2,389 matches
-
șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al doilea lăcaș de rugăciune. În schimb, Universitatea "Babeș-Bolyai" a cumpărat sinagoga de pe strada Croitorilor și a instalat în clădirea renovată "Institutul de Studii Iudaice". Interesul actualei conduceri
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al doilea lăcaș de rugăciune. În schimb, Universitatea "Babeș-Bolyai" a cumpărat sinagoga de pe strada Croitorilor și a instalat în clădirea renovată "Institutul de Studii Iudaice". Interesul actualei conduceri a Universității pentru cultura iudaică și posibilitatea oferită studenților de a studia și a se specializa în acest domeniu merită menționat. Lucrurile nu sunt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ale fostului ghetou de pe malul Tibrului. M-a surprins că nu am găsit din fostul ghetou decât câteva clădiri în ruină (și un restaurant cașer cu un meniu sărac și prețuri piperate), dar de acolo am ajuns cu ușurință la Sinagoga Mare care se află la periferia fostului cartier evreiesc, pe promenada ce însoțește Tibrul, râul care străbate cu întortocheri numeroase orașul. Sinagoga, o clădire imensă destinată satisfacerii unor cerințe din alte timpuri, când comunitatea romană era cu mult mai numeroasă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un restaurant cașer cu un meniu sărac și prețuri piperate), dar de acolo am ajuns cu ușurință la Sinagoga Mare care se află la periferia fostului cartier evreiesc, pe promenada ce însoțește Tibrul, râul care străbate cu întortocheri numeroase orașul. Sinagoga, o clădire imensă destinată satisfacerii unor cerințe din alte timpuri, când comunitatea romană era cu mult mai numeroasă decât astăzi, se înalță sfidătoare sub o cupolă care pare că tinde să concureze cu cea a Bazilicii Sfântului Petru din Cetatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
decât astăzi, se înalță sfidătoare sub o cupolă care pare că tinde să concureze cu cea a Bazilicii Sfântului Petru din Cetatea Vaticanului. Era vineri, iar seara am revenit să asist la rugăciunea de kabalat shabat 30. Ca să intru în sinagogă am fost obligat să trec "sub furcile caudine" ale controlului de securitate și să încredințez telefonul mobil în custodie unui portar energic, ceea ce m-a amuzat oarecum, găsindu-mă în postura de potențial terorist. Dar nu am protestat, firește, deși
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în custodie unui portar energic, ceea ce m-a amuzat oarecum, găsindu-mă în postura de potențial terorist. Dar nu am protestat, firește, deși nu mă știu candidat la niciun soi de subversiune. Surpriza adevarată însă m-a așteptat înăuntru, în sinagogă. Shoshana a urcat la etajul rezervat femeilor. Eu încercam, fără prea mult succes, să mă asociez acelora ce se rugau, căci nu toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo cinci ani. Venisem la oficiul religios festiv cu cartea mea de rugăciuni, dar aproape nimic din textul consfințit în tradiția mea nu se potrivea cu textele ce se rosteau în această sinagogă. Eram debusolat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo cinci ani. Venisem la oficiul religios festiv cu cartea mea de rugăciuni, dar aproape nimic din textul consfințit în tradiția mea nu se potrivea cu textele ce se rosteau în această sinagogă. Eram debusolat total, iar rabinul din Padova mă privea amuzat; doar la sfârșitul ceremoniei religioase mi-a explicat că, pe lângă riturile askenaz și sefard, există și un rit roman care a luat naștere în epoca premergătoare distrugerii Templului din Ierusalim
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
generală de 9.30. Fratele meu, Itzhak, s-a gândit, ca și mine, să urmeze cursurile Facultății de Filosofie de la Universitatea "Victor Babeș" din Cluj. Când s-a dus vestea planurilor noastre universitare în comunitate, unii dintre coreligionarii care frecventau sinagoga noastră au strâmbat din nas. "Cum așa?" întrebau, adresându-ne întrebări cu iz de zeflemea "cum poate un tânăr evreu să-și piardă timpul ocupându-se de asemenea prostii? Dacă a decis deja să studieze la universitate, un tânăr evreu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aparținea tatăl meu considerau filosofia un domeniu intelectual primejdios, care-i îndruma pe cei ce se consacrau descifrării tainelor sale la renegarea credinței strămoșești, dacă nu chiar, ferească Dumnezeu, la convertire. Și totuși, în pofida prejudecăților insinuate de către enoriașii statornici în sinagoga noastră, tata nu s-a opus intențiilor noastre și, scotocind prin punga lui sărăcăcioasă după banii pentru cheltuielile de drum, a zis: "Un singur lucru vă rog să nu uitați, să nu încălcați regulile de păstrare a sfințeniei zilei de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
urmă, la urechile tatălui meu, supărându-l profund. Am înțeles că nu pot să risc așa ceva și nici nu am riscat, dar în schimb mi-am permis să mă delectez cu bârfele care circulau din când în când în curtea sinagogii, precum aceea, savuroasă de tot, colportată de cineva care se presupune că a zărit furișându-se afară dintr-una din case, la umbra serii, o figură cunoscută de bărbat habotnic, care nu a găsit că barba opulentă și perciunii aruncați
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Itzhak, care era deja în posesia unei permisii de șapte zile, exact atât cât durează prima perioadă de doliu după datina evreiască. Cortegiul funebru format dintr-o mulțime de bărbați și femei a pornit vineri, la ora mesei, din curtea sinagogii, însoțind sicriul purtat pe umerii a șase bărbați care au mers pe jos pe tot parcursul drumului până la cimitir, o distanță de cinci kilometri. La două luni după moartea mamei, tatăl și sora mea, Rachel, au primit Certificatul de Călătorie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de marcă a regimului pe care o are actul de arestare a unui rabin inocent. Când a terminat convorbirea, a zis să vin peste trei ore să primesc un răspuns definitiv la casa părinților săi; acolo, la mică distanță de sinagogă, petrece el zilele de sâmbătă și de sărbătoare, și nu în locuința lui aflată într-un cartier îndepărtat al orașului. La ora convenită, am sosit la întâlnirea cu șef- rabinul care m-a primit pe terasa locuinței, într-un colț
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
au lăsat, la început, purtați pe aripile iluziei, mergând până la a cere permisiunea de a pleca în Israel pentru a lupta în rândurile armatei evreiești de apărare împotriva invaziilor arabe, în timp ce alte mii de evrei s-au adunat în fata Sinagogii din Moscova să-și manifeste mândria și bucuria cu ocazia vizitei Goldei Meir, prima reprezentantă diplomatică a Israelului la Moscova, cu rang de ministru plenipotențiar, crezând că le este permis să întrețină legături speciale cu statul evreu și cu reprezentanții
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
1998, pp. 25-44. 20 Termen nazist pentru exterminarea evreilor. 21 Holocaust. 22 Școală evreiască dedicată studiului Talmudului. 23 Rugăciuni evreiești făcute de rudele celui mort pentru odihna sufletului. 24 Steaua lui David, simbol al evreilor și element emblematic la decorarea sinagogilor. 25 În legea evreiească tradițională, numărul minim de zece bărbați adulți necesar pentru a forma o "comunitate" pentru rugăciune. 26 A patra rugăciune evreiască spusă în ziua de Sabat sau de sărbători. 27 Profesor de ebraică și de religie (ebr
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ocol Racova și a subprefecturii. Avea o școală înființată în 1861, frecventată de 46 elevi; o biserică, făcută de beizadea Nicolae Șuțu, deservită de un preot și un dascăl, un paraclis, două mori, una cu vapori, cealaltă cu cai, multe sinagogi și 14 cârciumi. La 1875 de comuna Pungești aparțineau bisericile: Sf. Alexandru din Pungești, cu 319 familii, unde preot era Ștefan Halunga hirotonit la 1 decembrie 1853 și ridicat la rangul de duhovnic la 10 ianuarie 1860, iar cântărețul C.
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pentru soluționarea unor probleme interne. Când facem o astfel de afirmație, avem în vedere cererile elaborate de evreii având statutul de supuși ai Prusiei și ai Austriei care, nemultumiți fiind de intenția reprezentanților ministerului de interne de a le închide sinagogile, se adresau pe rând celor două state pentru a fi sprijiniți în acțiunea lor de protest 558. Reacția "Departamentului treburilor din lăuntru", concretizată într-o adresă către Secretariatul de Stat, față de solicitările amintite, dincolo de respingerea lor categorică, conținea o primă
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
se concretizeze. După efectele negative produse de circulara din aprilie 1859 privind renunțarea la port, urmată de comiterea unor gesturi abuzive din partea unor militari la adresa evreilor 581, acuzațiile de omor ritual de la Galați din 12 aprilie 1859, urmate de distrugerea Sinagogei din Galați 582 nu mai surprindeau, din păcate, prea mult. La doar un an de zile de la aceste incidente, Mihail Kogălniceanu mergând pe aceeași linie a integrării evreilor în marea comunitate românească, redacta o circulară ministerială prin care, după ce recunoștea
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
moment. Prin Monitorul Oficial, guvernul adresa o proclamație mai întâi către bucureșteni, apoi pentru restul țării, în care afirma că nu intenționa să lărgească prea mult posibilitatea obținerii cetățeniei române, delimitându-se în același timp și de acțiuni precum arderea Sinagogei din București la 18 iunie 1866618. Pe acest fundal, o intervenție precum cea a lui I.C. Brătianu, aflat în poziția de ministru de interne din 15 iunie în care afirma " Dacă evreii vor să ne copleșească, eu voi fi primul
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
noastre, când eram duși, și au Început să ne bată. Băteau În dreapta și-n stânga fără să se uite la cine și la ce. Altele nu s-au mai Întâmplat până la Rădăuți. Ne-au dus și ne-au cazat În sinagogă, pe jos, fără nimic, și acolo am stat câteva zile - o săptămână, cred. De unde ne-au dus la Scazineț, În Basarabia. În Scazineț ne-au lăsat tot o săptămână. Și cu ce ați ajuns? Pe jos. Tot pe jos. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Târnava, și ne-a luat casa. Am rămas fără casă și atunci ne-am mutat În Târgu-Mureș. Ar mai fi o Întrebare. În timpul acela, când erați În lagăr, a jucat vreun rol religia, vă rugați? Nu știu. Nu era nici o sinagogă, nu era nici un rabin - doat unul, numai că, era tratat mai rău decât noi. Nu știu, nu ne gândeam decât la... În fiecare zi era câte ceva nou... Nimic nou, slavă Domnului că nu-i nimic nou, e așa cum este. Aveați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se usuce la soare. Se usca și apoi, dacă s-a uscat, se putea pune foc și mocnea așa În el. Acolo am stat din primăvară până În octombrie. Mai era unu’ care voia să facă o uzină electrică. Era o sinagogă, aveau trei sferturi de metru zidurile, și au lucrat la sinagoga aia ca să facă uzină electrică. Era un inginer român, zice: „Nu vă chinuiți tare-tare, mergeți Încet, că eu În viața mea Încă n-am terminat un lucru, și nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
uscat, se putea pune foc și mocnea așa În el. Acolo am stat din primăvară până În octombrie. Mai era unu’ care voia să facă o uzină electrică. Era o sinagogă, aveau trei sferturi de metru zidurile, și au lucrat la sinagoga aia ca să facă uzină electrică. Era un inginer român, zice: „Nu vă chinuiți tare-tare, mergeți Încet, că eu În viața mea Încă n-am terminat un lucru, și nici asta n-o vom termina, să știți”. Era băiat cumsecade. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Iași a fost pogromul. Cum au fost repercusiunile În Câmpulung? În Câmpulung, toți bărbații evrei, cam de la 18 la 20 de ani, au fost internați Într-un fel de lagăr. — Ghetou? — Nu era ghetou. Au evacuat câteva case din jurul sinagogii, tot evreiești, și acolo au fost internați bărbații - dar nu era chiar foarte strict. Puteam să mergem să le ducem de mâncare. Se dădea voie. Și tata a fost internat. Sigur că nu era o plăcere treaba asta, care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]