3,065 matches
-
faptul că pentru cineva care frecventează cabinetele de cartomanție, scenariul oniric îl trimite adesea la prezicerile ce i-au fost făcute. Visul stabilește în acest caz legătura dintre experiența prezentului și mesajul cărților. A sparge, a ciobi Cioburile corespund unui simbolism evident. Nu este așadar nevoie să ne pretăm la o analiză prea aprofundată pentru a înțelege ceea ce ascund imaginile onirice respective. Un obiect care se sparge sau este spart de cel ce visează reprezintă teama sau dorința unei rupturi, a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-un proces de transformare interioară; - simbolismul Oceaniei poate fi legat de cel al Americii și al Europei (Australia modernă), fie de cel al Africii (aborigenii). Cel care visează se poate găsi însă la frontiera între două țări sau continente. Visul determină o trecere de la o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ci este destinat altora. Omul nu își vede propriul chip, cu excepția momentelor când se uită în oglindă, care, în plan simbolic, dezvăluie sufletul. Constituie așadar o parte intimă, legată de viața interioară, loc de expresie al sentimentelor și emoțiilor. În ceea ce privește simbolismul capului și al chipului, toate elementele sunt semnificative (vezi în funcție de scenariul oniric: Frunte, Ochi, Ureche, Nas, Gură). Vagin, clitoris Organele genitale feminine au fie o semnificație sexuală (vezi Sexualitate), când visul dă loc unei excitări, fie o semnificație de fecunditate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate în pântec au același simbolism. Unele prezintă totuși o încărcătură simbolică mai mare decât altele: - stomacul este asociat cu ideile de foame și de dorință, dar și de mirare («ni se strânge stomacul» într-o situație neașteptată, la un act de bravură sau din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe val»), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumega»). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ce însoțesc procesul terapeutic, atunci când analizele permite ridicarea interdicțiilor. În orice caz, frica dă intensitate visului și mesajului acestuia. În munca sa de interpretare, subiectul trebuie să înțeleagă ce îl înspăimântă, care este natura endogenă sau exogenă a pericolului și simbolismul agenților agresori. Vezi Agresiune. Plăcere Plăcerea este simțită fie fizic, fie sub forma unor senzații agreabile și pozitive. În expresia ei fizică, este adesea corolarul viselor erotice, putând merge până la orgasm. În celelalte cazuri, însoțește eliberarea celui ce visează. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
evantai larg); - dacă este ținut nemișcat în fața ochilor, exprimă secretul, misterul, disimularea și se împletește cu simbolistica măștii (vezi acest cuvânt). Dezvăluie o atitudine rezervată, poate chiar o mască de lealitate și de sinceritate. Excremente, deșeuri, gunoaie Excrementele au același simbolism ca și deșeurile, gunoaiele, canalele de scurgere, coșurile de gunoi sau urina. Semnificația este, la acest nivel, negativă, în măsura în care excrementele corespund unui lucru aruncat sau respins. Ele se asociază, prin urmare, cu moartea, corupția și descompunerea. Diareea simbolizează pierderea totală
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lui Isaia Pustnicul (1991). Atunci când ne-a părăsit, Filocalia sa număra douăsprezece volume și peste patruzeci de autori (În total, aproape șase mii de pagini). În studiul consacrat acestei grandioase lucrări, Bielawski Încearcă să dea o explicație respectivelor adaosuri, invocând simbolismul cifrei 12 În tradiția creștină. S-ar putea să aibă dreptate, Însă felul În care Stăniloae și-a condus proiectul până În 1992 mă face să cred că, dacă Dumnezeu i-ar mai fi dăruit zile, el și-ar fi Îmbogățit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ideologice” ale diferiților scriitori. În Prezentare succintă a literaturii române din revista „Limbă și literatură” (1961), el disocia tranșant între „forțele progresiste” și „pozițiile reacționare”, considerând, de pildă, drept „curente diversioniste” și „retrograde” nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. Prezentare... e de fapt un „îndreptar” maniheist, sumă a tuturor etichetărilor și tezelor „realismului socialist”. În acest spirit sunt „reconsiderați”, în antologii și prefețe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia i-a consacrat
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Timp și temporalitate în opera lui Eminescu, Târgu Mureș, [2000]; Ana Blandiana, Brașov, 2000; Scriitori români contemporani, Târgu Mureș, 2002; Poezia clasică și romantică de la Dosoftei la Octavian Goga, Brașov, 2002; Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002. Ediții: Un destin istoric: Biserica Română Unită. Ancheta revistei „Vatra”, Târgu Mureș, 1999 (în colaborare cu Al. Cistelecan, Cornel Moraru și Virgil Podoabă). Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Iulian Boldea, ECH, 1994, 1-3; [Rodica Draghincescu], Profil
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Tribuna”, „România literară”, publicând studii, articole de critică și istorie literară română și franceză (Macedonski, Rimbaud, Verlaine), precum și traduceri din scriitori și poeți francezi contemporani. După o serie de studii pregătitoare, apărute în diverse reviste, B. publică în 1966 volumul Simbolismul românesc - lucrare de anvergură, care urmărește evoluția fenomenului simbolist autohton de la primele sale manifestări în literatura și critica noastră până la recunoașterea și îmbrățișarea deplină, după 1912, a principiilor noii estetici. Deși marcată de comandamentele ideologice ale epocii în care a
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
conduse de Ovid Densusianu sau Ion Minulescu la nașterea și afirmarea modernismului românesc. Aducând în discuție toate marile probleme ale poeticii moderne (raporturile dintre tradiție și inovație, muzicalitatea, formalismul, poezia pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale simbolismului românesc: apariția sa ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de impunerea noii literaturi ca alternativă la excesele sămănătorismului și poporanismului; antiacademismul, „apologia inovației” și cultul pentru formă; în sfârșit, citadinismul, cosmopolitismul și condiția proletarului intelectual. În 1972, lucrarea este completată
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
citadinismul, cosmopolitismul și condiția proletarului intelectual. În 1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt reproduse direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul românesc, București, 1966. Antologii: Antologia poeziei simboliste românești, București, 1972. Traduceri: Alain Robbe-Grillet, Gumele, 1967; Jacques Lusseyran, Împotriva profanării eului, Cluj-Napoca, 1993. Repere bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul românesc, București, 1966. Antologii: Antologia poeziei simboliste românești, București, 1972. Traduceri: Alain Robbe-Grillet, Gumele, 1967; Jacques Lusseyran, Împotriva profanării eului, Cluj-Napoca, 1993. Repere bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de istorie literară contemporană. Lidia Bote, LCF, 1966, 39; Gabriela Drăgoi, Lidia Bote, „Simbolismul românesc”, IL, 1966, 10; Nicolae Manolescu, Lidia Bote, „Antologia poeziei simboliste românești”, CNT, 1968, 20; Popa, Ist. lit., II
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
Robbe-Grillet, Gumele, 1967; Jacques Lusseyran, Împotriva profanării eului, Cluj-Napoca, 1993. Repere bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de istorie literară contemporană. Lidia Bote, LCF, 1966, 39; Gabriela Drăgoi, Lidia Bote, „Simbolismul românesc”, IL, 1966, 10; Nicolae Manolescu, Lidia Bote, „Antologia poeziei simboliste românești”, CNT, 1968, 20; Popa, Ist. lit., II, 1104. L.H.
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
într-un parc. Percepe lumea impresionist, culorile sunt impure, amestecate, de regulă luate de pe marginea paletei. El era, la 1895-1900, un prebacovian, în strofele publicate de „Jurnalul”, „Lupta”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul ilustrat”, „Evenimentul”, „Noutatea”, „Opinia”. Tot de simbolism ține și pasiunea lui pentru flori, în corespondențe ce-l premerg pe D. Anghel. „Grădina” lui e mai totdeauna „în amurg”, cotropită de catifelarea și parfumul liliacului. Al doilea volum, apărut după mai bine de un deceniu, este semnificativ intitulat
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
a esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar fi tot o unire, acum între
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
1927) va reuni, într-o apropiere inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei. Timpul lucrează și decorul familiar renaște în jocul livresc, în vreme ce comparația așază neobosit
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
dea suport unor structuri contrastante, apropiate adesea de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
recăsători în 1902 cu Ovid Densusianu, de care se desparte curând. Își va crește singură copilul, viitorul scriitor Ovid Densusianu-fiul. O traducere din Carmen Sylva, Robia Peleșului (1897, semnată Elena Radu Rosetti), e urmată de un mic studiu, intitulat Despre simbolism și Maeterlinck (1903). B. colaborează cu versuri, proze scurte și „cozerii literare”, iscălite și Elena Densusianu sau Elena Bacaloglu-Densusianu, în „La Roumanie” și „Țara”. Tipărește romanul În luptă (I, 1906), continuat de Două forțe (II, 1908). Cel de-al treilea
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
și conferințele ținute în Italia e adunată în volumele Preuves d’amour (1914), Per la Grande Rumania (1915), Movimento nazionale fascista italo-rumeno (1923). Târziu, va publica în „Porunca vremii” o suită de amintiri despre fiica lui Dostoievski. Dacă studiul Despre simbolism și Maeterlinck reține atenția ca atitudine în favoarea modernismului, „romanul psihologic” În luptă, grevat de un tezism feminist și de subiectivitate și scris într-un limbaj artificios, e un eșec. Mai interesante sunt prozele scurte, „cozeriile” și „scrisorile” din Italia, unele
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
psihologic” În luptă, grevat de un tezism feminist și de subiectivitate și scris într-un limbaj artificios, e un eșec. Mai interesante sunt prozele scurte, „cozeriile” și „scrisorile” din Italia, unele - veritabile reportaje, altele - pagini de jurnal intim. SCRIERI: Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903; În luptă, vol. I, București, 1906, vol. II: Două forțe, București, 1908; Naples et son plus grand poète, Neapole, 1911; Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912; Preuves d’amour, pref. Hélène Vacaresco, București, 1914; Per
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
viitorul Tristan Tzara) și pe I. Iovanaki (viitorul Ion Vinea), iar drept colaboratori, printre alții, pe Adrian Maniu și, pentru partea grafică, pe Marcel Iancu, ulterior puternic implicat în mișcarea modernistă. De altfel, mulți dintre viitorii avangardiști debutează sub auspiciile simbolismului. Mai mult decât în alte literaturi europene, în spațiul românesc a existat, cu excepția momentelor de radicalitate doctrinară, o disponibilitate a a. pentru valorizarea literaturii în termenii modernismului. O atestă, bunăoară, prețuirea avangardiștilor față de Tudor Arghezi sau colaborarea permanentă cu B.
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
radicalitate doctrinară, o disponibilitate a a. pentru valorizarea literaturii în termenii modernismului. O atestă, bunăoară, prețuirea avangardiștilor față de Tudor Arghezi sau colaborarea permanentă cu B. Fundoianu. Concomitent s-au făcut eforturi de sincronizare cu mișcările avangardiste europene. În comparație cu romantismul și simbolismul, perioade cu defazări mai spectaculoase, a. românească se racordează mai bine la tendințele momentului, excepție făcând futurismul și dadaismul, receptate cu oarecare întârziere. În a. de la noi pot fi identificate mai multe „vârste” poetice, chiar dacă suprapunerile, interferențele și discontinuitățile nu
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-111, 174-186; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., passim; Marino, Dicționar, I, 177-224; Sașa Pană, Născut în '02, București, 1973; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 42-67, 88-89; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d'avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]