boarfele de paradă în care se îmbrăcase. Cică fusta a verde nu se asorta cu pistruii și cu părul ei roșu. S-a dus acasă și-a tirat rochia a roșie pe hoit și, deodată, 50 DANIEL BĂNULESCU străduiau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grozavă de sex și de gândul c-o aștepta un nou început fusese acum sabotată de Susan cea veche, de acea femeie cu umerii lați, de înotătoare pe care apăsa toată greutatea lumii. Încrederea ei în sine se scurgea în sifonul chiuvetei, alături de ultimele resturi ale salivei mentolate. Teflon și aricitc " Teflon și arici" Julia s-a uitat, din nou, la ceas. Nu trecuseră decât două minute de când se uitase ultima dată, dar ei se părea că trecuseră ore. Julia stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se părea că în locul inimii avea o piatră grea. Se urcă lângă mire și nu mai privi la vecinii strinși lângă gard. Țiganii cântau în curte un marș săltăreț. Nașul, corcofelit, juca de mână cu fmul Tache, tinînd câte un sifon în dinți. - Și-așa! Și-așa! Dogarul le făcu un semn scurt cu mâna. Caii smuciră hamurile și trăsura se depărta. Ulucile se pierdură în urmă. Lina nu se mai uită înapoi. Simți mâna cârciumarului cum îi cuprindea umerii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care sclipea balta, înconjurată de trestii. Mergeau pe poteci știute numai de ea, printre mărăcini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sunt listele cu meseriile mai mult sau mai puțin grosiere pe care le-a practicat un tânăr autor (scriind despre Viață și Idei - două noțiuni bineînțeles cu mult mai importante decât pur și simplu, „artă“): vânzător de ziare, vânzător de sifon, călugăr, luptător, supraveghetor Într-o oțelărie, șofer de autobuz și așa mai departe. Cu regret, nu am avut nici una din aceste ocupații. Pasiunea mea pentru literatura bună mi-a prilejuit contactul direct cu diverși autori ruși din străinătate. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase și piele fierbinte, și toată lumea umbla de colo-colo ținând un pahar de whisky cu sifon într-o mână și o țigară aprinsă în cealaltă. Văzusem toate astea în filme și știam cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre copac și câine. Cartea debutantului merge spre librării precum fecioara la primul ei bal
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devine rugăciune. Poezia postmodernistă a rămas tot un balet. Dar de elefanți. Când marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea mult sifon pun artiștii contemporani în creația lor. Asemenea documentelor secrete, jurnalele autentice trebuie încredințate doar posterității. Uneori, artiștii nătângi sunt sprijiniți cu premii. Când am început să - i citesc volumul, mai știam câte ceva despre poezie. Când l - am terminat, uitasem totul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii. Muncesc chiar dacă nu sunt plătiți. Libertatea depinde de capacitatea omului de a se împotrivi. Soiurile renumite de vin se tem numai de sifon. În viață, nu trebuie să te duci pe drumul care vine. Unii tineri căsătoriți cheltuiesc în luna de miere și banii pentru divorț. La teatru, cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea, nu știu cum mă voi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii. Muncesc chiar dacă nu sunt plătiți. Libertatea depinde de capacitatea omului de a se împotrivi. Soiurile renumite de vin se tem numai de sifon. În viață nu trebuie să te duci pe drumul care vine. Unii tineri căsătoriți cheltuiesc în luna de miere si banii pentru divorț. La teatru cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea nu știu cum mă voi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ușor ceva din gură. Despre el știe că a fost învățător înainte de război, pe front comandant de pluton sau de companie și că despre război, nu vrea să-și amintească. Preferă un pahar de vin ravac, chiar și îndoit cu sifon. Bidaru își aminti un caz binecunoscut ce nu poate fi pus la îndoială, cel al lui Nea Ticu Rusu, vecinul de care erau despărțiți în timpul războiului printr-un simplu gard și uniți printr-o fântână cu cumpănă și ciutură, așezată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Chiar în ziua de Sfântul Petru, într-o sâmbătă după amiază, la o astfel de întâlnire prietenească, a fost invitat și Bidaru. Cu două pâini calde, frământate de mama lui, abia scoase din tăvi și o cutie cu capsule pentru sifon, intrase în camera în care locuia pe atunci locotenentul Petru Cârlan împreună cu camaradul său de arme locotenentul Burlacu Victor fără nici o problemă, deoarece ușa era, ca și la camerele vecine, deschisă larg. La masa acoperită cu ziare pe care se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Întotdeauna aceeași! — Se petrec totuși lucruri ciudate În lumea asta, Își dădu cu părerea Rowe. De aceea am și venit la dumneata. — A, da, firește. Să ne umplem ceștile și să trecem la treabă. Îmi pare rău că n-am sifon... Și acum, povestește-mi te rog necazurile dumitale, ca unui prieten apropiat. — Cineva a Încercat să mă omoare. Faptul nu prezintă cine știe ce importanță, cînd atîția oameni sînt uciși În fiecare noapte, dar m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ajuns însă că toți cei care‑l văd cred că știe să cânte la saxofon. Când se întorc muzicienii, lasă repede saxofonul din mână, ca să nu ia una peste bot pe motiv că deteriorează instrumentele muzicale. Apoi își comandă un sifon cu sirop de zmeură, care‑i cel mai ieftin, (n‑a prădat încă nici un portofel) și scrie începutul (mâine sfârșitul) unui poem de la care nimic din ceea ce‑l înconjoară nu‑i mai poate abate atenția. Indiferent cum ar arăta. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]