1,724 matches
-
mai puțin decît conștientă. Această descriere a funcționării deliberante este instructivă, dar încă insuficientă pentra a scoate în evidență întreaga amploare a responsabilității individuale a omului. Justiția este imanentă pentru că valorile etice sînt imanente. Dacă le-am înțelege textual, conform simbolisticii dogmatizate, valorile etice ar fi străine naturii umane și impuse omului de divinitate. Dacă divinitățile sînt simboluri, inclusiv Dumnezeul unic, atunci și impunerea transcendentă a valorilor este un simbol. Pentru teologie, valoarea supremă este credința necondiționată în existența personală a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Iisus este omul real, iar CRISTOS ESTE ADEVĂRUL UNIVERSAL. Prudența hindusă a desemnat și ea prin numele "Buddha" atît omul care a tăit, cît și adevărul universal. Iisus este "mîntuitorul", iar Buddha "mîntuitul", întrucît și el a învins vanitatea lumii. Simbolistica exprimă acest lucru reprezentîndu-l pe Buddha înconjurat de un paravan format din cobre: șarpele învins, vanitatea înfrîntă devenită forță salvatoare și protectoare. Nu regăsim aceeași semnificație în șarpele lui Esculap, care își varsă veninul în cupa salvatoare: simbol al faptului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
definirea simbolului mitic al "sfințeniei" toate semnificațiile uzuale străine analizei simbolismului, tema centrală a studiului de față. În ceea ce privește caricaturile sfințeniei, reprezentate de psihozele ascetice și delirante, ar fi fără îndoială greșit să căutăm cauza motivantă numai în înțelegerea eronată a simbolisticii, putînd realmente după cum demonstrează aceste cazuri să eșuăm în această aberație excesivă destul de rară. Aberațiile exaltării imaginative se pot agrava, transformîndu-se în halucinații și în delir de grandoare prin imitarea unui anumit personaj istoric, indiferent de domeniul în care a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aflată mai presus de orice critică umană. Critica rămîne într-adevăr insuficientă atît timp cît nu va fi dovedit faptul că însuși Dumnezeu și revelațiile lui sînt simboluri cu sens precis, ceea ce necesită trebuie să o repetăm studierea amănunțită a simbolisticii, imposibil de efectuat fără un studiu prealabil detaliat asupra funcționării motivante și deliberante intime, tema simbolisticii. Funcționarea psihicului nu constituie un mister, ci o enigmă care își reclamă imperios soluționarea, căci element exterm de important ea implică unica posibilitate de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
va fi dovedit faptul că însuși Dumnezeu și revelațiile lui sînt simboluri cu sens precis, ceea ce necesită trebuie să o repetăm studierea amănunțită a simbolisticii, imposibil de efectuat fără un studiu prealabil detaliat asupra funcționării motivante și deliberante intime, tema simbolisticii. Funcționarea psihicului nu constituie un mister, ci o enigmă care își reclamă imperios soluționarea, căci element exterm de important ea implică unica posibilitate de a găsi o soluție problemelor valorilor etice. Tocmai absența unor astfel de soluții a obligat misticismul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Colecția ABC • Arhitectura în Europa, Gilbert Luigi, 200 p. • Comunicarea, Lucien Sfez, 160 p. • Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand, 176 p. • Istoria cărții, Albert Labarre, 144 p. • Magia, Jean Servier, 200 p. • Sociologia religiilor, Jean Paul Williaime, 168 p. • Simbolistica politică, Lucien Sfez, 230 p. • Terorismul, Jean Servier, 180 pag. Colecția SINTEZE • Capitalismul, Jean Baechler, 376 p. • Cultura media, Douglas Kellner, 406 p. • Cultură, identitate fi politică, Ernest Gellner, 280 p. • Cultură și societate, Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman, 352
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ani se acreditează o criză majoră. Magia cifrelor conduce aici: 7x7 = 49, ca an sabatic, urmat de unul jubiliar, sanctificat, în care activitatea econo-mică este supusă aceluiași moratoriu: fără se-mănat, fără recoltat, fără comercializări. Desigur, aceste cifre au o simbolistică ce depășește cadrul analizei noastre economice, important e însă a reține aici "coincidența" dintre textul biblic și teoriile modernității. Indicatorul principal pe care își bazează analiza cei ce se ocupă de studiul fluctuațiilor economice este dinamica prețurilor. Istoria economică înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
136 În Numele personagiilor și moda Camil Petrescu, foarte atent la onomastica unor caractere, ironiza procedeul simplist prin care numele deconspira o carență de ordin moral sau fizic. Din perspectiva relației complex matern apă arborele morții, numele de Răchitaru își găsește simbolistica răchitei. O întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât de mult între numele Emilia Mogoleanu și Emilia Răchitaru? De ce a optat pentru ultima formulă? E o întrebare retorică. Capitolul al II-lea CÂMPURI MITICE
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Editura Humanitas, București, 1996; 62. Jung, C.G., Kerenyi, K., Copilul divin. Fecioara divină, Editura Amarcord, Timișoara, 1994; 63. Jung, C.G., În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar, București, 1994; 64. Jung, C.G., Opere complete, vol. al IX-lea (Aion Contribuții la simbolistica sinelui), Editura Trei, București, 2003; 65. Jung, C.G., Personalitate și transfer, Editura Teora, București, 1996; 66. Jung, C.G., Tipuri psihologice, Editura Humanitas, București, 1997; 67. Kierkegaard, S., Despre conceptul de ironie, în România literară, no. 47/2005; 68. Knight, G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reputația de "curioasă", "indiscretă", "șireată", deși unele îndeplineau și misiuni de cercetare. Ceva asemănător apare la un Aviso pe nume Dumont dar elementele auxiliare din insignă (organizate după gramatica vizuală a heraldicii) ne conduc spre un animal frecvent întâlnit în simbolistica medievală (monarhică în unele zone) este vorba de hermină. Notă În moliereză, detectivii care anchetează asupra "vieții mondene" a bărbaților dincolo de limitele căsniciei (dacă platnica e nevasta) sau ale altor cadre (nu le vom numi) se numesc "fouineurs de braguette
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ascendentă privirii fetei către astru și una descendentă cea a privirii astrului către fată. Punctul de Întîlnire va fi o suprafață plană fereastra, oglinda sau visul...porțile, pliurile prin care are loc Întîlnirea și acțiunea totodată. Chiar și la nivelul simbolisticii luminos/ Întunecat vom avea diferențe de referențialitate ... din unghiul din care privește fata dincolo de fereastră va fi luminos, strălucitor, incandescent ... de sus locul pămîntean va fi receptat de către astru dimpotrivă ca Întunecat, cenușiu ... fata se află „În umbra falnicilor bolți
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Tehnici de Învăluire „... și pas cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fără ca totuși să mori, a-ți muri moartea. Căci a muri Înseamnă că totul s-a sfîrșit, dar a-ți muri moartea Înseamnă a-ți trăi moartea; și trăind-o o singură clipă, Înseamnă a o trăi etern”. Într-o simbolistică operațional descriptivă se pot detecta pe urmele interpretărilor durandiene două registre diurn și nocturn registre care delimitează scena actanțială. După cercetătorul francez În cadrul imaginarului, În cadrul regimului diurn al fanteziei un spirit solar, un rege ,un monarh, un prinț investit cu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aparenței, dimensiunea sacră a ontosului, logosul și veșnicia sunt doar câteva dintre temele de recurență ale liricii acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea imaginarului său provine, de altfel, tocmai din accesul constant la simbolistica și retorica vârstei de aur a poeziei, cea care se hrănea din vocația demiurgică, intenționând să refacă legătura directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc foarte clar faptul că pentru Ștefan Amariței poezia nu este o simplă înșiruire de desene după natură (fie ele și transfigurate în sensul înnobilării metaforice), ci o tentativă de a re-impregna realitatea cu simbolistica originară. De aici, utilizarea deocamdată nu foarte frecventă și nu întotdeauna inspirată a marilor simboluri sau scheme mitologice: "Darurile se găsesc/ în cadouri// În spate armate cuceritoare/ minciuni sfruntate/ Iluzii rătăcite de la/ un om la altul// Calul troian nechează/ spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul și Arhitectul universului!". Tematica, desigur, impune o ideație, o tonalitate și o topică, adică un teritoriu poetic în interiorul căruia este greu să mai decupezi o fâșie originală. Ștefan Amariței apelează, de altfel, la o simbolistică ușor de recunoscut: Dumnezeu este văzut ca un "porumbel sau ca puiul de cerb, peste munți și peste văi", păcătosul este ca "oaia cu lâna de aur, înfulecată pe nerăsuflate de lupul veșnic flămând", glasul lui Dumnezeu este "clopotul ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce i-au fost smulse/ și mi-a șoptit/ nefericirea de a fi expusă/ într-un muzeu/ al antichităților umane". În Călcâiul cu săgeată, simbolistica este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care se realizează, în unele cazuri, portretul colectiv. Un portret colectiv ce mizează, cum spuneam, tocmai pe sancționarea viciilor. Iată-i, spre exemplu, pe iubitorii de etilism, la fel de vinovați precum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deghizează neobosit: în bătrânul Olah, locuitorul De partea cealaltă, sau în "clownul (...) aproape fierbinte și gol" din Cântec, în dansatorul hidos din Fragment sau în îngrijitorul menajeriei circului amintite în ***. O figură aparte, utilizată adesea, este aceea a orbului, cu simbolistica pozitivă aferentă. Orbii abia amintiți ori, dimpotrivă, descriși pe larg în mai multe poezii din Norul de marmură, joacă și pentru autorul lor rolurile cunoscute, de înțelepți, rapsozi sau poeți itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau poate de acolo începe un alt univers". Desigur că autorul însuși problematizează raportul dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bun/ decât ai fost la început și te învață, nu să te'nvălui cu/ ninsoare de alb strălucitor, ci să o lași să te pătrundă. Nu/ știi să simți?/ Ea de pretutindeni vine: în trup, în suflet și în gând". Simbolistica geometrică îl interesează, e adevărat, și în restul creației: "Azi, romburi, cuburi, s'au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și rezistența. Mitul "la douce France" este vechi, atestat deja în primul document artistic al literaturii franceze, Chanson de Roland. În fantasmaticul gaullian, Franța apare pe jumătate Ioana d'Arc, pe jumătate-madonă la o fereastră cu trandafiri. Importantă și bogăția simbolisticii feminine în reprezentările Patriei este deosebit de dezvoltată în Franța. Spre deosebire, de exemplu, de Statele Unite, care se recunosc în simbolurile masculine: faimosul vultur, Unchiul Șam etc. Doar statuia Libertății din New-York are figură feminină, dar tocmai pentru că vine din Franța
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]